MENU

Where the world comes to study the Bible

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 12, Editia de vară 2014

Ediţia de Vară 2014

Produs de ...

Dr. Roger Pascoe, Preşedinte,

The Institute for Biblical Preaching

Cambridge, Ontario, Canada

www.tibp.ca

C:\Users\Roger\Documents\My Documents\Institute for Biblical Preaching\Forms, Binder Cover Page, Logo\IBP Logos\IBP Logo.jpg

“Întărind Biserica în Predicare Biblică şi Conducere”

Partea I: Pregătirea Pentru Predicare

“Alegerea textelor şi a subiectelor”

De: Dr. Roger Pascoe

The Institute for Biblical Preaching,

Cambridge, Ontario, Canada

În ultima ediţie a Jurnalului Electronic al Pastorilor am privit la câteva principii biblice şi practici utile pentru alegerea textelor şi a subiectelor de predică. În această ediţie doresc să continui această discuţie prezentând

Câteva Proceduri Utile De Alegere A Textelor

1. Pune-ţi câteva întrebări teologice1

a) Acopăr întreaga anvergură a învățăturii biblice? – Vechiul și Noul Testament, narațiunile istorice, literatura de înțelepciune, Evangheliile, epistolele etc.?

b) Acopăr întreaga arie de doctrine biblice? – Dumnezeu, omul, păcatul, salvarea, cerul și iadul etc.?

c) Mă ocup de întreaga arie de aplicații biblice? – pentru tineri și bătrâni, părinți și copii, bărbați și femei, biserică și comunitate?

2. Pune-ți câteva întrebări practice

a) Pe ce s-a pus accent în predicarea din ultima vreme, în biserică?

b) Ce evenimente spirituale și situații au avut loc în biserică în ultima vreme?

c) Care este starea spirituală a oamenilor, chiar acum?

d) De ce adevăr este nevoie astfel încât oamenii să fie întăriți?

e) Există vreun anumit adevăr specific pe care biserica trebuie neapărat să-l audă?

3. Ține seama de valoarea predicării unei serii de mesaje din cărțile biblice

Predicarea unei serii de mesaje din cărțile biblice urmează textul așa cum a fost scris de autorul biblic, sub inspirație divină. Este adevărat că nu studiezi o altă carte așa cum procedează unii predicatori atunci când își aleg textele de predică – săptămâna aceasta un paragraf dintr-o carte, săptămâna viitoare un paragraf din altă parte, sau citirea concluziei înaintea narațiunii.

Dacă predici în mod consecvent dintr-o carte, audiența va înțelege mesajele în contextul lor.

Seriile de mesaje pe cărți îți oferă ocazia să predici și tematic pe măsură ce abordezi o anumită secțiune din Biblie. De exemplu poți alege subiecte din cadrul predicilor tale de care nu te poți ocupa într-un singur mesaj, iar apoi să le dezvolți în predici individuale.

Seriile de mesaje pe cărți biblice ajută la o mai mare alfabetizare biblică în cadrul comunității în care slujești. Ai posibilitatea să prezinți oamenilor aspectele introductive și elementele hermeneutice ale cărții. Vei ajunge să-i înveți teologia biblică a cărții. Oamenii vor avea ocazia să vadă unde se încadrează cartea respectivă în narațiunea răscumpărării.

Seriile de mesaje pun la dispoziția adunării un context solid pentru înțelegerea mesajelor care fac parte din seria respectivă. Ei pot studia textul pe măsură ce predici și astfel să obțină o mai mare înțelegere asupra acestuia. Știu de unde urmează să predici săptămâna viitoare, lucru care le oferă o anumită coerență a mesajelor. Înțeleg cum se potrivesc mesajele unul cu altul și au ocazia să înțeleagă adevărurile teologice esențiale regăsite într-o anumită carte biblică.

Seriile de mesaje maximizează folosirea timpului alocat pentru studiu. Contextul și diversele elemente introductive ale cărții trebuie să fie studiate și explicate audienței o singură dată.

Seriile de mesaje pot fi abordate în mod diferit. Poți începe cu Geneza și apoi să avansezi în Scriptură sau poți echilibra predicarea din Vechiul cu cea din Noul Testament. Altă variantă este alternezi între Evanghelii și Epistole, Lege și Istorie, Psalmi și literatura de înțelepciune, între Profeție și literatura apocaliptică. Poți prezenta seriile de mesaje în moduri diferite:

  • Tematic, doctrinar, sau teologic;
  • Paragraf cu paragraf, sau capitol cu capitol;
  • Textele cheie dintr-o anumită carte biblică;
  • Secțiunile cheie (de exemplu, triada de 7 care apare în Evanghelia după Ioan – 7 discursuri, 7 semne, 7 afirmații „Eu sunt”);
  • O privire de ansamblu asupra întregii cărți, într-un singur mesaj;
  • Studiul personajelor sau al evenimentelor istorice.

4. Ține seama de valoarea varietății și a felxibilității în alegerea textelor

Chiar dacă predici o serie de mesaje dintr-o carte biblică, nu înseamnă că doar asta vei predica. Adaugă varietate predicării prin prezentarea mai multor serii de mesaje la un moment dat, sau prin amestecul de mesaje de sine stătătoare cu seriile de mesaje. De exemplu, ai putea avea o serie de mesaje pentru serviciile dedicate celebrării Cinei Domnului, o altă serie în cadrul serviciilor de duminică dimineața, și o altă serie în cadrul întâlnirilor de duminică seara.

Alte posibilități de asigurare a varietății: studii biografice, studii tematice, aspecte sociale, studii despre ucenicie și creștere spirituală, servicii de evanghelizare.

Flexibilitatea și varietatea au avantaje clare: păstrează interesul oamenilor și înlătură plictiseala, asigură un echilibru în lucrare, asigură prospețime predicatorului și îl ține pe acesta deschis față de Duhul Sfânt.

5. Ține seama de darurile tale spirituale

Predicarea trebuie să fie exercitată în cadrul tuturor nevoilor lucrării din biserică. S-ar putea să fie nevoie de ajutorul altor predicatori în zone în care nu ai daruri spirituale (de exemplu, evanghelizarea). În modul acesta biserica se va bucura de beneficiile aduse printr-o varietate de daruri de predicare.

6. Ține seama reperele timpului

Datorită faptului că timpul este foarte prețios pentru un pastor este bine să cauți un echilibru între predicarea mesajelor noi și a vestirea mesajelor pregătite în mod parțial cu o altă ocazie, dar care nu au fost predicare niciodată, sau a mesajelor pe care le-ai mai predicat și înainte. În felul acesta vei echilibra timpul alocat pentru pregătirea unor noi mesaje (cel mai îndelungat) cu timpul mult mai scurt necesar pregătirii unor mesaje mai vechi.

În săptămânile în care ești foarte aglomerat cu evenimente neplanificate (de ex. înmormântările) s-ar putea să fie nevoie să ceri ajutorul altcuiva pentru predicare, sau să predici un mesaj pe care l-ai mai prezentat și înainte.

7. Ține seama de următoarele întrebări:

a) Cum simți că te călăuzește Dumnezeu să predici pentru această ocazie?

b)Ce text și subiect sunt necesare pentru această ocazie specifică?

c) Ce aspect din revelația lui Dumnezeu este necesar și potrivit să fie predicat în această circumstanță?

8. Ține seama de următoarele linii călăuzitoare:

a) Dacă ai decis să predici o serie de mesaje, alegerea textului s-ar putea să fie determinată fie de următorul paragraf din cartea respectivă, fie de următoarea doctrină, dacă este vorba despre o serie de mesaje teologice sau tematice. Oricare ar fi situația, stabilește cât de lungă ar trebui să fie acea serie de predici. Este probabil înțelept să nu aloci unei serii de predici mai mult de 10-12 săptămâni, cu excepția cazului în care seria respectivă este întreruptă de mesaje susținute cu alte ocazii.

b) Dacă ai decis să predici mesaje tematice, alege textul în așa fel încât acesta să prezinte plenar fiecare temă sau doctrină avută în discuție. În felul acesta vei expune textul respectiv, apoi vei face referire și la alte texte potrivite, mai degrabă decât să sari de la un text la altul fără a avea un pasaj primar. Un text primar va pune la dispoziție un accent textual pentru studiu, mai degrabă decât un accent tematic. S-ar putea ca audiența să uite celelalte texte la care ai făcut referire, dar este foarte posibil să-și amintească textul primar din care ai predicat.

9. Ține seama de următoarele granițe:

a) Granița unității literare a textului (un paragraf sau capitol, sau chiar câteva capitole, dacă este vorba despre o narațiune lungă). Când alegi textul, asigură-te că alegi o unitate literară. Trebuie să cunoști care sunt diviziunile textului în cadrul acelui tip de literatură. Asigură-te că te ocupi de o unitate textuală completă. Pune-ți următoarele întrebări:

  • în ce fel este acest text cu adevărat o unitate literară, un paragraf unitar?
  • Are el o temă clară și specifică?
  • Are acel text o temă sau gând complet în cadrul contextului său?

b) Granița genului literar. Genul literar determină modul în care vei interpreta și vei aplica un anumit pasaj.

c) Granița sensului originar intenționat de autor. Nu alege în mod arbitrar un text, făcându-l să spună ceea ce nu intenționează să spună – acesta este un abuz. Fii cinstit și credincios față de sensul inițial pe care autorul textului a încercat să-l transmită. S-ar putea ca predica să se focalizeze asupra unei secțiuni dintr-o unitate literară, sau să combine câteva unități, însă orice ai alege trebuie să știi cum se încadrează în unitatea literară mare, și ce mesaj a încercat să transmită autorul în cadrul acestei unități.

Concluzie

Alegerea textului este punctul de început în ceea ce privește pregătirea unei predici. După ce ai ales textul poți să decizi cât de mult din el vei citi în cadrul serviciului divin, când va fi citit, cine îl va citi. Roagă-te. Veghează. Cunoaște bine textul. Cunoaște-i pe oameni. Cunoaște ocazia în care predici. Fii sensibil față de Duhul Sfânt.

Partea II: Conducere: Să Fii Un Model De Slujitor Evlavios

“Supunerea ta față de Duhul Sfânt,” Pt. 2

În ediția de primăvară 2014 a Jurnalului Electronic al Pastorilor am început un studiu pe Efeseni 5:18-6:20, cu subiectul „Supunerea ta față de Duhul Sfânt”. În acea ediție am privit la „Semnificația unei vieți pline de Duhul Sfânt” (Ef. 5:18), iar în această ediție vom continua studiul și vom avea în vedere…

Necesitatea Unei Vieți Pline De Duhul Sfânt

Poate că întrebi de ce este umplerea cu Duhul o necesitate? În primul rând, umplerea este o necesitate deoarece o poruncește Cuvântul lui Dumnezeu. Observați că este vorba despre un imperativ: Fiți plini! (Ef. 5:18). C.H. Spurgeon a spus că „aceasta nu este o promisiune pe care să o așteptăm, ci o poruncă pe care să o ascultăm.” De vreme ce aceasta este o poruncă de la Domnul, neîmplinirea ei înseamnă păcat. În al doilea rând, este o necesitate deoarece o pretinde lucrarea lui Dumnezeu. Când Petru predica în Fapte 4:8, el a fost plin de Duhul Sfânt. Tot astfel, Ștefan (Fapte 7:55) și Pavel (Fapte 13:9). Predicarea eficientă este produsul mesagerului plin de Duhul și a Cuvântului inspirat de Duhul, lucrând împreună spre a produce o viață transformată de Duhul. Dacă vrem să fim eficienți în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să fim plini de Duhul Sfânt.

Realitatea Unei Vieți Pline De Duhul Sfânt

Cum este posibil ca umplerea cu Duhul să fie o realitate în viața mea? Poate să fie o realitate prin acceptarea inițială a controlului exercitat de Duhul Sfânt. Observați că se folosește diateza pasivă: fiți plini lăsați ca Duhul Sfânt să vă umple, să vă controleze; acceptați conducerea Duhului Sfânt, nu să avem noi mai mult din El, ci El să aibă mai mult din noi.

Întâlnim un prezent continuu: Continuați să fiți plini… Aceasta nu este o experiență o dată in viață, așa cum este locuirea și botezul cu Duhul, care au loc o singură dată la convertire. Umplerea cu Duhul trebuie să fie o realitate continuă în viața noastră. Este posibil să fie o realitate continuă în viața mea prin dependența continuă față de controlul Duhului Sfânt. Dependența continuă față de Duhul înseamnă să nu-l întrisătm pe Duhul Sfânt (Ef. 4:30). Realitatea umplerii cu Duhul se poate realiza prin ștergerea din viața noastră a oricărui lucru care îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Deci, nu trebui să îngăduim existența păcatului în viața noastră – este nevoie să-l răstignim (Gal. 5:24). Omoară „eul” din viața ta – pune-l pe cruce, dându-l astfel la o parte (Col. 2:14). Fii sensibil față de păcat tot așa cum ochiul este sensibil față de mizerie. Nu putem umbla în Duhul, dacă nu conștientizăm imediat când îl întristăm pe Duhul. Trebuie să ne mărturisim păcatele imediat – numește-l și răstignește-l (1 Ioan 1:9).

Dependența continuă de controlul Duhului înseamnă să nu stingem Duhul (1 Tes. 5:19). Putem fi plini de Duhul atunci când nu permitem ca ceva din viața noastră să stingă Duhul. Nu stinge focul Duhului luând pentru tine din gloria lui Dumnezeu, sau înlăturând lucrarea Duhului și înlocuind-o cu lucrarea propriei tale firi.

În sfârșit, dependența continuă de controlul Duhului înseamnă să fim plini de Duhul (Ef. 5:18). Adică, să-i permitem Duhului Sfânt să-și facă lucrarea în noi – să te învețe, să te ilumineze, să te mângâie, să te călăuzească, să te convingă de păcat. Rezultatul acestor lucrări va fi manifestarea în viața noastră a „roadei Duhului” (Gal. 5:22).

Partea III: Gânduri Devoționale

“Mana de dimineaţă”

De: Stephen F. Olford

Continuăm să prezentăm gândurile Dr. Stephen Olford referitoare la necesitatea practicării și menținerii unei vieți devoționale vibrante, așa cum sunt ele prezentate în broșura „Mana de dimineață”. Data trecută am publicat prima parte din această broșură, unde de vorbește despre motivația și cerințele necesare pentru practicarea unui timp de părtășie cu Dumnezeu. Acum, abordăm a doua parte.

„Asigură-te că vii la timpul devoțional cu un duh de așteptare. Cred că o astfel de atitudine de așteptare are la bază cel puțin trei factori.

În primul rând există factorul fizic. Nu poți merge la culcare la orice oră din noapte, iar apoi să te aștepți să fii treaz și proaspăt de dimineață. Ca să poți merge la culcare la o oră corespunzătoare este nevoie de disciplină; există probabil moduri plăcute de a-ți petrece timpul și de a socializa, dar ele nu sunt la fel de prețioase și de importante precum timpul de părtășie cu Dumnezeu.

Apoi, atitudinea de așteptare este determinată și de un factor moral. „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” (Ps. 66:18). Când există ceva în viața ta, împotriva voii lui Dumnezeu, nu te aștepta să ai părtășie cu El. dacă ai ceva împotriva acestei persoane, sau aceleia, lasă-ți darul la altar și du-te de împacă-te cu el.

De asemenea, mai există și un factor spiritual implicat în această chestiune a așteptării. Acest factor este descris în Ioan 7:17: „Dacă vrea cineva să facă…va ajunge să cunoască dacă învățătura…” – adică, va cunoaște învățătura. Revelația și ascultarea sunt ca două linii paralele. Pe măsură ce ascuți, tot așa se revelează și Dumnezeu. Când încetezi să asculți și El încetează să se reveleze.

Experiența mea este aceasta: când am încercat să mă rog și să citesc Cuvântul și am descoperit că este imposibil „să fac față”, ca să spunem așa, Biblia fiind ca o carte moartă pentru mine, m-am examinat și mi-am dat seama că exista un aspect în care nu am fost ascultător față de Domnul. Așadar, înainte de a continua cu timpul meu devoțional, a trebuit să-mi pun lucrurile în rânduială cu Domnul.

Am privit la motivația care stă la baza timpului de părtășie cu Dumnezeu, apoi la cerințele care sunt necesare. Permiteți-mi acum să împărtășesc cu dumneavoastră câteva reguli simple care pe mine mă ajută în întâlnirea zilnică cu Domnul.

Prima regulă este să aștepți. Samuel Chadwick spunea că „graba este moartea rugăciunii.” Poți să primești mai mult de la Domnul în cinci minute petrecută fără grabă, decât în treizeci și cinci de minute petrecute cu ochii pe ceas.

Fii liniștit în prezența Sa. Așteaptă până când gloria prezenței Sale pare să vină peste tine. Caută să fii focalizat. Caută curățirea și iluminarea de la Duhul. Mai presus de toate, caută să intri în mod conștient în prezența lui Dumnezeu.

De la așteptare, treci la citire. Citește din Cuvântul lui Dumnezeu. Cred și eu ca George Muller că nu poți să te rogi niciodată corect, înainte ca Domnul să-ți fi vorbit din Cuvântul Său. Când mă refer la citire, am în vedere, desigur, pasajul biblic rezervat pentru ziua respectivă. Dumnezeu să te ferească de metoda „deschiderii Bibliei la întâmplare.” O asemenea practică este o jignire adusă la adresa caracterului sacru al Cuvântului lui Dumnezeu.

Citește pasajul biblic cel puțin de trei ori. Citește-l cu atenție pentru a descoperi mesajul general. Apoi, caută să identifici aspecte speciale din acel text. În sfârșit, caută să-l studiezi găsind mesajul textului la nivel personal.

Treci, apoi, de la citire la reflectare sau meditație. Privește pasajul în prezența lui Dumnezeu.

Spune: „Domne, acum când privesc în acest pasaj în dimineața aceasta, este vreo poruncă pe care trebuie să o ascult? Este vreo promisiune pe care trebuie să mă bazez? Este vreun gând nou pe care trebuie să-l urmez? Este vreun păcat de care trebuie să mă feresc? Găsesc vreo idee nouă despre Dumnezeu, despre Domnul Isus, despre Duhul Sfânt, sau chiar despre cel rău?” Caută să înțelegi ce îți vorbește Dumnezeu din pasajul pe care l-ai citit.

De la meditație continuă cu ceea ce eu numesc înregistrare. Ia acel caiet pe care-l păstrezi doar pentru timpul devoțional și notează ce ți-a vorbit Dumnezeu. Formulează întotdeauna ideile la nivel personal și cu o atitudine de închinare. Așează în scris lucrurile în așa fel încât să fie vorba despre un mesaj adresat sufletului tău.

Acum roagă-te. Rugăciunea din cadrul timpului personal de părtășie cu Dumnezeu are trei aspecte. Întâi de toate este vorba despre ajustare. Ia mesajul pe care Domnul ți l-a dat – mesajul notat pe scurt în caietul tău – și roagă-te, direcționând acel mesaj înapoi spre Dumnezeu. Acesta este unul din secretele care fac ca rugăciunile tale să fie vii și proaspete. Roagă-te până când voia lui Dumnezeu devine voia ta, cu referire la mesajul specific prin care Domnul ți-a vorbit.

Apoi, adoră-l pe El. Varsă-ți sufletul înaintea Lui. Mulțumește-I. Gândește-te la maiestatea, la gloria și îndurarea care sunt revelate în lumina prezenței Sale. Vorbește ca un copil cu tatăl său, ca un rob cu stăpânul său. Și ascultă – așa cum cineva o ascultă pe persoana iubită.

Abia după toate acestea ajungi la cereri. Vino înaintea Domnului cu cereri nu doar pentru tine, ci și pentru alții. Mijlocește pentru alții.

După rugăciune, mai sunt încă doi pași importanți în contextul timpului devoțional. Unul este cel al împărtășirii. Împărtășește mesajul lui Dumnezeu cu o anumită persoană – în ziua respectivă.

Împărtășim lucrurile pe care le iubim și păstrăm ceea ce împărtășim. Mana pe care poporul lui Dumnezeu o aduna în fiecare zi trebuia să fie împărțită și consumată. Ceea ce era pus deoparte făcea viermi și se împuțea. Întotdeauna poți să-ți dai seama de persoanele care-și fac rezerve din ceea ce primesc în timpul devoțional.

Cel mai important pas este să asculți. Ridică-te de pe genunchi și spune: „Doamne Isuse, acum când încep o nouă zi, te rog ca prin puterea Duhului să-mi dai harul de a pune în practică ceea ce mi-ai vorbit în această dimineață.” Apoi, continuă să-ți trăiești ziua ascultând de Domnul.

Cele mai bune lucruri pe care Domnul le are pentru tine sunt strâns legate de această întâlnire zilnică cu El. Barometrul vieții tale creștine poate fi observat privind la modul în care tratezi timpul zilnic de părtășie cu Domnul.

Nu poți să îmi spui că te-ai predat lui Dumnezeu, că Isus Hristos este Domnul vieții tale sau că ai parte de plinătatea Duhului Sfânt, decât dacă ai parte de mana de dimineață.

Partea IV: Schițe De Predici

Ioan 13:12-17, Isus vorbește cu ucenicii Săi

Pentru versiunile audio ale acestor predici, dă click pe aceste linkuri: Link 1 - Ioan. 13:12-13, Pt. 6; Link 2 - Ioan. 13:14-17, Pt. 7

Titlu: Adevărata Slujire (continuare – vezi Ediția de Primăvară 2014 pentru punctele 1 și 2)

Punctul #3: Trebuie să imităm natura adevăratei slujiri (12-17)

1. Amintindu-ne că Domnul este Stăpânul nostru (12-13, 16)

2. Făcând unii pentru alții ceea ce Isus a făcut pentru noi (14-15)

3. Practicând ceea ce predicăm (17)


1 Adaptare după Sinclair B. Ferguson, “Exegesis,” in Preacher and Preaching: Reviving the Art in the Twentieth century, Samuel T. Logan, Jr., ed., (Phillipsburg, N.J.: Presbyterian and Reformed Publishing Company, 1986), 197, citat  în Anointed, 91-92.

Related Topics: Pastors

Report Inappropriate Ad