MENU

Where the world comes to study the Bible

Report Inappropriate Ad

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 19, Editia de primăvară 2016

Ediţia de Primăvară, 2016
Autor: Dr. Roger Pascoe, Preşedinte,
Institutul de Predicare Biblică
Cambridge, Ontario, Canada
(http://tibp.ca/)

C:\Users\Roger\Documents\My Documents\Institute for Biblical Preaching\Forms, Binder Cover Page, Logo\IBP Logos\IBP Logo.jpg

“Întărind Biserica în Predicare Biblică şi Conducere”

Partea I: Putere Pentru Predicare, Pt. 3 continuare

“Puterea Duhului Sfânt”

Să continuăm discuţia începută în ultimul număr al acestei reviste (Iarna, 2016), în ce privește ”Puterea pentru predicare” – mai exact, despre ”Puterea Duhului Sfânt”. Pentru a predica cu putere, trebuie să fiți „plini” de Duhul Sfânt. În ediția de Primăvară, 2014, a acestui Jurnal, am vorbit despre umplerea cu Duhul și am subliniat că trebuie să aveți un model de trăire evlavioasă. Acum, vom discuta despre umplerea cu Duhul, și sublinia că acest lucru înseamnă să fii un predicator puternic.

A fi „plin de Duhul Sfânt” înseamnăfii sub controlul Duhului, sub stăpânirea Sa, să fii călăuzit de El, să trăiești o viață în Duhul, potrivit nașterii din nou, să fii sensibil față de lucrarea Duhului, să te predai clipă de clipă Duhului. A fi plin de Duhul înseamnă să-L lași să lucreze în tine – să te ilumineze, să te conducă, să te învețe, să te convingă. Înseamnă să te preocupi de lucrurile lui Dumnezeu atât de mult, încât să nu mai ai timp de altceva în viața ta.

Pentru a predica cu puterea Duhului este necesar să fim plini de Duhul și unși (împuterniciți) de El pentru vestirea Evangheliei. Aceste lucruri se întâmplă atunci când suntem gata să ne mărturisim păcatele, să ne supunem gândirea și voința Duhului, să fim centrați în Dumnezeu și nu în noi înșine (Ef. 5:1-7), să fim lumină în întuneric (Ef. 5:8-14), să trăim în prezența personală și conștientă a lui Dumnezeu, să ne umplem de Cuvânt, să umblăm în Duhul (Gal. 5:25), să manifestăm roada Duhului (Gal. 5:22).

Prin urmare, ce este predicarea cu ungere, sub puterea Duhului? „Ungerea”, în sensul folosit aici, înseamnă punerea deoparte și o împuternicire specială a cuiva pentru o slujire divină. Ungerea constituie împuternicirea făcută de Duhul asupra lucrării unei persoane, lucrare manifestată prin rodnicia și eficiența Cuvântului în viața ascultătorilor, în așa fel încât puterea este în mod clar de la Dumnezeu și slujește scopurilor glorioase ale lui Dumnezeu. Împuternicirea Duhului (numită uneori ”ungere”) este „o dăruire a puterii lui Dumnezeu peste predicator în timpul slujirii sale, astfel încât să fie întărit să vestească cu autoritate, cu putere și libertatea, ceea ce va duce la convingerea conștiinței și la convertirea ascultătorilor. (Johnson T. K. Lim, Putere în predicare, 121.)

Împuternicirea prin Duhul a unui predicator, după părerea mea, nu are nimic de-a face cu manifestarea unor fenomene dramatice sau cu experiențe mistice. Nu este un fel de sentiment carismatic sau un sentiment esoteric de putere (cf. 1 Cor. 2:1-5). Nu este o experiență de vorbire sau viziune extatică. Împuternicirea prin Duhul nu este un sentiment sau o experiență personală, subiectivă, ci mai degrabă este lucrarea Duhului în noi și în cei care ne ascultă, cu scopul specific de glorificare a lui Dumnezeu.

Predicarea prin puterea Duhului, în sens biblic, presupune un predicator smerit, supus, dependent de rugăciune, plin de Duhul, ancorat în Cuvânt, focalizat pe evanghelie și pe Hristos, un predicator sfânt, a cărui viață este plăcută înaintea lui Dumnezeu, care este chemat de Dumnezeu (1 Cor. 1:17; Gal. 1:15-16; Rom. 10:14-15) și pe care Duhul Sfânt l-a înzestrat și împuternicit pentru predicare (Efes. 3:18; 2 Tim. 1:6; 1 Cor. 12:1-14; 1 Tim. 4:14 ). După cum spune Petru, aceasta este „puterea pe care i-o dă Dumnezeu” ( 1 Pet. 4:11 ).

Predicarea în puterea Duhului se referă la lucrarea suverană a Duhului în viețile oamenilor prin folosirea Cuvântului (care este „viu și lucrător”) în mințile, inimile, voințele și conștiințele lor, ceea ce duce la transformarea lor spirituală prin pocăință de păcate, vindecarea relațiilor, schimbarea atitudinilor, corectarea credințelor, creșterea dragostei pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Său. Fără împuternicirea Duhului Sfânt, eforturile noastre ar fi zadarnice. Însă, prin împuternicirea Sa, slăbiciunea noastră umană este umbrită de puterea supranaturală a lui Dumnezeu (2 Cor. 4:7).

Predicarea în puterea Duhului se referă la Duhul care ne ajută să trăim o viață evlavioasă. El este cel care lucrează sfințirea în noi (Rom. 8:1-17; Gal. 5:16-23), transformând mereu caracterul nostru moral și spiritual. Viața trăită prin Duhul este total opusă vieții trăite prin firea pământească. Lucrarea Duhului în sfințire nu este numai lucrarea de mortificare a firii pământești, ci și aceea de a produce în noi asemănarea cu Hristos (cf. Rom. 8:29). Și numai în măsura în care trăim o viață evlavioasă putem predica cu putere.

Predicarea în puterea Duhului se referă la faptul că Duhul ne dă acel dar, pentru că doar El poate face asta. Predicarea este un dar de la Dumnezeu, care trebuie folosit pentru creșterea trupului lui Hristos.

Atunci, de ce unii predicatori par a avea această putere a Duhului, iar alții nu? De ce unii predicatori obțin rezultate remarcabile, iar alții nu? Dacă predicarea noastră nu produce rezultate vizibile, aceasta înseamnă că nu avem putere spirituală? Ieremia, de pildă, a fost un eșec răsunător? Predicarea lui a fost lipsită de puterea Duhului deoarece nu a produs rezultate vizibile? Nu! Mesajul transmis de Ieremia a fost cuvântul adevărat și credincios al lui Dumnezeu, care a fost întâmpinat cu respingere și opoziție. Ieremia a fost aruncat în temniță de împăratul Zedechia (37:11 și urm.) și a fost denunțat de Hanania (28:10 și urm.).

Duhul pune în mod suveran cuvântul lui Dumnezeu în inimile, mințile, voințele și conștiințele oamenilor, cu scopul transformării lor. O astfel de transformare poate avea loc sau nu, însă aceasta este lucrarea suverană a Duhului și nu un indiciu despre împuternicirea spirituală a predicatorului. Să privim, de pildă, la lucrarea Domnului Isus. Au existat două tipuri de reacții față de lucrarea Lui – mirare și mânie (Lc. 4:22 ; 28-29). Unii oameni au răspuns pozitiv la mesajul Său („mirare”), iar alții au răspuns în mod negativ („mânie”). Ambele reacții sunt rezultatul lucrării Duhului în ascultători. Așadar, poate că ar fi mai corect să spunem că lipsa oricărei reacții este un indiciu al lipsei împuternicirii Duhului. Adevărul biblic este că „vântul suflă încotro vrea” (Ioan 3:8). Noi nu avem niciun control asupra lucrării suverane a Duhului lui Dumnezeu, însă o putem împiedica. Prin urmare, rezultatele vizibile (mai ales manifestările fizice subiective) nu sunt un indiciu ale faptului că predicarea ta este însoțită de putere spirituală. Cu toate acestea, însă, nu neg faptul că reacțiile subiective față de lucrarea Duhului pot fi reale.

Noi nu știm când sau cum va folosi Dumnezeu predicarea noastră pentru a-Și îndeplini scopurile Sale. Poate că lucrul acesta nici măcar nu se va întâmpla în timpul vieților noastre. De aceea, nu trebuie să considerăm că rezultatele vizibile ale predicării noastre sunt o confirmare a faptului că predicarea noastră este însoțită de putere spirituală. Rezultatele vizibile imediate sunt, cu siguranță, o încurajare pentru noi, însă rezultatele finale sunt cunoscute numai de Dumnezeu și vor fi văzute numai în veșnicie.

Partea II: Pregătire Pentru Predicare

“Identificarea structurii textului ”, Pt. 2

Studiind despre pregătirea pentru predicare, în ultimele ediții ale Jurnalului am urmărit să subliniem importanța citirii textului, rescrierea lui prin cuvinte proprii, pregătirea diagramei gramaticale a textului și găsirea structurii textului prin delimitarea subiectului și a complementelor sale. În urma acestui proces ar trebui să puteți acum identifica structura gramaticală a textului și de asemenea structura literară a textului (cum este construit pasajul pe baza unităților de gândire, sau a ”scenelor”). Structura textuală este o altă piatră de hotar în ce privește pregătirea schiței de predică.

Este important să nu impunem niciodată o anumită structură unui text biblic. Permiteți întotdeauna textului să-și descopere propria lui structură. Acest pas este fundamental pentru predicarea expozitivă, așa încât să permiteți Cuvântului lui Dumnezeu să vorbească, iar voi să fiți fideli textului.

Structura textului expune ideile autorului și exprimă acele idei în termenii folosiți de text – de exemplu, se vorbește adesea la timpul trecut (de vreme ce acțiunea a avut loc cândva în trecut); se folosesc nume și locuri (fiindcă avem de-a face cu oameni și locuri specifice,… Pavel a spus…, Moise a spus poporului…., Efesenii erau…); reflectă argumentele, mustrările, îndemnurile și învățătura textului.

Găsirea structurii textului vă asigură că cunoașteți subiectul pasajului și linia sa de gândire (complementele) – de exemplu, punctele pe care autorul le-a exprimat față de audiența sa; cum și-a aranjat autorul materialul său; cum o propoziție sau un grup de propoziții se leagă de cea de dinainte și de după (adică structura sintactică a pasajului).

Să vă prezint structura textuală a câtorva pasaje biblice, astfel încât să aveți o serie de exemple concrete a lucrurilor învățate:

Psalmul 1:1-3

Subiect: Omul binecuvântat de Dumnezeu

Întrebare: Ce face o persoană binecuvântată?

Răspuns (complemente):

1. Se separă de cei răi (1)

2. Își găsește plăcerea în Legea lui Dumnezeu (2)

3. Este ca un pom plantat lângă apă (3)

Genesa 21:8-21

Subiect: Intervenția lui Dumnezeu când lucrurile merg rău

Întrebare: Ce se întâmplă când lucrurile merg rău?

Răspuns (complemente):

1. Atitudinea rea a Sarei a dus la resentimente (9-10)

2. Decizia greșită a lui Avraam a dus la o prezicere (11-14a)

3. Circumstanțele rele în care s-a aflat Agar au dus la izgonire (14b-16)

4. Bunătatea lui Dumnezeu a dus la intervenția Sa (17-21)

Romani 12:1-2

Subiect: Îndemnul lui Pavel la dedicare creștină

Întrebare: Ce spune Pavel despre dedicarea creștină față de Dumnezeu?

Răspunsuri (complemente):

1. Pavel îi îndeamnă pe creștinii din Roma să se jertfească pe ei înșiși lui Dumnezeu (1)

(1a) O jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu

(1b) O jertfă care este o slujbă duhovnicească

2. Pavel îi îndeamnă pe creștinii din Roma în ce privește modul în care să se jertfească pe ei înșiși lui Dumnezeu (2)

(2a) Prin a nu se conforma lumii

(2b) Ci având mințile transformate

... prin înnoirea minții lor

... cu scopul de a descoperi voia lui Dumnezeu

1 Corinteni 2:1-5

Subiect: Predicarea lui Pavel

Întrebare: Cum și ce a predicat Pavel?

Răspuns (complemente):

1. Persuasiunea din predicarea lui Pavel (1-2)

(1a) Nu înțelepciunea sau oratoria umană (1)

(1b) Ci doar Hristos și El răstignit (2)

2. Puterea predicării lui Pavel (3-4)

(2a) Nu prin prezența sa impunătoare, ori prin cuvinte (3)

(2b) Ci putere de la Duhul (4)

3. Scopul predicării lui Pavel (5)

(3a) Nu pentru credință omenească (5a)

(3b) Ci pentru credință prin puterea lui Dumnezeu (5b)

Galateni 5:16-25

Subiect: Trăirea prin Duhul

Întrebare: Ce este trăirea prin Duhul?

Răspuns (complemente):

1. Trăirea prin Duhul este o viață de conflict (16-18)

2. Trăirea prin Duhul este o viață de contrast (19-23)

– faptele cărnii vs. roada Duhului

3. Trăirea prin Duhul este o viață de răstignire (24)

4. Trăirea prin Duhul este o viață de conformitate (25)

Filipeni 3:1-14

Subiect: Convertirea lui Pavel

Întrebare: Ce s-a schimbat când Pavel a fost mântuit?

Răspuns (complemente):

1. Pavel și-a schimbat prioritățile – încrederea în fire (4-6)

(1a) Încrederea în moștenirea familială (5)

(1b) Încrederea în slujirea religioasă (6)

2. Pavel și-a schimbat perspectiva (7-8c)

(2a) Ceea ce odinioară însemna totul (vv. 4-6) acum nu mai însemna nimic (7)

(2b) Ceea ce odinioară nu însemna nimic, acum însemna totul (8a-c)

3. Pavel și-a schimbat scopurile (8d-12)

(2a) Scopul vieții sale era să fie ca Hristos (8d-10)

(2b) Scopul vieții sale era să fie cu Hristos (11-12)

4. Pavel și-a schimbat căutările sale (13-14)

(3a) A uitat ce era în urmă – eșecuri și succese (12-13a)

(3b) S-a îndreptat spre ce era înainte – chemarea de al Dumnezeu (13b-14)

1 Tesaloniceni 1:1-10

Subiect: Exemplul bisericii din Tesalonic

Întrebare: Care era exemplul ei?

Răspuns (complemente):

1. Cum este amintită mărturia lor (2-3)

(1a) Prin faptele credinței lor

(1b) Prin munca dragostei lor

(1c) Prin răbdarea speranței

2. Cum i-a schimbat Evanghelia (4-10)

(2a) Au devenit urmași ai apostolilor și ai lui Hristos (4-6)

(2b) Au devenit exemple pentru alții (7-10)

1 Timotei 3:14-16

Subiect: Casa lui Dumnezeu

Întrebare: Cum trebuie să fie casa lui Dumnezeu?

Răspuns (complemente):

1. Descrierea casei lui Dumnezeu (15)

(1a) Este o biserică a Dumnezeului cel Viu (15a)

(1b) Este un stâlp al adevărului (15b)

2. Doctrina despre casa lui Dumnezeu (16)

(2a) Revelarea lui Dumnezeu prin Hristos

(2b) Dovedirea lui Hristos prin Duhul

(2c) Observarea lui Hristos de către îngeri

(2d) Proclamarea lui Hristos între națiuni

(2e) Hristos crezut în lume

(2f) Primirea lui Hristos în glorie

Partea III. Devoțional Despre Conducere

Continuăm studiul pe 1 Tesaloniceni 2:7-12, început în numărul anterior, unde am văzut că un lider creștin puternic este unul care oferă grijă plină de dragoste. Acum, vă rog să observați că UN LIDER CREȘTIN PUTERNIC ESTE UN MODEL AUTENTIC (10-11). Ne este înfățișat aici un tată spiritual, care este un model în umblare și în vorbire. În primul rând...

1. Liderii spirituali puternici sunt modele în umblarea lor (10)

Viața spirituală a lui Pavel a fost una exemplară și copiii săi spirituali puteau depune mărturie în sensul acesta. Umblarea unui tată spiritual trebuie să constituie un bun exemplu de urmat pentru copiii săi. „Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți” (10).

Nu doar tesalonicenii erau martori ai vieții exemplare a lui Pavel, ci și Dumnezeu Însuși. Pavel nu se temea de o cercetare atentă a vieții sale din partea lui Dumnezeu, pentru că purtarea sa fusese sfântă (evlavioasă, pioasă, pusă deoparte pentru Dumnezeu), dreaptă în relațiile cu ceilalți (integră) și fără prihană în reputația sa publică – dușmanii lui îi aduceau acuze, dar nimeni nu putea susține o acuzație reală împotriva lui.

Pentru a putea fi un exemplu pentru alții, faptele noastre trebuie să susțină spusele noastre. Ca lideri creștini, noi nu putem fi o mărturie pentru copiii noștri spirituali decât atunci când comportamentul nostru corespunde cu învățătura pe care o dăm.

La nivel familial, conducerea spirituală este responsabilitatea tatălui, însă, din păcate, aceasta cade adesea în grija mamei. Este vremea ca bărbații să-și asume această responsabilitate. Tatăl trebuie stabilească standardul spiritual pentru familia sa, având un comportament evlavios în fața soției și a copiilor săi. Pe măsură ce copiii noștri cresc, lumea îi atrage tot mai mult, iar deciziile lor sunt tot mai importante. Pentru o fată, tatăl ei trebuie să fie modelul de bărbat cu care își dorește să se căsătorească – puternic, dar tandru, ferm și înțelegător. Băieții, pe de altă parte, trebuie să își dorească să devină ca tații lor – curajoși, dar blânzi și lideri care slujesc.

Să privim puțin la exemplul sf. Augustin, al cărui tată nu era creștin. În Confesiunile sale, Augustin îi vorbește lui Dumnezeu despre tatăl său:

„Toți oamenii îl vorbeau de bine pe tatăl meu care, în ciuda puținelor sale resurse, a fost gata să îi ofere fiului său tot ce era necesar pentru lunga sa călătorie în vederea studiilor. Mulți dintre concetățenii noștri, mult mai bogați decât tatăl meu, nu au făcut astfel de eforturi pentru copiii lor. Și totuși, același tată nu s-a obosit să afle dacă creșteam în fața Ta sau dacă mă păstram curat sau nu. El își dorea doar să am o limbă pricepută și nu urmărea ca inima mea să aducă rod pentru Tine, Dumnezeul meu, deși Tu ești singurul său Stăpân, adevărat și bun.”

Nu asta ne dorim să spună copiii noștri despre noi, că ne interesează numai progresul lor în lume. Nu! Noi trebuie să fim interesați de toate aspectele vieții lor și să ne implicăm în ele, fiind un model pentru ei și arătându-le cum să-și trăiască viața de credință. Și aceasta este responsabilitatea noastră ca lideri creștini și față de copiii noștri spirituali.

Așadar, liderii creștini puternici sunt modele în umblarea lor. Și...

2. Liderii creștini puternici sunt modele în vorbirea lor (11-12)

„Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată pentru copiii lui; vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream...” (11). Un tată spiritual este un model în sfătuire. „A sfătui” înseamnă „a atrage atenția, a provoca, a încuraja”. Așa face un tată cu copiii lui. El discută cu ei despre deciziile lor și despre comportamentul lor. Le atrage atenția asupra consecințelor faptelor lor și îi avertizează cu privire la pericolele ce îi pândesc. De asemenea, un tată îi încurajează pe copiii săi și nu îi lasă pradă descurajării.

Un tată spiritual este un model în mângâiere. „A mângâia” înseamnă „a îmbărbăta, a consola”, ceea ce presupune mai mult decât a sfătui. Un tată îi consolează pe copiii săi atunci când sunt triști sau când suferă (cf. 2 Cor. 1:4), cu tandrețe, înțelegere, arătându-și dragostea și grija plină de blândețe.

Obsevați, vă rog, că un tată spiritual este un model și în constrângere. „A adeveri sau a implora” înseamnă a „a ruga fierbinte, a pretinde, a ruga, a îndemna”. Aceasta înseamnă a le oferi copiilor din beneficiile propriei experiențe. Pe baza experienței sale de viață, tatăl își îndeamnă copiii să urmeze sfatul său. Îndemnul cel mai important al oricărui tată creștin spiritual pentru copiii săi este „să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa” (12).

Acesta este scopul oricărui lider creștin puternic – ca ai săi copii să se poarte „într-un chip vrednic de Dumnezeu” (1 Tes. 2:12); să „umble în adevăr” (2 Ioan 1:4); să se poarte „într-un chip vrednic de Domnul”, ca să-I fie plăcuți „în orice lucru” (Col. 1:10); să se poarte „într-un chip vrednic de chemarea pe care au primit-o” (Efes. 4:1). Orice tată spiritual puternic dorește să-i facă pe copiii săi să-L urmeze pe Domnul și să-i învețe să trăiască așa cum a trăit Isus (1 Ioan 2:6), dorește să-i vadă intrând în Împărăția lui Dumnezeu și devenind părtași slavei Sale, să-i audă răspunzând chemării lui Dumnezeu și să-i vadă trăind o viață de sfințenie și ascultare.

Un lider spiritual puternic este, așadar, credincios și adevărat. El oferă grijă plină de dragoste și este un model autentic. Un lider spiritual este cel mai important susținător al copiilor săi spirituali, care îi îndeamnă, îi încurajează și îi roagă fierbinte și care își trăiește viața de credință în așa fel încât copiii lui își vor dori să fie ca el. Cineva spunea că„în fiecare zi depunem ceva în contul memoriei copiilor noștri.”

Un tată creștin nu se încadrează în acel stereotip în care mama hrănește și poartă de grijă, iar tatăl aprovizionează familia și administrează disciplina. Scriptura încurajează împărțirea responsabilităților și acesta este mesajul pe care ni-l transmite Pavel aici prin cele două metafore folosite – mama care își crește cu drag copiii (7-8) și tatăl iubitor(9-12). La fel ca și Pavel, liderii spirituali trebuie să-și iubească copiii spirituali ca o mamă și să-i sfătuiască ca un tată.

Bărbăția biblică este un echilibru între blândețe și putere, dragoste și disciplină, învățătură și îndemnare, mângâiere și corectare. Când privim la Tatăl nostru ceresc, nu vedem un tată pasiv, dezinteresat, ci un tată care este implicat în mod activ în viețile noastre. Nu vedem un tată care se distanțează de noi, ci vedem un tată care întinde mâna după noi. Nu vedem un tată care își abandonează familia, ci unul care rămâne credincios chiar și atunci când noi suntem necredincioși. Nu vedem un tată care este mulțumit să-și vadă familia în neînțelegere și haos, ci unul care unifică și ne cheamă la legătura păcii. Nu vedem un tată preocupat de sine și de propria plăcere, ci vedem un tată care sacrifică pentru omenire atât de mult încât Îl dă pentru ea și pe singurul Său Fiu preaiubit. Nu vedem un tată cu o atitudine șovăielnică față de familia sa, ci unul care este profund preocupat de aceasta. Nu vedem un tată al cărui fiu nu îi urmează exemplul, ci vedem un tată al cărui Fiu este copia sa fidelă, astfel încât Isus a putut să spună: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” Așadar, aș vrea să-i încurajez pe toți liderii spirituali să aibă mereu în fața ochilor lor modelul Tatălui nostru ceresc. Pe cei care sunteți lideri evlavioși acasă și la biserică, cu sârguință și dedicare, dragoste și grijă, vă aplaud și vă stimez! Pe cei care vă luptați cu responsabilitățile de lider spiritual, vă sfătuiesc și vă încurajez să urmați exemplul Tatălui nostru ceresc, așa cum ne este arătat prin apostolul Pavel, să vă rugați pentru aceasta și să vă încredeți în Dumnezeu. Lucrul acesta nu este ușor, însă cu ajutorul lui Dumnezeu și în ascultare de Duhul Sfânt, putem să ne îndeplinim sarcina pe care am primit-o de a fi „oameni evlavioși”.

Partea IV: Schițe De Predici

Pentru a asculta versiunea audio a acestor predici, în limba engleză, vă rugăm să accesați linkurile: Link 1 - In. 8:12, Pt. 1; Link 2 - In. 8:12, Pt. 2

Titlu: Isus este Lumina lumii (In. 8:12)

Punctul #1: Isus este Sursa luminii spirituale (12a)

1. El este Sursa exclusivă a luminii spirituale (“Eu sunt Lumina…)

2. El este Sursa universală a luminii spirituale (“…lumii)

Punctul #2: Isus este Calea spre lumina spirituală (12b)

1. Cei ce îl urmează pe Isus nu vor umbla în întuneric

2. Urmarea lui Hristos înseamnă să ai lumina vieții

Related Topics: Pastors

Report Inappropriate Ad