MENU

Where the world comes to study the Bible

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 11, Editia de primăvară 2014

Ediţia de Primăvară 2014

Produs de ...

Dr. Roger Pascoe, Preşedinte,

The Institute for Biblical Preaching

Cambridge, Ontario, Canada

www.tibp.ca

C:\Users\Roger\Documents\My Documents\Institute for Biblical Preaching\Forms, Binder Cover Page, Logo\IBP Logos\IBP Logo.jpg

“Întărind Biserica în Predicare Biblică şi Conducere”

Partea I: Pregătirea Pentru Predicare

“Alegerea textelor şi a subiectelor”

De: Dr. Roger Pascoe

The Institute for Biblical Preaching,

Cambridge, Ontario, Canada

Să continuăm discuţia referitoare la „Pregătirea pentru predicare: alegerea textelor și a subiectelor”. Primul aspect pe care l-am abordat în numărul trecut (Ediția de iarnă 2014) a fost legat de modul în care „Planul de predicare” poate fi de ajutor în pregătirea pentru predicare.

În această ediție a Jurnalului Electronic al Pastorilor aș dori să prezint câteva principii biblice și câteva practici utile pentru alegerea textelor și a subiectelor de predică.

Câteva Principii Biblice Pentru Alegerea Textelor Și A Subiectelor

În cuvântarea de rămas bun ţinută de Pavel înaintea prezbiterilor din Efes (Fapte 20:28-30), acesta indică cel puțin trei principii care guvernează o lucrare de predicare, astfel încât să ne îndeplinim în mod corespunzător responsabilitatea de a vesti tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27).

1. Un Principiu Pentru Anvergura Lucrării De Predicare

Pavel prezintă un principiu biblic referitor la natura și conținutul a ceea ce trebuie să predicăm noi. Apostolul a predicat la Efes mesaje evanghelistice (21: 24-25) și mesaje de zidire (20). În concluzie, predicarea lui Pavel a acoperit ceea ce el numește tot planul lui Dumnezeu (27), ceea ce constituie, am putea spune, principiul general legat de lucrarea de predicare.

Pavel nu ne descrie exact la ce se referă  prin expresia „tot planul lui Dumnezeu”, dar include cu siguranță întreaga anvergură a învățăturilor Scripturii – deplinătatea adevărului revelat al lui Dumnezeu.

Fără îndoială, întregul plan al lui Dumnezeu include (a) „pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos (21); (b) „Evanghelia harului lui Dumnezeu” (24); și (c) „Împărăția lui Dumnezeu” (25). Cu alte cuvinte, probabil că se include atât mesajele evanghelistice, cât și cele de zidire, de îndemnare și mângâiere (1 Cor. 14:3).

Predicarea întregului plan al lui Dumnezeu este obligatorie pentru toți predicatorii. Ideea subliniată de Pavel pare să fie aceea că, indiferent care a fost conținutul sau natura predicării sale, el și-a îndeplinit cu credincioșie și pe deplin responsabilitățile sale, astfel încât să fie „curat de sângele tuturor” (26). El nu a fost în predicarea sa nici neglijent și nici nu s-a ferit să declare anumite adevăruri, fie că erau plăcute sau nu, acceptate ori respinse. El „a lăsat (la Efes) un mesaj complet și instructiv care să ajute biserica să crească mai mult în viitor (20).”1

Prin urmare, pentru a predica tot planul lui Dumnezeu trebuie:

(A) Să Predicăm Cu Credincioșie:

aceasta înseamnă să ne asigurăm că predicarea noastră este cuprinzătoare. Fii dedicat să declari întreaga dimensiune a mesajului lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său.

(B) Să Predicăm În Mod Comprehensiv:

aceasta înseamnă să te asiguri că predicarea este largă şi îmbrăţişează toate  aspectele adevărurilor biblice („tot planul”, astfel încât: (i) zidești (înveți) biserica; (ii) îndemni biserica; (iii) sfătuiești biserica; (iv) întărești biserica; (v) crești biserica.

Atunci când predici „tot planul lui Dumnezeu”, o vei face în mod cuprinzător, în sensul că îi vei instrui pe cei credincioși în adevărul lui Dumnezeu, zidindu-i astfel în „credința lor cea mai sfântă” și îi vei invita pe cei necredincioși să se pocăiască. Cuvântul lui Dumnezeu este eficient și aplicabil pentru toți oamenii și în orice situație (2 Tim. 3:14-17).

(C) Să Predicăm În Adâncime:

aceasta înseamnă să te asiguri că predica ta are profunzime. Este bine să predici în mod sistematic și metodic. Analizează cu atenție semnificația a ceea ce spui. Asigură-te că știi despre ce vorbești. Fii precis. Acordă atenție detaliilor.

(D) Să Predicăm În Mod Proporționat:

aceasta înseamnă să te asiguri că predica ta este echilibrată în sensul că (i) nu favorizezi anumite subiecte sau texte în detrimentul altora; (ii) că vei expune întreaga anvergură a adevărului scriptural; (iii) vei declara ceea ce este necesar și nu neapărat ceea ce doresc oamenii. Aceasta înseamnă să cauți pasajul potrivit pentru o anumită împrejurare, sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Așadar, acesta este principiul biblic privitor la anvergura predicării. Apoi urmează:

2. Principiul Practicării A Ceea Ce Predicăm

Învăţătura pe care o dai altora şi predicarea vor rămâne fără putere dacă nu sunt sprijinite prin exemplul personal. Este important deci:

  • Să practici smerenia personală. Pavel spune că el „l-a slujit pe Domnul cu toată smerenia” (19)
  • Să practici responsabilitatea pastorală. Pavel spune: „timp de trei ani, zi și noapte n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” (31). O parte din responsabilitatea pastorală include sfătuirea (avertizarea) oamenilor.
  • Să practici integritatea personală. „Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.” (34-35). Cu alte cuvinte, Pavel nu se afla în lucrare pentru bani sau beneficii personale, ci el însuși a lucrat pentru împlinirea nevoilor sale și ale celor ce erau cu el.

Al treilea principiu pentru alegerea textelor și a subiectelor este…

3. Principul Formării De Lideri Prin Predicare

Ceea ce înveți sau predici are un impact direct în zona conducerii : spiritualitatea liderilor, stilul, pregătirea, mentorarea etc. Conform celor spuse de Pavel, pregătirea slujitorilor include: alegerea lor (28), instruirea lor (28-31), îndemnarea lor (31) și încredințarea responsabilității conducerii bisericii (32).

Atunci când predici tot planul lui Dumnezeu și îl practici în viața ta, vei face pași esențiali și în privința pregătirii de lideri, învățându-i voia Domnului și arătându-le cum ar trebui să aplice Scriptura în viețile lor.

4. Concluzie

Dacă predici tot planul lui Dumnezeu, lucrarea de vestire a Cuvântului va avea un mare impact asupra bisericii, a organizației misionare sau a altei lucrări creștine. Vei lăsa în urmă o moștenire bogată și vei întări adunarea în adevăr. Vei pregăti lideri care vor fi gata să slujească cu evlavie. Drept urmare nu îți va fi rușine și nici nu vei regreta nimic cu privire la predicarea ta.

Pe lângă aceste principii biblice referitoare la alegerea textelor și a subiectelor, doresc să sugereze și câteva…

Practici Utile În Alegerea Textelor Și A Subiectelor

1. Alege Textele Și Subiectele Cu Rugăciune

Rugăciunea este singura bază solidă pentru alegerea textelor și a subiectelor de predică. Rugăciunea ne păzește de un pericol asociat cu planurile de predicare, și anume ca acestea să nu fie rodul propriei noastre firi și nu a Duhului. Atunci când ne planificăm slujirea cu rugăciune recunoaștem și ne supunem față de călăuzirea Duhului Sfânt.

Asigură-te că vei așeza proiectele de predicare sub autoritatea Duhului Sfânt. Fie că vei predica mesaj, cu mesaj, serie cu serie, sau îți planifici predicarea pe baza unei tematici care să fie dezvoltată de-a lungul unui semestru sau a unui an, mesajele trebuie să fie  organizate cu rugăciune sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Asigură-te că aloci timp pentru rugăciune și că faci din aceasta o prioritate. Caută în mod intenționat să te rogi cu privire la ceea ce vei predica săptămânile următoare, anul următor, sau sezonul următor (la Crăciun, la Paști). Așteaptă-l pe Dumnezeu – fii deschis față de călăuzirea Sa privitoare la un mesaj sau la o serie de mesaje.

2. Alege Textele Și Subiectele Conform Unor Priorități Clare

Procesul planificării începe cu stabilirea priorităților în biserică. Slujitorii din biserică trebuie să stabilească un plan de predicare pentru întreaga adunare, cât și pentru grupurile mici din biserică, în baza unor scopuri sau priorități pentru care aceștia se roagă și decid că este nevoile să le urmărească. Există multe biserici care nu au nici un fel de plan pentru lucrarea de predicare și de învățătură și se miră apoi de ce oamenii sunt imaturi din punct de vedere spiritual, sau nu cunosc Biblia în mod corespunzător.

Următoarele priorități pornesc din centru și se dezvoltă apoi pe baza unor cercuri concentrice:

(A) Stabilește Priorități Biblice

Prioritatea biblică #1: Predică-l pe Hristos. Aceasta este tema centrală a Scripturii. Pavel a spus: „Noi îl propovăduim pe Hristos cel răstignit (1 Cor. 1:23; 2:2; cf. Col. 1:28) – „Evanghelia” (Rom. 1:16). Întreaga Scriptură se focalizează asupra lui Hristos și,  prin urmare, fiecare mesaj trebuie să fie într-un anumit fel relaționat la Domnul.

Prioritatea biblică #2: Predică despre credinţă. Ne referim aici la doctrinele centrale ale Bibliei, la adevărul Evangheliei; „credința dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3); un set definit de doctrine care constituie esența credinței creștine. Poți să faci o listă cu aceste doctrine centrale folosind cărți de teologie biblică sau sistematică, ori pe baza studiului personal al Scripturii.

Prioritatea biblică #3: Predică Scripturile. Alegerea textelor trebuie să țină seama de tot planul lui Dumnezeu, întreaga anvergură a Scripturii, de vreme ce Dumnezeu vrea ca întreaga Biblie să fie predicate. Se poate să nu ajungi să predici toată Biblia în timpul vieții tale, dar ideea este că predicăm Vechiul și Noul Testament, predicăm despre personajele din Biblie, doctrinele, narațiunile istorice, pasajele profetice, literature de înțelepciune, epistolele, Evangheliile etc., având în vedere diversitatea și profunzimea Bibliei.

(B) Stabilește Priorități Practice

Alegerea textelor este influențată de realitățile vieții de zi cu zi. Așadar, nu există un tipar prestabilit pe care trebuie să-l urmăm, altul decât acela că trebuie să aplicăm prioritățile biblice ale predicării la prioritățile practice ale lucrării. Aceasta înseamnă să facem o legătură între nevoile congregației și responsabilitățile predicării.

Aceste lucruri vor depinde de (a) lucrarea ta (tineret, coordonare, evanghelizare etc.); (b) darurile tale (predicare profetică, predicare evanghelistică etc); și (c) oportunitățile de predicare (serviciile de duminică dimineața, înmormântări, nunți etc.). Deci, sunt aduse împreună trei componente: (i) darul pe care Dumnezeu ți l-a dăruit; (ii) lucrarea la care Dumnezeu te-a chemat; și (iii) mesajul pe care Domnul ți l-a încredințat.

Part II: Conducere: Să Fii Un Model De Slujitor Evlavios

“Supunerea ta față de Duhul Sfânt”

Liderii trebuie să fie oameni plini de Duhul Sfânt și conduși de El. Vorbim adeseori despre umplerea cu Duhul, dar ce înseamnă cu adevărat să fii plin de Duhul Sfânt? Și cum arată acest lucru în realitate? Cum se obține această umplere și ce diferență face ea în viața ta? Cum acționează o persoană plină-de-Duhul, cum se relaționează la alții, cum vorbește, cum gândește etc.?

Pentru a da răspuns la aceste întrebări avem în atenție textul din Efeseni 5, dar înainte de a privi la acesta vă rog să observați importanța subiectului despre Duhul Sfânt în Epistola apostolului Pavel către Efeseni. Pavel vorbește despre sigilarea cu Duhul (1:13); locuirea Duhului (2:22); împuternicirea Duhului (3:16); unirea Duhului (4:3); întristarea Duhului (4:30); și umplerea cu Duhul Sfânt (5:18).

Mai departe Pavel pune accent în Efeseni pe ideea de „umplere” sau de „plinătate” – împlinirea vremurilor (1:10); plinătatea bisericii, trupul lui Hristos (1:23); plinătatea lui Dumnezeu (3:19); plinătatea lui Hristos (4:13); plinătatea/umplerea cu Duhul (5:18)/.

Cuvântul în limba greacă este (πληρωμα) plerousate care poate fi activ sau pasiv. Când apare la diateza activă verbul se referă la ceea ce produce umplerea până la limită. La pasiv, se referă la ceea ce a fost umplut. Plinătatea, după cum este folosită de Pavel, vorbește despre ceea ce este plin de ceva, sau ceea ce este adus la plinătate, deplinătate; întreaga măsură, totalul abundența (cf. Rom. 11:25; 15:29; Col. 2:9; Ef. 3:19; Ioan 1:16), sau starea de a fi plin (cf. Gal. 4:4; Fapte 13:52).

Efeseni 5:18 introduce subiectul credinciosului plin de Duhul Sfânt, temă dezvoltată apoi cu referire la diverse aspecte ale vieții (în biserică, în casă, la lucru, în lume), până la 6:20.

Nu intenționăm să facem un studiu exhaustiv al acestui pasaj, ci doar să punem la dispoziție elementele cheie legate de ceea ce înseamnă plinătatea cu Duhul Sfânt la nivel conceptual și ceea ce înseamnă în practică. În primul rând…

Semnificația VIeții Pline De Duhul Sfânt

Ce înseamnă să fii plin de Duhul Sfânt? Textul spune: Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare; dimpotrivă fiți plini de Duh (5:18).  Contextul ne arată că persoana neînțeleaptă, nebună, (5:15,17) este controlată de pornirile ei (carnea), care uneori se manifestă prin beție. Pe de altă parte, cei ce veghează, cei înțelepți (5:15) care înțeleg voia Domnului (5:17) sunt controlați de Duhul Sfânt, iar aceasta se vede în (a) unitatea plină de Duhul din biserică (5:19-21), (b) armonia plină de Duhul de acasă (5:22-6:4), (c) colaborarea plină de Duhul de la locul de muncă (6:5-9); și (d) biruința plină de Duhul asupra lumii (6:10-20).

Deci, ce legătură este între a fi „beat” și a fi „plin de Duhul”? Este vorba despre un contrast între umplerea cu alcool și umplerea spirituală, ambele fiind rezultatul ajungerii sub controlul unei puteri externe; are de-a face cu cine este în controlul vieților noastre. Persoana beată trăiește în destrăbălare  și este controlată de puterea alcoolului, pe când omul spiritual trăiește cu înțelepciune, sub controlului Duhului Sfânt.

Tot ceea ce vedem la o persoană beată indică faptul că aceasta se află sub influența unei puteri, alta decât propria voință – deci, scapă de sub control în modul în care umblă, vorbește, arată și gândește. Pe de cealaltă parte, tot ceea ce este legat de oamenii plini de Duhul arată că aceștia se află sub o autoritate mai mare decât a lor înșiși –  faptul că au control asupra modului în care umblă, vorbesc, arată sau gândesc.

Oamenii beți obțin o fericire temporară, uită pe moment de necazuri, dar foarte repede revin la realitatea împovărătoare. Pe de altă parte, oamenii plini de Duhul nu trebuie să caute fericirea fiindcă ei deja o au. Ei nu au nevoie de un înlocuitor; au obținut ceea ce este autentic. Ei nu sunt beți; sunt plini. Nu se află sub controlul vinului, ci sub influența Duhului Sfânt. Duhul lui Dumnezeu îi umple de bucurie și pace care întrece orice pricepere – viața lor abundă de acestea.

Din punct de vedere gramatic, expresia „a fi plini de Duhul” ne spune că:

  • Este un plural – se adresează întregii biserici, îi include pe toți;
  • Este un imperativ – o poruncă, o obligație, nu o opțiune;
  • Este un pasiv – Duhul ne umple, nu noi înșine.

Întâlnim o construcție gramaticală particulară. Cum putem asculta de o poruncă la pasiv? Este atât un pasiv cât și o poruncă în sensul că „Lăsați-vă să fiți plini…”. Trebuie să-i permitem Duhului Sfânt să facă această lucrare și să nu-l oprim în vreun fel să ne umple. Este la imperativ în sensul că trebuie și putem să răspundem – nu este ceva ce se întâmplă fără efort sau acțiune din partea noastră. Dar, este la pasiv în sensul că este ceva ce face Duhul Sfânt.

  • Este un prezent continuu – „continuați să fiți plini”. Am fost „pecetluiți cu Duhul” odată pentru totdeauna, dar trebuie să fim umpluți în mod continuu prin aceea că trăim potrivit cu principiile, practicile și proiectele omului nou.

Deci, ce înseamnă să fim plini de Duhul? Cum arată acest lucru în realitate?

1. Ce Nu Este Umplerea Cu Duhul Sfânt

Umplerea cu Duhul nu este un fel de fenomen dramatic – cădere la pământ, spasme sau emiterea unor zgomote ciudate. Nu este o a doua binecuvântare care urmează după convertire. Nu este o experiență temporară a unor viziuni sau vorbiri extatice. Nu este un proces prin care primim în mod progresiv mai mult din Duhul, până când ajungem să fim plini de El, de vreme de toți credincioșii au Duhul în plinătatea lui (nu parțial, ca și cum ar putea să fie împărțit – vezi Ioan 3:34).

Nu este același lucru cu a fi „locuiți de Duhul”, de vreme ce toți credincioșii sunt locuiți de Duhul în momentul salvării (Rom. 8:9). Nu este același lucru cu „botezul cu Duhul”, de vreme ce toți credincioșii sunt botezați cu Duhul în momentul convertirii, atunci când devenim parte din trupul lui Hristos. Nu este același lucru cu a fi „pecetluiți cu Duhul” de vreme ce și acesta este un act împlinit (1:13). Credincioșilor nu li se poruncește niciunde să fie locuiți, botezați sau sigilați cu Duhul Sfânt. Singura poruncă este să fie „plini de Duhul”.

2. Ce Este Umplerea Cu Duhul Sfânt

A fi plini de Duhul înseamnă să manifestăm ceea ce suntem cu adevărat. Noi suntem pecetluiți cu Duhul atunci când ne încredem în Hristos și dovedim această sigilare lăsându-l pe El să ne „umple”, așa încât să fie evident cine ne călăuzește viețile. Ucenicii au fost „umpluți” cu Duhul la Rusalii, astfel încât acest lucru a fost foarte evident.

Atunci când El ne umple trăim în plinătatea prezenței și a puterii Sale. El ne capacitează să trăim potrivit omului nou, să fim centrați asupra lui Dumnezeu, să fim lumină (8-14), să trăim cu înțelepciune și să veghem (15-16), să înțelegem care este voia Domnului (17), să ne închinăm lui Dumnezeu (19-20) și să trăim împreună în unitate (21).

A fi plini de Duhul înseamnă să fim controlați de El, să trăim în puterea Duhului, să fim sensibili la lucrarea sa și să ne predăm în fiecare moment Lui. Așa după cum oameni sunt plini de durere, de frică sau de mânie și acele trăiri preiau controlul vieții lor, tot așa și noi trebuie să ne aflăm sub controlul Duhului Sfânt. Atunci când El ne umple, nu ne aflăm sub controlul nostru, ci al Lui – stăpâniți de El.

A fi plini cu ceva înseamnă că nu mai rămâne loc pentru altceva. Exact asta înseamnă că ceva este plin – nu mai poți adăuga nimic; dacă acest lucru ar fi posibil, atunci nu mai putem vorbi despre plinătate. Tot astfel este și cu plinătatea Duhului – nu mai rămâne loc pentru sinele nostru, pentru lume sau pentru firea pământească.

Ceea ce ne umple ne caracterizează întreaga viață. Cineva ilustra că a fi plin de Duhul este așa cum se întâmplă cu o mănușă. O mănușă dacă nu are o mână în ea este lipsită de putere și nefolositoare. Tot ceea ce lucrează mănușa este de fapt lucrarea mâinii care o controlează. Mănușa nu poate face nimic fără mână și nici nu se poate lăuda cu ceea ce reușește să realizeze. Tot așa, un creștin care nu este plin de Duhul poate face la fel de mult pe cât poate o mănușă fără mână. Ceea ce se face fără Duhul nu are valoare.2

În continuare menționăm douăsprezece aspecte sau dovezi ale plinătății cu Duhul Sfânt:

1. Îți mărturisești păcatele.

2. Îți reînnoiești mintea prin puterea transformatoare a Duhului.

3. Te lepezi te sinele tău și îți răstignești firea (Gal. 5:16, 24).

4. Îți aduci trupul ca o jertfă vie (Rom. 12:1).

5. Ești centrat asupra lui Dumnezeu, nu a sinelui.

6. Ești lumină, nu întuneric.

7. Ești veghetor cu privire la viața ta, nu nesăbuit.

8. Trăiești potrivit omului nou, nu a celui vechi.

9. Trăiești conștient de prezența lui Dumnezeu și lași ca viața Lui să te stăpânească.

10. Te umplu de Cuvântul lui Dumnezeu așa încât gândurile Sale sunt gândurile tale, standardele Lui devin și standardele tale și sfințenia Lui devine sfințenia ta.

11. Umbli prin Duhul (Gal. 5:25); trăiești viața sub controlul Său, fiecare gând și fiecare decizie.

12. Dai dovdă de roada Duhului pe care El o produce în tine – dragostea, bucuria, pacea etc. (Gal. 5:22-23).

Trăirea în plinătatea Duhului se realizează cel mai bine în cadrul adunării, când suntem împreună  și viețuim în unitate.

Așadar, aceasta înseamnă să ai o viață plină de Duhul Sfânt. În următoarele ediții ale Jurnalului Pastoral vom continua să privim la necesitatea unei vieți pline de Duhul, realitatea unei vieți pline de Duhul și la lucrarea (activitatea) unei vieți pline de Duhul.

Partea III: Gânduri Devoțianle

“Mana de dimineață”

De: Dr. Stephen F. Olford

Dacă am sta de vorbă amândoi, probabil că mi-ai spune că întâlnirea zilnică cu Dumnezeu prin rugăciune și Cuvânt este o practică extrem de importantă și de lăudat pentru fiecare creștin.

Și, desigur, ai avea dreptate. Numai că această părtășie zilnică, acest „timp devoțional” este mai mult decât o practică lăudabilă; este o practică absolut vitală pentru o viață plină de spiritualitate, eficiență și iubire. Este, dacă vreți, barometrul vieții creștine. Să argumentez poziția aceasta; Domnul Isus a spus: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Mat. 4:4).

Citește acest verset fără să mai privești la comparația negativă și vei vedea prin ce trebuie să trăiască omul. „Omul va trăi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Traducerea literală este: „Omul va trăi cu orice cuvânt vorbit care vine de la Dumnezeu.”

Acest lucru nu se referă la memorarea Bibliei, nici la existența ei pe raftul de cărți sau pe birou. Se referă la Cuvântul lui Dumnezeu care-i vorbește sufletului tău în locul liniștit al rugăciunii și meditației. Așa trăiește omul. Poți să ai dreptate din punct de vedere doctrinar și totuși să fii mort spiritual. Cea ce menține viața este Cuvântul viu al lui Dumnezeu care vorbește sufletului tău în fiecare zi.

Timpul de părtășie este vital pentru sănătate spiritual, fie că ești un nou convertit, sau un creștin matur (vezi 1 Petru 2:2 și Evrei 5:14).

Timpul de părtășie este vital pentru curăția spirituală. La început ești curățit prin sângele prețios al Domnului, și apoi trebuie să vii mereu la cruce pentru restaurare. Dar curăția de zi cu zi se face prin Cuvânt (vezi Ps. 119:9; Ioan 15:3; 17:17).

Timpul de părtășie este important și pentru sfătuire spirituală. Nu poți cunoaște niciodată adevăratele principia care duc la o viață creștină de sfințenie și dreptate fără a lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să „locuiască în tine pe deplin” (vezi Col. 3:16 și Ps. 73:24).

Timpul de părtășie este vital și pentru a te echipa în vederea luptelor spirituale. Exemplul suprem este Domnul Isus Hristos atunci când l-a confruntat pe cel rău în pustie. Sunt sigur că în cele patruzeci de zile și de nopți, Domnul și-a hrănit sufletul cu cartea Deuteronomului și a putut să lupte cu cel rău pe baza experienței sale personale cu Cuvântul scris.

Pavel îi îndeamnă mai târziu pe credincioșii din Efes să „ia sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Ef. 6:17).

Oricât de importante ar fi aceste lucruri cea mai mare motivație pentru a avea un timp devoțional în fiecare zi nu ține de nevoile tale, oricât de mari ar fi ele, ci de faptul că Dumnezeu vrea să se întâlnească cu tine. Prin urmare, nu este doar o datorie, este vorba despre un privilegiu, o onoare. Dumnezeu, are un loc de întâlnire cu tine, în Hristos și inima lui se întristează când nu reușești să ajungi la întâlnire. El tânjește, așa cum a făcut cu femeia din Samaria, să bea din dragostea ta proaspătă, din devoțiune și închinare (vezi Ioan 4:23-24).

Țin să te avertizez că stabilirea unui timp de părtășie nu este niciodată ușor de realizat. Trebuie să recunosc faptul că pentru mine, ca slujitor, este mai greu acum să am un timp devoțional, decât a fost atunci când m-am convertit. Motivul este că ceea ce contează cu adevărat costă.

Vei vedea că cele mai aprinse atacuri ale vrăjmașului vor avea ca țintă tocmai privarea ta de timpul zilnic de părtășie cu Domnul. Trebuie să te păzești și să lupți dacă dorești să ai acest timp.

Indiferent de zona ta de slujire – pastor, învățător biblic, misionar sau creștin la birou sau acasă – trebuie să știi că sunt șanse mici să ai o viață biruitoare dacă nu îți vei menține acest timp de părtășie cu Domnul.

Acum doresc să menționez câtva cerințe specifice și practice despre care cred că sunt necesare pentru un timp devoțional.

În primul rând, ai nevoie de un loc și de un timp bine stabilit – aproape că nu este nevoie să mai spunem acest lucru. Să nu spui niciodată că nu poți avea un timp de părtășie fiindcă nu ai fixat dinainte un astfel de obiectiv. Privește din nou la exemplul Domnului Isus (vezi Marcu 1:35).

Apoi este bine să ai o Biblie suficient de mare ca să poți citi ușor. Nu încerca să te trezești dimineața, să stai pe o parte în pat și să citești dintr-o Biblie cu text mic. Nu sta în pat deloc! Ridică-te, spală-te pe față, sau fă un duș, astfel încât să fii treaz.

Îmi place întâmplarea cu un student la Cambridge care dorea să fie o torță aprinsă pentru Dumnezeu, dar nu se putea trezi dimineața. Prin urmare, acesta a fixat un ceas deșteptător în așa fel încât atunci când suna, elibera un burete plin de apă agățat de tavan care îi cădea în cele din urmă pe față!

Un alt aspect esențial este să ai o listă sau un ciclu de rugăciune, ceva care să-ți amintească să pui accent pe o altă cerință în fiecare zi. Eu și soția mea folosim una care funcționează în felul acesta:

Luni (Monday): „M” este pentru misionari.

Marți (Tuesday): „T” este pentru mulțumire – îi aducem Domnului mulțumire pentru răspunsurile minunate la rugăciuni.

Miercuri (Wednesday): „W” este pentru lucrători.

Joi (Thursday): „T” este pentru îndatoriri – slujba noastră la biserică, lucrarea pe care Domnul ne-a dat-o.

Vineri (Friday): „F” este pentru familiile noastre.

Sâmbătă (Saturday): „S” este pentru sfinți – în special creștinii tineri, ca Hristos să ia chip în ei.

Duminică (Sunday): „S” este pentru păcătoși și, în special, slujbele de evanghelizare față de care suntem răspunzători.

Apoi ar fi bine să ai ceea ce eu numesc un caiete de notițe pentru timpul devoțional. Cred că ar trebui să scriem gândurile pe care le avem în fiecare timp de părtășie, chiar și numai într-o formă foarte restrânsă. Dumnezeu îți oferă acolo ceva ce nu vei găsi niciodată într-un comentariu sau în altă parte – și acele gânduri merită să fie păstrate. (Vom continua data viitoare).

Partea IV. Schițe De Predici

Ioan 13:1-11, Isus Vorbește Cu Ucenicii Săi

Pentru versiunile audio ale acestor predici, dă click pe aceste linkuri: Link 1 - Ioan. 13:1-3, Pt. 1; Link 2 - Ioan. 13:1-3, Pt. 2; Link 3 - Ioan. 13:1-3, Pt. 3; ; Link 4 - Ioan. 13:4-5 Pt. 4,; Link 5 - Ioan. 13:6-11, Pt. 5

Titlu: Adevărata Slujire

Punctul #1: Trebuie să înțelegem bazele adevăratei slujiri

1. Baza adevăratei slujiri este încrederea care vine din cunoaștere (1-3)

a) Cunoașterea locului unde mergem și cum ajungem acolo (1 a-b)

b) Cunoașterea a ceea ce suntem noi (3a)

c) Cunoașterea locului de unde venim și de ce suntem aici (3b)

2. Baza adevăratei slujiri este motivația care vine din dragoste

a) Motivația care vine din dragoste se arată în obiectul acelei iubiri (1c)

b) Motivația care vine din dragoste se arată în dimensiunea acelei iubiri (1d-2)

Punctul #2: Trebuie să demonstrăm caracterul adevăratei slujiri (4-11)

1. Prin modul în care ne prezentăm în fața altora (4b-c)

2. Prin lucrurile pe care le facem pentru alții (5)

3. Prin modul în care ne relaționăm la alții (6-11)

a) …fiind curtenitori cu cei care sunt împotriva noastră (6-8)

b) …fiind răbdători cu cei care nu ne înțeleg (9-11)


1 Olford, Stephen F. with David L. Olford, Anointed Expository Preaching (Predicarea expozitivă cu ungere) Nashville: Broadman & Holman, 1998), 82.

2 MacArthur, John, Ephesians (Efeseni) (Chicago: Moody Bible Institute, 1986), 250.

Related Topics: Pastors