Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 29, Editia de toamnă 2018

Ediția de Toamnă 2018

„Întărind biserica în predicare biblică şi conducere”

Author: Dr. Roger Pascoe, President,
The Institute for Biblical Preaching
Cambridge, Ontario, Canada
Email: [email protected]
Phone: 519-620-2375

Partea I: Consolidarea Predicării Expozitive

„Îmbunătățirea introducerilor”

Introducerea și încheierea sunt două părți foarte importante ale predicii și, totuși, sunt probabil cel mai slab pregătite. Dacă ai o introducere slabă, riști să nu poți convinge oamenii (1) de faptul că Biblia vorbește despre nevoia lor și, prin urmare, (2) că trebuie să asculte ce ai de spus. Dacă încheierea este slabă, nu vei reuși să îndeplinești scopul principal al predicării – și anume să îi convingi pe oameni să se schimbe, să dea un răspuns care să le schimbe viața și care să producă, într-adevăr, o schimbare în viețile lor.

A. Scopurile Unei Introduceri

1. Să Facă Tranziția De La Ceea Ce A Avut Loc Mai Înainte

De obicei, fiecare predică este precedată de câteva remarci pre-introductive. Acestea (care mai pot fi numite și „introducerea înainte de introducere) îndeplinesc câteva funcții:

(a) Dacă ești invitat undeva să predici, frazele pre-introductive îți dau ocazia să te prezinți sau să spui ceva ce poate crea o legătură între tine și ascultători.

(b) Sunt o ocazie bună să accentuezi sau să confirmi un anunț sau ceva important din viața bisericii.

(c) Sunt o oportunitate bună să faci legătura cu ceea a avut loc în biserică înainte de predică.

În general, remarcile pre-introductive formează un pod de legătură între ceea ce a avut loc mai înainte (ex. poți să reiei tema cântării dinainte) și ceea ce urmează. De asemenea, îți dau ocazia tratezi anumite subiecte pastorale, cum ar fi îmbolnăvirea unui membru al bisericii.

În timpul acestei părți introductive, amintește ceea ce a avut loc până atunci – nu ignora pur și simplu partea de dinainte a serviciului divin, ca și cum nici nu ar fi avut loc. Și fii atent la starea, tonul și atmosfera serviciului divin!

2. Să Pregătească Calea Pentru Ceea Ce Urmează

Scopul introducerii este să introducă predica, nu să-i facă pe oameni să râdă, nu să relateze o poveste și nici să folosească anumite trucuri pentru a-i face pe oameni să mai vină la biserică.

3. Să Stabilească O Legătură Între Tine Și Public

Folosește această parte introductivă pentru a personaliza atmosfera cu prezența și personalitatea ta, pentru ca serviciul divin să nu fie detașat, steril sau impersonal! Acesta este momentul în care te conectezi cu ascultătorii în mod personal, poate pentru prima dată în timpul respectivului serviciu religios.

B. Dificultățile Introducerii

De ce uneori este atât de greu să știi cum să începi? Poate pentru că îți scrii introducerea prea devreme. În mod normal, introducerea este unul din ultimele lucruri de pregătit atunci când faci o predică. Sau poate pentru că introducerea este atât de importantă și trebuie să acopere o arie atât de mare, fiind astfel nevoie de o creativitate pe măsură. Se poate întâmpla să fi făcut studiul și schița predicii, și să nu-ți poți pregăti introducerea din lipsă de inspirație.

C. Elementele Componente Ale Unei Introduceri Bune

Care sunt elementele-cheie ale introducerii oricărui tip de comunicare orală publică?

#1: Stabilește-Ți Scopul / Tema

Introducerea ta trebuie să anunțe scopul predicii și să fie în concordanță cu acesta. Dacă nu ai un scop anume, atunci de ce să mai predici? Dacă nu știi unde vrei să mergi, cum vei ajunge acolo? Dacă nu ai un scop precis, vei predica o predică fără țintă și fără folos pentru cei care te ascultă. Trebuie să urmărești un scop, să încerci să atingi o țintă. Așadar, în introducere clarifică care este scopul predicii tale.

Întreabă-te:

• De ce predici predica aceasta?
• Ce vrei să faci prin acest mesaj? Ar putea fi o idee bună să scrii scopul predicii tale la începutul introducerii, pentru a te ajuta să rămâi la subiect de-a lungul predicii.
• Ce răspuns vei cere în încheiere?
• Care este convingerea ta legat de adevărul despre care urmează să predici?
• De ce este important acest mesaj? (ex. pentru că ascultarea de adevăr îți va schimba viața).

Ține minte faptul că orice predică are patru scopuri generale: să inspire, să informeze, să convingă și să îndemne.

Predicatorul poate să își formuleze scopul / tema sub forma unei preocupări personale sau folosind o ilustrație care să arate de ce este nevoie de acel adevăr. Iată câteva sugestii pentru formularea scopului / temei predicii:

• „Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am citit, scopul mesajului meu de astăzi este să vă chem pe voi toți să…”
• „Scopul acestui mesaj este să vă ajute pe fiecare dintre voi să vă feriți de…”
• „Mesajul de astăzi vă cheamă să luați o decizie în privința...”

Tema / scopul mesajului tău pregătește ascultătorii și mesajul tău pentru încheiere, afirmând clar încotro se îndreaptă mesajul și care sunt rezultatele așteptate.

Cum faci legătura dintre scopul și ideea centrală a predicii (i.e. ideea principală a predicii)? Întreabă-te: „Pe baza ideii centrale a acestui text, ce vrea Dumnezeu ca oamenii mei să înțeleagă și să respecte?” Cu alte cuvinte, scopul cu care predici predica respectivă în fața ascultătorilor tăi trebuie să fie consecvent cu mesajul transmis de autorul biblic publicului său. De ce a transmis el acest mesaj atunci? Ce a vrut să știe, să schimbe ori să facă ascultătorii săi?

#2: Începe Cu Un Punct Introductiv De Contact

Scopul acestui „punct introductiv de contact” este să capteze și să mențină atenția bisericii. Oamenii sunt atât de impregnați de comunicarea seculară, încât aceasta determină modul în care ei ascultă, adică scurt și clar (ex. televizorul, filmele etc.). În audiență există tot felul de lucruri care distrag atenția: lucruri care s-au întâmplat în timpul săptămânii, copii neastâmpărați etc. Predica poate fie să te conecteze, fie să te deconecteze.

În acea parte a programului religios de dinainte de predică, ascultătorii au participat la program prin cântare, dăruire etc., ceea ce i-a ținut atenți. Rolul lor însă acum este mult mai pasiv, ei devenind persoane care ascultă și învață. Sarcina predicatorului este să energizeze atmosfera și să atragă atenția ascultătorilor fără să fie banal, teatral sau nesincer.

Care ar fi câteva modalități sigure și eficiente de a capta atenția ascultătorilor? Permiteți-mi să ofer câteva sugestii:

• Începe cu o ilustrație, un exemplu sau cu „o felie de viață” la care se pot raporta cu toții și pe care o găsesc interesantă și care are legătură cu subiectul mesajului tău.
• Povestește ceva ce ți s-a întâmplat ție personal în timpul săptămânii și care ara legătură cu ceea ce urmează să spui. Însă fii atent să nu abuzezi de lucrul acest, pentru că nimeni nu vrea să audă mereu despre viața pastorului!
• Începe cu niște întrebări provocatoare! Însă, repet, dacă faci lucrul acesta în fiecare săptămână, devine plictisitor și previzibil distruge astfel scopul mesajului.

#3: Crează O Legătură Între Oameni Și Biblie

Introducerea trebuie să realizeze o legătură între viața ascultătorilor tăi (nevoile, problemele și întrebările lor), pe de o parte, și viața Bibliei și predica ta (răspunsurile și soluțiile ei), pe de altă parte. Ei trebuie să știe că tu cunoști nevoia lor și că Biblia vorbește despre aceasta. Așadar, arată nevoia lor și empatia ta (i.e. „noi” suntem în aceeași barcă – toți experimentăm lucrul acesta, inclusiv tu, pastorul). Vă găsiți împreună în această călătorie a credinței și a trăirii.

Cum constați sau stabilești care este nevoia? În mod evident, trebuie să-ți cunoști biserica. Trebuie să știi:

• Ce se întâmplă în viața oamenilor pe plan individual, precum și în viața bisericii.
• Cu ce lucruri se frământă.
• Ce trebuie să fie corectat sau dezvoltat sau lăudat.
• Ce lucruri s-au întâmplat pe plan mondial care le-ar putea ridica semne de întrebare cu privire la credința lor sau la înțelegerea lor despre Dumnezeu și care i-ar face să se întrebe „de ce”.
• Ce se întâmplă în viața bisericii și trebuie abordat din perspectiva cuvântului lui Dumnezeu (ex. dezbinare, sciziune, invidie, puncte slabe în lucrare etc.)

Să îți cunoști congregația nu înseamnă să predici despre nevoile pe care „le simți”, ci despre nevoile spirituale „reale”, fie că le simți sau nu. Adevăratele nevoi ale oamenilor adesea nu sunt „simțite”, ci sunt nevoile despre care Dumnezeu ne vorbește în Cuvântul Său. Este nevoie de multă rugăciune și înțelepciune pentru a înțelege ce te călăuzește Duhul lui Dumnezeu să predici și cum subiectul respectiv vine în întâmpinarea unei nevoi spirituale a bisericii tale.

Cum ridici problema acestor nevoi reale? O modalitate este să pui întrebări de ca cele de mai jos:

• „Câți dintre voi ați experimentat vreodată…?”
• „V-ați întrebat vreodată… în viața ta sau în viața bisericii?”
• „Ați vrea să știți ce spune Dumnezeu despre…?”

O altă modalitate este să faci o afirmație grăitoare despre nevoia respectivă:

• „Cu toții suferim uneori de…”
• „Sunt sigur că toți v-ați întrebat adesea de ce…”
• „Simt că este timpul să ne gândim la…”

Odată ce ai stabilit de ce este nevoie de această predică, du-te la Biblie și arată că Biblia vorbește despre această problemă sau nevoie. Încă nu intri în textul ales pentru predică, ci doar arăți faptul că Biblia vorbește despre nevoia aceasta și oferă o soluție. Întrebarea ascultătorilor este: „Ce are aceasta a face cu mine?” Iar răspunsul tău este: „Pentru că am un răspuns din Biblie la problema ta.” Aici oferi o soluție la final, spunându-le unde vrei să ajungi și care vor fi beneficiile lor.

#4: Arată Cu Ce Autoritate Vorbești

Tu nu oferi toate răspunsurile, însă promiți că vei da un răspuns din Cuvânt. Acesta este momentul când oamenii trebuie să știe:

• Că vorbești despre un lucru care te pasionează.
• Că vorbești cu autoritatea dată de cuvintele „Așa vorbește Domnul” (i.e. ai răspunsul) din Cuvântul lui Dumnezeu (nu doar ideile tale).

#5: Oferă O Motivație Pentru A Asculta

Introducerea trebuie să fie motivațională în sine și ea are legătură cu ceea ce urmează să spui ascultătorilor tăi. Ea oferă un răspuns la întrebarea: „De ce ar trebui să ascult predica aceasta?” Introducerea îi convinge că predica le va fi de folos și că este importantă pentru ei.

Câteva moduri de a oferi o motivație ascultătorilor tăi să urmărească predica ar fi să spui că:

• Lucrul despre care vei vorbi are de-a face cu fiecare dintre noi.
• Subiectul despre care urmează să vorbești le va schimba viața.
• Ai răspunsul la problemele și nevoile lor.

#6: Enunță Subiectul Predicii

Enunță subiectul pe care urmează să îl abordezi! Fii concis! Limitează subiectul – i.e. nu îl formula prea amplu. Nu îi lăsa pe oameni să ghicească despre ce vorbești!

#7: Anunța Teza Predicii

Condensează-ți predica într-o singură frază (numită ideea centrală sau teza predicii), pentru ca ascultătorii să știe:

• Ideea de bază / adevărul central pe care urmează să îl explici.
• Sau întrebarea la care urmează să dai un răspuns.
• Sau îndemnul pe care vrei să îl urmeze.

Întreabă-te: Ce vrei să demonstrezi, să explici sau ce îndemn vrei să dai? Care este principiul pe care vrei să îl comunici? Ce vrei să spui despre textul biblic? Aceasta este ideea de bază pe care vrei să o comunici. Aceasta reprezintă rezumatul predicii, ideea teologică, principiul neschimbător și felul în care acesta are de-a face cu viața noastră.

Formulează întotdeauna ideea centrală ca frază completă! O frază completă exprimă o idee completă. Prin urmare, acesta este singurul mod în care poți comunica inteligibil și adecvat.

Idee centrală conține două componente-cheie:

(1) Tema (subiectul) predicii.

(2) Scopul (ceea ce spui despre subiectul) predicii.

După ce ai enunțat subiectul predicii, acum, prin ideea centrală, legi subiectul de ceea ce urmează să predici despre subiectul respectiv. De exemplu, dacă subiectul tău este „dragostea lui Dumnezeu”, întreabă-te: „Ce spune textul despre dragostea lui Dumnezeu? Care este ideea? Care este adevărul față de care noi trebuie să răspundem?” Cu alte cuvinte, ideea centrală este o limitare, o îngustare, o clarificare a subiectului.

Eu sugerez să îți formulezi ideea centrală astfel încât să fie aplicativă.

Aceasta înseamnă să folosești o afirmație directă care cere un răspuns. De pildă:

• „Adevărata ucenicie ne cere (aici te incluzi și pe tine, și pe ascultători) loialitate deplină față de Isus Hristos, indiferent de cost” (Marcu 8:34-38).
• „Creștinii puternici sunt aceia care fac o schimbare în lume pentru Dumnezeu” (Mat. 5:13).

Atunci când formulăm ideea centrală în mod aplicativ, noi de fapt ne mutăm din lumea textului biblic (formularea sa; cultura sa; oamenii săi; timpul său; locul său) în lumea noastră contemporană, făcând principiul acela neschimbabil din ideea centrală aplicabil la viețile noastre.

Cum formulezi ideea centrală astfel încât oamenii să știe ce este aceasta?

Poți folosi o expresie introductivă, cum ar fi:

• „Ceea ce urmează să descoperim în dimineața aceasta în textul nostru este…”
• „Adevărul este că…”
• „Adevărul pe care îl proclamăm astăzi este că…”
• „Astăzi vreau să răspundeți la acest adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu care spune că…”

Marea întrebare este cum determinăm care este ideea centrală. În mod normal, o modalitate de a găsi ideea centrală este să scrii punctele principale ale predicii și să afli ce le unește. Astfel, ideea centrală este „ideea principală a ideilor principale”. Ideea centrală asigură unitatea predicii, pentru că punctele principale decurg din ea și, astfel, întreaga predică decurge din ea. Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vezi ediția de toamnă 2017 a acestui jurnal.

#8: Pregătește-Ți Introducerea La Sfârșit Sau Cel Puțin După Ce Ai Făcut Schița Predicii.

#9: Fă O Introducere Succintă (Precisă, Clară, Concentrată, Cu Semnificație).

Dacă limitezi introducerea la aproximativ 10-15% din cuprinsul predicii (3-4 minute), va trebui să fii succint.

#10: Scrie-Ți Introducerea În Întregime Și Memorează Primele Câteva Paragrafe

Atunci când îți scrii introducerea, ești constrâns să o gândești bine, însă atunci când îți prezinți introducerea, încearcă să nu fii legat de notițe! Memorarea primelor paragrafe te va ajuta să stabilești contactul cu ascultătorii, pentru ca să fii astfel cât mai relațional.

#11: Citește Pasajul Din Scriptură Și Roagă-Te

Eu recomand să citești tu însuți textul din Scriptură. Anunță referința de două sau de trei ori! De asemenea, poți să faci câteva observații pentru a așeza textul în context.

Ține minte că o citire corectă a Scripturii trebuie:

• Să Îl onoreze pe Dumnezeu.
• Să aibă ritmul potrivit.
• Să fie accentuată corect.
• Să nu fie prea grăbită (de obicei aceasta este cea mai mare greșeală pe car eo fac pastorii).
• Să fie expresivă, dar nu falsă.

Aceasta este o ocazie excelentă să le arăți ascultătorilor tăi cum trebuie să citească Scriptura, astfel încât să extragă înțelesul și semnificația textului din modul în care îl citesc.

Nu uita să te rogi! Rugăciunea vine în mod natural după citirea textului. Ai grijă ca rugăciunea să fie o componentă importantă a întregului serviciu de închinare. Rugăciunea este un act de închinare și trebuie să derive din prima parte a serviciului religios. Adu predica ta ca o jertfă închinată Domnului!

#12: Încearcă Să Diversifici Introducerile

Dacă vei diversifica introducerile, atunci ascultătorii tăi nu se vor plictisi de ele. Însă nu încerca să fii teatral de dragul prevenirii plictiselii! Există o diferență între creativitate și păcăleală!

Iată zece sugestii pentru diversificarea formatului introducerilor (toate conțin aceleași elemente de bază, aranjate însă diferit):

(1) O istorisire din viața ta, introducând apoi textul biblic care are legătură cu experiența aceea, iar apoi scopul predicii.

(2) O experiență din viața altcuiva, urmată de scopul predicii, iar apoi de textul biblic.

(3) Un exemplu din istorie¸ urmat de scopul predicii, citirea textului și de ideea centrală / teza predicii.

(4) O afirmație directă a textului biblic și legătura pe care o are cu viața ascultătorilor.

(5) Referire la o nevoie, fie exprimată sau sugerată de cineva din biserică, și care se leagă de felul în care texul biblic promite să împlinească nevoia respectivă.

(6) Repovestirea unei istorisiri biblice. Apoi enunță scopul predicii și speranța că același Dumnezeu care a acționat în istorisirea respectivă poate acționa și acum și chiar o va face.

(7) Enunță o problemă contemporană, care îți permite apoi să mergi la textul biblic, iar după aceea spune că adevărul pe care îl vei explica din textul respectiv este, de fapt, soluția la problema lor.

(8) Pune o întrebare sau o serie de întrebări care să îi determine pe ascultători să se gândească la o nevoie umană reală sau la o situație anume. Empatizează cu nevoia respectivă (toți o avem); spune cum Dumnezeu poate să împlinească nevoia aceea și cum mesajul tău va explica felul în care Dumnezeu poate să o împlinească.

(9) Enunță teza / adevărul central pe care urmează să îl explici, treci în revistă punctele principale ale predicii, iar apoi intră în cuprinsul predicii.

(10) Fă referire la o știre contemporană care îi stresează pe oameni și arată modul în care Biblia se adresează acelei probleme (i.e. răspunde la întrebări de tipul „de ce”).

#13: Tranziția Către Explicații / Cuprinsul Predicii

(1) Oferă toate informațiile legate de contextul pasajului biblic, necesare pentru înțelegerea acestuia. Aceasta este numită uneori sub-introducere. Ea permite ascultătorilor să înțeleagă mai bine și mai corect textul biblic și stabilește faptul că în spatele cuvintelor tale stă autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Cantitatea de informații contextuale oferite aici poate să varieze, în funcție de:

• Complexitatea pasajului.
• Tipul de predică (învățătură doctrinară; predică evanghelistică etc.).
• Dacă predica respectivă este prima dintr-o serie (caz în care vei oferi probabil mai multe detalii) sau un mesaj ulterior primei predici din serie (caz în care vei oferi puține informații contextuale sau chiar deloc).

Ai grijă să prezinți materialul legat de contextul pasajului într-un mod foarte atractiv, nu plictisitor, însă relevant pentru mesaj și pentru viață; și nu prea mult, ca să nu pierzi atenția ascultătorilor.

(2) Tranziția către primul punct al expunerii. Iată câteva tehnici pentru o trecere lină către expunere:

• Afișajul. Aici anunți care urmează să fie punctele principale ale predicii. „Astăzi vom vedea în pasajul acesta că…

… Biblia vorbește despre problema aceasta din trei perspective - 1…2…3…

… Biblia dă trei motive pentru care… - 1….2…3

• Folosește o expresie scurtă, cum ar fi „Observați că..” și apoi introdu primul punct al predicii.

D. Avertismente

Ține minte că nicio parte a unei predici nu poate avea un efect de durată, decât dacă este pregătită și transmisă prin puterea și sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Ține minte că niciun model de predică și nicio metodologie nu este întotdeauna bună pentru toți predicatorii în orice ocazie. Unii dintre marii predicatori din istorie nu au urmat modelul sugerat de mine aici. Însă faptul că acei predicatori nu au folosit introducerile la predică nu înseamnă că și tu poți să te descurci fără ele. Ceea ce înseamnă probabil lucrul acesta este că dacă le-ar fi folosit, predicarea lor ar fi fost chiar mai puternică.

Ține minte că trebuie să îți însușești tu însuți predica dacă vrei să aibă vreun efect în viețile altora. Aceasta este ceea ce numim „predicare întrupată”, „Cuvântul S-a făcut trup”.

Partea A II-A: Conducere Transformatoare

Să înțelegem inima lucrării pastorale (Col. 1:24-2:5)

Apostolul Pavel este clar și neechivoc atunci când spune că pastorii sunt „slujitori”. Noi suntem slujitori ai evangheliei (Col. 1:23) și slujitori ai evangheliei (Col. 1:25). Acestea sunt cele două responsabilități de bază ale noastre. Haideți să nu permitem altor lucruri să le marginalizeze, ci să avem grijă să ne concentrăm asupra lor – să slujim Cuvântul lui Dumnezeu și poporul lui Dumnezeu. Așadar, aș vrea să fac câteva comentarii pe marginea pasajului din Coloseni 1:24-2:5 despre „Inima slujirii pastorale”. Pavel argumentează aici că „Pastorii sunt slujitorii lui Hristos pentru biserică”. Observați că…

A. În Slujirea Pastorală, Suferim Pentru Biserică (24)

„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos”(24a). Termenul care conferă unitate pasajului este „mă bucur” – la început, Pavel se bucură în suferințele lui (1:24), iar la sfârșit, se bucură de credința lor (2:5). Este o mare bucurie să Îl slujești pe Hristos și poporul Său. Aceasta este ceea ce ne motivează; și tot aceasta este și răsplata noastră. Însă împreună cu bucuria se împletesc și suferința și necazul. În slujirea pastorală, noi suferim pentru biserică.

1. În Slujirea Pastorală, Suferim Din Cauza Relației Noastre Cu Biserica

Pavel vede suferințele lui ca un rezultat a ceea ce a făcut el pentru biserică – „suferinţele mele pentru voi” (24a), pentru binele lor. El le-a slujit, și tot așa a și suferit pentru ei închisoare, batjocură, bătăi etc. Suferința pastorală pentru biserică este reală.

(a) Suferim din cauza relației noastre cu cei care suferă. Suntem părtași la durerea și la încercările lor; și îndeplinim o slujire preoțească atunci când îi aducem înaintea lui Dumnezeu.

(b) Suferim atunci când cei pe care îi iubim și îi slujim sunt atacați de Satan, iar viețile lor încep să intre în derivă. Și uneori nu iau seama la sfaturile noastre.

(c) Suferim din cauza criticilor și a respingerii atunci când unora nu le place ceea ce facem sau spunem.

2. În Slujirea Pastorală, Suferim Din Cauza Identificării Noastre Cu Hristos

„… în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica” (24b). Pavel asociază suferințele lui cu „suferinţele” lui Hristos. La fel cum el continua lucrarea lui Hristos (plantând și dezvoltând biserici), tot așa și suferințele lui erau o continuare a suferințelor revărsate asupra lui Hristos Însuși. Și toți cei care slujesc poporul lui Hristos în numele lui Hristos vor suferi în mod asemănător împreună cu Hristos.

Așadar, pastorii suferă pentru biserică. Înțelegerea acestui lucru face ca durerile și încercările din slujirea pastorală să aibă un sens, un scop și să fie suportabile, precum și prețioase, deoarece fac parte din slujirea bisericii și reprezintă o continuitate a slujirii lui Hristos.

Pastorii trebuie să își vadă lucrarea din perspectiva aceasta pentru a putea face față suferinței și durerii din slujirea pastorală, pentru binele lor și al bisericii.

B. În Slujirea Pastorală, Slujim Ca Ispravnici Ai Bisericii (25-29)

„… Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu” (25).

Noi suntem „ispravnici” ai bisericii. Ispravnicul este cel care are grijă de proprietățile și treburile altcuiva. Pastorii sunt ispravnici ai bisericii lui Hristos. Poziția noastră ca slujitori ai lui Hristos este una de slujire; rolul nostru ca slujitori ai lui Hristos este unul de isprăvnicie. Noi slujim ca ispravnici ai cuvântului lui Dumnezeu și ai poporului lui Dumnezeu.

1. Noi Slujim Ca Ispravnici Ai Cuvântului Lui Dumnezeu

Prima noastră îndatorire ca ispravnici este proclamarea cuvântului lui Dumnezeu în întregime – „ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu” (25b). Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl facem cunoscut este „taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui” (26). Prin predicarea și conducerea noastră pastorală, noi facem cunoscută „taina” evangheliei, care mai înainte a fost ascunsă, dar care acum este revelată sfinților Săi, cărora „Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei” (27).

A face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a predica pe „Hristos în voi, nădejdea slavei” (27b). Înseamnă a-L predica „pe El… şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea” (28a).

Noi slujim ca ispravnici ai cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este prima noastră îndatorire ca pastori – proclamarea cuvântului lui Dumnezeu în întregime. Și…

2. Noi Slujim Ca Ispravnici Ai Poporului Lui Dumnezeu

Cea de-a doua îndatorire a noastră este maturitatea spirituală deplină a poporului lui Dumnezeu – „ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus” (28b). Acesta este scopul pentru care „mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine” (29). Scopul pentru care lucrăm ca ispravnici ai poporului lui Dumnezeu este să-i încurajăm, să-i echipăm și să-i împuternicim pe cei care ne-au fost încredințați, pentru „ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus.” Acesta trebuie să fie scopul nostru, să înfățișăm pe fiecare membru al trupului lui Hristos matur în Hristos în ziua aceea.

Poate că vei spune: „Cine poate face toate aceste lucruri? Cum aș putea să le fac? O astfel de isprăvnicie este prea mare!” Pastorii se pot încuraja în privința aceasta, amintindu-și că Dumnezeu este Cel care ne dă puterea să ne îndeplinim isprăvnicia. Slujirea înseamnă muncă grea. Uneori munca este grea și obositoare, însă atunci când „luptăm” și „lucrăm” în slujba lui Dumnezeu, suntem conștienți că Dumnezeu este Cel care „lucrează cu tărie în mine” (29b). Noi nu suntem în stare să facem lucrarea aceasta prin propriile noastre puteri sau aptitudini, ci prin Dumnezeu care lucrează în noi.

Pastorii trebuie să își însușească puterea lui Dumnezeu. Când slujirea pare a fi o muncă grea (trudă și luptă), când avem nevoie de energie ca să mai mergem o milă în plus, putem să ne bazăm pe Dumnezeu care „lucrează cu tărie” în noi. În felul acesta suntem în stare să ne facem slujirea. De aici vine puterea noastră în vreme de necaz, de muncă grea și descurajare. Puterea Lui ne energizează și ne motivează. Puterea Lui este secretul eficienței în slujire – nu programele noastre, sau tehnicile, sau promoțiile, sau psihologia, sau șmecheriile noastre, ci Dumnezeu care „lucrează cu tărie în mine”.

Prin urmare, în slujirea pastorală, suferim pentru biserică (24), slujim ca ispravnici ai bisericii (25-29) și...

C. În Slujirea Pastorală, Ne Luptăm Pentru Spiritualitatea Bisericii (2:1-5)

Slujirea pastorală este o luptă constantă. Folosind limbajul lui Pavel, noi „ducem o luptă mare” (2:1) slujind poporul lui Dumnezeu. Pentru ce „ducem o luptă mare”? De ce o asemenea frământare? Pentru ce ne luptăm mereu? Ne luptăm pentru spiritualitatea bisericii.

1. Scopul Luptei Pastorale Este Încurajarea Poporului Lui Dumnezeu

„…pentru ca să li se îmbărbăteze inimile” (2a). Ce înseamnă aceasta? Că îi facem pe toți să se simtă bine în starea în care se află? Că îi îndoctrinăm pe toți cu un mesaj de gândire pozitivă? Că spunem întotdeauna ceea ce vor oamenii să audă? Nu! Să „îmbărbăteze” înseamnă să ofere încredere, să-i motiveze, să îi ajute să avanseze, să îi ridice din punct de vedere spiritual. Cum putem face asta? Cum încurajăm poporul lui Dumnezeu?

(a) Susținând unitatea sa spirituală, pentru ca ei „să fie uniţi în dragoste” (2b). Dorința arzătoare a lui Isus pentru poporul său a fost unitatea. Și aceasta trebuie să fie dorința arzătoare a fiecărui pastor sau lider al bisericii. O unitate bazată nu pe constrângere și nu pentru folos personal, ci bazată pe dragoste reciprocă și respect reciproc. Aceasta este o forță puternică pentru Hristos în lume. O biserică ce iubește unitatea va fi o biserică puternică, stabilă și capabilă să reziste în fața șiretlicurilor diavolului, o biserică sănătoasă, fericită și cu influență în comunitatea sa.

Așadar, pastorii încurajează poporul lui Dumnezeu susținând unitatea sa spirituală. Și mai încurajează poporul lui Dumnezeu…

(b) Ajutându-i să crească în înțelegerea lor spirituală, pentru ca ei „să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos” (2c). Sarcina noastră este să învățăm adunarea poporului lui Dumnezeu tot sfatul lui Dumnezeu atât de bine, încât acesta să știe sigur ce crede și în cine crede.

Dacă ne luptăm să încurajăm inimile oamenilor lui Dumnezeu în felul acesta în slujirea noastră, atunci, la momentul ales de Dumnezeu și conform planului Său, putem aștepta rezultatele dorite.

2. Răsplata Luptei Pastorale Este Bucuria La Vederea Răspunsului Pozitiv

„... privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos” (5)

Dovezile unui răspuns pozitiv față de conducerea ta pastorală este…

• Buna rânduială în biserică reflectată în ascultare, cooperare, respect, bucurie în lucrul Domnului etc.
• Credință neclintită printre oameni. Credință în Hristos, care nu se clatină atunci când este atacată. Credință care este loială și statornică, indiferent de circumstanțe.

Concluzie:

Aceasta este, așadar, inima slujirii pastorale. Pe de o parte, ne „bucurăm”. Pe de altă parte, „suferim”. Însă toate acestea se merită datorită răsplății pe care o primim, și anume aceea de a-i vedea pe oamenii lui Dumnezeu trăind în rânduială și perseverând în credință. Este grea conducerea pastorală? Da! Se merită? Cu siguranță!

Dacă inima ta dorește unitatea în dragoste a oamenilor lui Dumnezeu și ca ei să Îl cunoască pe Dumnezeu și Cuvântul Său, atunci ești un slujitor adevărat al lui Hristos. Dă-mi voie să te provoc și să te încurajez astăzi să îți îndeplinești slujirea pastorală…

… ca unul care suferă împreună cu Hristos pentru biserică,

… ca unul care slujește ca ispravnic al bisericii, făcând cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu pe deplin,

… ca unul care se luptă pentru spiritualitatea bisericii, aceasta putând fi văzută în unitatea sa, în înțelegere, în buna rânduială și în credința neclintită.

Aceasta este inima slujirii pastorale. Fie ca Domnul să te binecuvânteze din belșug în îndeplinirea acestei sarcini!

Partea A III-A: Schițe De Predici

Pentru versiunea în limba engleză a acestor predici, dați click pe link-urile următoare: Link 1 - Jn. 18:38-19:3; Link 2 - Jn. 19:4-9; Link 3 - Jn. 19:9-10; Link 4 - Jn. 19:11-12.

Titlu: Domnia lui Isus

Tema: Domnia lui Isus scoate la iveală un conflict de puteri.

Punctul #1: Puterea manipulatoare a opiniei publice (38b-6)

Punctul #2: Puterea paralizantă a fricii (7-9a)

Punctul #3: Puterea încrezătoare a cunoașterii (9b)

Punctul #4: Puterea îngâmfată a poziției (10)

Punctul #5: Puterea cuprinzătoare a lui Dumnezeu (11-12).