MENU

Where the world comes to study the Bible

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 4, Editia de vară 2012

Ediția de vară 2012

Coordonat de ...

Dr. Roger Pascoe, Președinte,

The Institute for Biblical Preaching

(Institutul pentru Predicare Biblică)

Cambridge, Ontario, Canada

Descriere: C:\Users\Roger\Documents\My Documents\Institute for Biblical Preaching\Forms, Binder Cover Page, Logo\IBP Logos\IBP Logo.jpg

„Consolidarea Bisericii în Predicarea Biblică și Lidership”

Publicat de ...

Biblical Studies Foundation

(Fundația Studiilor Biblice)

Part I. Preaching – How Do We Do It?

Fundamentele Biblice și Spirituale pentru Predicare

Dr. Roger Pascoe, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

Până acum în aceste serii despre predicare am discutat despre:

1.      Predicarea: Ce este ea?

2.      Predicarea: De ce o facem?

3.      Predicarea: Care este responsabilitatea noastră?

În această ediție vom explora “Predicarea: Cum o facem?” Deși fiecare dintre noi aducem propria personalitate și propriul stil în predicarea noastră, este bine pentru noi să avem un exemplu despre cum se face predicarea. Nu putem să ne îmbunătățim predicarea doar prin exemplele pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Vom privi la un exemplu din Vechiul Testament și la unul din Noul Testament.

1. Neemia 8:1-12 1

Iată un exemplu de predicare biblică din Vechiul Testament. Observați abordarea acestei predici – structura, prezentarea și răspunsul.

În primul rând, ei citeau din Cuvântul lui Dumnezeu în mod public. Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu… (8a). Aceasta prezintă faptul că citirea în mod public a Scripturii se făcea înainte de a spune ceva. Dumnezeu vorbește audienței tale în timp ce citești Cuvântul lui Dumnezeu de la amvon. Aceasta este probabil una dintre cele mai importante aspect ale predicării. În citirea pasajului din Scriptură, tu demonstrezi oamenilor cum se citească Scriptura – cu pronunțare clară, cu varietate a accentuării și a vitezei de citire, dar și cu reverență. Poate îți va plăcea să practici citirea unui capitol cu voce tare în fiecare zi la viteza cu care ai citi pasajul de la amvon. Vizualizează în mintea ta audiența ta și concentrează-te pe numele, cuvinte mai dificile dar și pe punctuație. Vorbește clar astfel încât toată lumea să poată auzi cuvintele și înțelege ideile din pasaj.

În al doilea rând, ei explicau însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu în mod clar. „şi îi arătau înţelesul (8b). Versetul 9 spune foarte clar că ei „îi învățau pe popor”. A „arăta înțelesul” înseamnă a explica ceea ce pasajul spune și înseamnă. Câteodată oamenii pot înțelege cuvintele de pe pagina Scripturii (ceea ce spune), dar nu înțeleg ceea ce înseamnă. Pentru a le explica Cuvântul în mod clar trebuie ca mai întâi de toate să îl interpretăm în mod corect. Iar aceasta se face prin intermediul studiului personal al Cuvântului și pregătirea mesajului. Interpretarea corectă implică „împărțirea dreaptă a Cuvântului adevărului” (2 Tim 2:15). A împarte corect Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă că noi trebuie mai întâi să înțelegem cuvintele, gramatica și contextul pasajului.

Cineva a spus că “un text scos din context este un pretext.” Contextul face o diferenţă uriaşă în înţelegerea a ceea ce autorul original a dorit să comunice publicului său original. Contextul include contextul istoric, gramatical, literar, teologic şi sintactic.

Numai atunci când noi înţelegem contextul putem a-l explica în mod clar și altora. Apoi, pentru ca explicaţia noastră a Cuvântului să fie clară, trebuie să ne folosim limba şi vorbirea la un nivel pe care publicul să-l înţeleagă. Aceasta pentru ca să existe comunicare reală. Mulţi ascultători nu ştiu ce înseamnă unele cuvinte din Biblie. Noi nu sunt autorizați să schimbăm aceste cuvinte - munca noastră este de a explica ceea ce înseamnă aceste cuvinte, în contextul lor.

Sarcina noastră principală ca predicatori este de a explica în mod clar sensul Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât oamenii să îl poată înţelege. Amintiţi-vă definiţia mea despre predicarea biblică: predicarea biblică este proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, al cărui obiectiv este de a genera un răspuns spiritual, o viață transformată a ascultătorilor, (a) prin interpretarea corectă a sensului său; (b) explicarea în mod clar a adevărului; (c) declararea cu autoritate a mesajului Cuvântului în puterea Duhului Sfânt, şi (d) aplicarea în mod practic a semnificaţiei Cuvântului în viaţa contemporană.

Prin urmarea acestui model, expunem Cuvântul lui Dumnezeu într-o manieră în care oamenii pot vedea adevărul și să-l audă pe Dumnezeu vorbind.

În al treilea rând, ei au aplicat semnificația Cuvântului lui Dumnezeu. „Ei.. i-au ajutat să înţeleagă ce citiseră” (8c).

Aceasta este de aplicarea Scripturii (cf. v. 10-12.). Ei au dat sensul care “i-a ajutat să înţeleagă”. Termenul „a înţelege” în acest context presupune faptul că este relevant vieţii lor, că se poate aplica vieţii lor.

În final, în al patrulea rând, ei au chemat pe oameni să răspundă Cuvântului lui Dumnezeu. „Duceţi-vă … Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimes câte o parte şi altora, şi s-au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele cari li se tâlcuiseră (10-12).

O înțelegere proaspătă a Cuvântului lui Dumnezeu cere un nou mod de viață. Dacă comportamentul, atitudinea, convingerile și faptele noastre nu se schimbă fie nu înțelegem mesajul fie suntem neascultători față de ce cunoaștem. Înțelegerea trebuie să producă ascultarea față în cel privește pe Dumnezeu.

Pentru ca aceasta să aibă loc, predicatorul trebuie să aplice importanţa adevărului în viaţa ascultătorilor; să le arate modul în care adevărul trebuie să fie trăit. Şi o parte a aplicației practice este apelul pentru un răspuns practic față de adevăr.

Aplicația este modalitatea prin care vom face textul relevant pentru viaţa ascultătorilor noştri. Dacă nu vom face acest lucru, nu ne putem aştepta ca ei să răspundă; nu ne putem aştepta ca viaţa lor să fie transformată de Cuvânt prin puterea Duhului Sfânt. Predicarea își atinge obiectivele sale doar atunci când caracterul şi comportamentul oamenilor se schimbă.

2. Luca 24:25-352

În acest pasaj se poate observa un bun exemplu al unui model de predică al Domnului Isus. “. El „le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile (27). Isus a fost un predicator biblic (sau expozitiv). El a profitat de fiecare ocazie pentru a expune Scripturile - El a predicat “în sezon şi în afara sezonului”. Ca şi Domnul Isus, indiferent dacă publicul nostru este mic sau mare, formal sau informal, mânuirea noastră a Cuvântului ar trebui să fie expozitivă dacă dorim să fie biblică. Cu alte cuvinte, dacă este să fie cu adevărat Scripturală trebuie să derive dintr-o exegeză și expunere sănătoasă.

Să observăm în acest pasaj modelul predicării Domnului Isus și urmarea impactului acestuia.

(1) Modelul Predicării Domnului Isus

Când Domnul Isus a predicat, El a apelat la textul Scripturii. Începând de la Moise şi de la toți profeții... în toate Scripturile (27a). “Toate Scripturile” desigur se referă la Legea, Psalmii, Scrierile, şi Profeţii. Ca predicatori, noi trebuie să predicăm tot sfatul lui Dumnezeu. Deci, nu predica doar din pasajele sau cărțile tale preferate, ci din întreaga sferă de aplicare a Scripturii - “toate Scripturile.”

Apoi Domnul Isus a explicat înțelesul Scripturii. „le-a explicat (27b). Cuvântul tradus „explicat” vine din două cuvinte grecești (1) „prin” (sau „de”); și (2) „interpretare” (literar „hermeutic”). Deci, Isus a făcut ca Scripturile să fie clare pentru ei prin interpretarea atentă a sensului acestora. Aceasta este o sarcină foarte importantă a predicatorilor – acela de a înţelege mesajul pe care autorul original a dorit să-l spună şi apoi explicarea acestuia într-un mod clar adunării astfel încât aceasta să-l poată vedea şi înţelege.

O modalitate de a explica ceea ce înseamnă Scripturile și de a le face clare este prin folosirea ilustraţiilor (aşa cum a făcut Domnul Isus) din diferite domenii şi momente din viaţă, ştiri, istorie, etc. astfel încât adevărul să prindă viață.

Explicaţia este probabil singurul factor din predicarea contemporană, care se face cel mai puţin şi cel mai rău - probabil datorită faptului că este grea şi pentru că necesită multă muncă. Dar este cel mai important aspect al predicării din mai multe motive: (a), deoarece sarcina noastră este de a le face clar mesajul pe care oamenii noştri nu l-ar desluși singuri, şi (b), dacă nu explici în mod adecvat sensul Scripturii, cum poţi să te aştepți ca oamenii să fie ascultători față de el? Cu alte cuvinte, ei trebuie să cunoască “ce” este de cunoscut înainte de a putea răspunde la întrebarea “cum” pot aplica. Prin urmare explicaţia vine înainte de aplicație.

În al treilea rând, Domnul Isus le-a explicat subiectul Scripturii – „…lucrurile cu privire la El (27c). El le-a explicat Scripturile care mărturisesc despre El (cf. Ioan 5:39). El este tema întregii Scripturi. Noi ca și predicatori, trebuie să-l vedem pe Hristos în toată Scriptura și să-i îndreptăm pe oameni către El. Noi greșim în sarcina noastră ca și predicatori expozitivi dacă Domnul Isus nu este tema întregii noastre predicări. Noi predicăm pe „Hristos cel răstignit” pentru ca El să ne facă „asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu” (Romani 8:29, vezi și 2 Tim.3:16,17;2 (Romani 8:29, vezi și 2 Tim.3:16,17;2 Cor.3:18; (Romani 8:29, vezi și 2 Tim.3:16,17;2 Cor.3:18; Col.1:28).

Apoi Isus a aplicat semnificația personală a Scripturilor -O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii (25). Aceasta a fost aplicația directă pentru ei. Domnul Isus îi provoca cu privire la lipsa lor de credință în El și în Scripturile care mărturiseau despre El. Ei aici aveau nevoie de îndemnul lui pentru a-i trezi și a le face cunoscut cine era El.

Aplicate corect, Scripturile întotdeauna lucrează în mod personal şi cu rezultate. Tot adevărul are o aplicație pentru viaţă: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască…învăţătura…(Ioan 7:17). Refuzul de a asculta adevărul anulează întregul scop al predicării.

Predicatorul trebuie să prezinte aplicația Scripturii într-o așa manieră încât să fie relevantă caracterului și conduitei personale încât să fie de necontestat și irezistibilă (vezi Romani 6:17; Iacov 1:22-25).

În cele din urmă Domnul Isus a revelat adevărul Scripturii.Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui? (26). Isus le-a arătat că planul de răscumpărare a lui Dumnezeu necesita ca El să sufere înainte de a intra în slava Sa. Dacă aceste două persoane cărora Domnul Isus le vorbea ar fi înţeles Scripturile în mod clar şi precis, ar fi trebuit să ştie că crucificarea lui Isus a fost un precursor necesar al învierii şi glorificării Sale. Moartea Sa nu ar fi trebuit să fie cauza îndepărtării lor din Ierusalim, în disperare, crezând că totul s-a terminat, ci ar fi trebuit ca aceștia să se aştepte şi să caute învierea şi înălţarea lui.

(2) Efectele Predicării Domnului Isus 3

Predicarea Domnului Isus a generat un răspuns imediat în viața ascultătorilor.

În primul rând, predicarea Scripturilor a încălzit inima lor. Nu ne ardea inima în noi, în timp ce vorbea cu noi pe drum şi în timp ce ne deschidea Scripturile? (32). Cuvântul “inima” aici este la singular. Cele două persoane au răspuns ca unul. Inimile lor au fost lipite împreună sub puterea arzătoare a cuvintelor lui Isus “. Acesta este răspunsul după care tânjim în adunările noastre, nu-i așa? Inimile ar trebui să se topească sub predicarea Cuvântului.

În al doilea rând, predicarea Scripturilor a binecuvântat casa lor. “Apoi s-au apropiat de satul unde mergeau si el a indicat că el ar fi mers mai departe. Dar l-au constrâns, zicând: “Rămâi cu noi pentru că este spre seară şi ziua aproape a trecut.” (28-30). Prin predicarea Scripturii, Isus “, care a transformat casa intr-un sanctuar şi masă într-un sacrament.” Rezultatul a fost că acasă ucenicilor “a fost imediat schimbat. Acest lucru ar trebui să fie obiectivul nostru ca ne predicăm Cuvântul - că sunt încălzit inimile şi casele binecuvântat, astfel încât acestea nu sunt niciodată la fel din nou.

În al doilea rând, predicarea Scripturilor a binecuvântat casa lor.Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El, zicând:– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite! (28-30). Prin predicarea Scripturilor Domnul Isus a „transformat casa aceea într-un sanctuar și cina într-un sacrament”4. Rezultatul a fost schimbarea imediată a casei ucenicilor. Aceasta ar trebui să fie scopul nostru în timp ce predicăm Cuvântul – ca inimile să fie încălzite și casele binecuvântate astfel încât ei să nu mai fie niciodată la fel.

În al treilea rând, expunerea Scripturilor le-a deschis mintea.Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor (31). Aceasta face predicarea biblică. Deschide ochii spirituali ai oamenilor pentru ca adevărul despre cine este Isus să le fie revelat.

În al patrulea rând, expunerea Scripturilor le redă speranța.S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu eini S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.” (33-35). Înainte de a-l asculta pe Domnul Isus expunând Scripturile speranțele lor erau năruite. Dar după aceea, speranțele lor au revenit la viață pentru că Domnul Isus era în viață. El era viu d.p.d.v. fizic, dar totodată devenise viu pentru ei și pe plan spiritual. Ei au cunoscut prezența (34), pacea (36) și puterea Sa cea vie (49).

3. Concluzii

Împreună cu aceste două exemple de predicare biblică mai putem adăuga și exemplele apostolilor:

·         Petru (Fapte 2:14-36). Expunerea lui Ioel și a Psalmilor

·         Ștefan (Fapte 7). Expunerea unor părți istorice din Geneza și Exod. Aceasta este cea mai bună expunere a Genezei 1 din Biblie.

·         Filip (Fapte 8:26-35). “Începând de la aceste Scripturi, (Filip) i-a predicat despre Isus.” (35) – expunere din cartea Isaia capitolul 53.

·         Pavel (Fapte 17:1-3; 28:23). El a demonstrat oamenilor Scripturilor cu privire la Hristos.

Deci, putem conclude că predicarea biblică este predicare expozitivă– i.e. predicarea care expune Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât oamenii să-l poată înțelege și aplica. Predicarea biblică, în forma ei de bază este predicarea Scripturilor într-o așa manieră încât Cuvântul lui Dumnezeu cel sfânt și nealterat să formeze fundamentul de bază al fiecărei părți a mesajului. Titlul, punctele principale și subpunctele trebuie să fie preluate din text. O asemenea predicare atrage pe oameni la Scripturi, iar aplicațiile pentru viețile lor devin clare prin intermediul acesteia.

Acest model se bazează pur și simplu pe faptul că predicatorul nu este altceva decât un simplu purtător de cuvânt pentru ceea ce spune și înseamnă Scriptura, permițând lui Dumnezeu să vorbească prin Cuvântul Său, care este singura noastră autoritate pentru a predica. După cum spunea și dr. Olford odată, necesitatea cea mai mare a momentului este întoarcerea la predicarea expozitivă a Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica poate numai să crească, să prospere, şi să slujească atunci când ea este instruită și inspirată de expunerea şi aplicarea Scripturilor. Scopul predicării biblice este de a permite Cuvântului lui Dumnezeu să vorbească, pentru a scoate din text ceea ce este acolo şi expunerea lui tuturor astfel încât ei să-l vadă și să-i răspundă.

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă adevărată şi durabilă de speranţă pentru cei fără speranţă (Efes. 2:12). Acesta este singurul care poate transforma viaţa oamenilor, atunci când îl înţeleg şi îl ascultă. Predicarea reprezintă unealta pe care Dumnezeu a ales-o pentru a comunica Cuvântul Său iar predicatorii sunt instrumentele pe care Dumnezeu le-a ales pentru realizarea acestui lucru,în fiecare săptămână, prin puterea Duhului Sfânt.

Partea II. Lidership: A Fi Un Model Dumnezeiesc

„Fiți o pildă – în Gândire, în Cuvânt și în Fapte

Dr. Roger Pascoe, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

Vom studia ce înseamnă a afişa un caracter evlavios altora; de a mentora pe alții prin exemplul nostru personal. În ediţiile anterioare ale acestui jurnal, ne-am uitat la a fi un exemplu al dedicării, consecvenței, încrederii, consacrării, compasiunii, şi al destoiniciei. În această ediţie vom examina ceea ce înseamnă a fi un exemplu în trăire şi în vorbire.

Voi trata într-o manieră mai detaliată despre trăire şi vorbirea noastră atunci când vom studia subiectul de “sfinţenie”. Dar, permiteţi-mi să fac în continuare câteva remarci generale.

Fi Un Exemplu În Trăire

După încurajarea lui Timotei de a „nu lăsa pe nimeni să îi disprețuiască tinerețea” într-o cultură în care oamenii mai în vârstă erau venerați iar cei tineri (în special în cele ce țineau de conducerea eclesială) erau disprețuiți – Pavel scrie ci fi o pildă pentru credincioși ... în trăire… (1 Tim. 4:12).

Modalitatea prin care Timotei trebuia să se protejeze împotriva disprețuirii datorate vârstei sale era de a „fi un exemplu în trăire”. Ceea ce Pavel spune cu adevărat este „nu-i lăsa să te disprețuiască pentru că ești tânăr (până la urmă ești delegatul meu apostolic și eu ți-am dat autoritatea de a porunci și învăța aceste lucruri (11) … ci mai degrabă comportă-te într-o așa manieră încât ei să nu te disprețuiască ci să te respecte!”

Deci, ce fel de trăire crezi că ar genera un astfel de respect din partea altora care ar fi în alte momente tentați să te disprețuiască sau să se uite de sus la tine? În mod clar este vorba despre trăirea „evlavioasă”. Trăirea care îi face pe oameni să recunoască că Dumnezeu este la lucru în viața ta.

În scrierile către Tit, Pavel spune: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune” (Tit 2:7-10). Faptele bune în contextul responsabilităților lui Tit din comunitatea credincioșilor includeau integritatea învățăturilor (învățătură sănătoasă), reverență (conduită sănătoasă), cuvinte în care nimeni să nu găsească greșeală (vorbe sănătoase), ascultare față de stăpâni, plăcut în toate lucrurile, care să nu întoarcă vorba, să nu fure, ci să arate credincioșie, pentru ca cei care vor urma modelul său „ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”.

De aceasta avem nevoie pentru a ne modela ca și lideri creștini – trăire evlavioasă, fapte bune care să motiveze pe alții la a-L glorifica pe Dumnezeu prin cuvânt și faptă.

Cât despre trăirea lui personală Pavel spune celor tesalonicenilor: „noi nu căutăm slava din partea oamenilor” N-am căutat slavă de la oameni:...Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru… lucrând zi și noapte (1 Tes. 2:1-12). Trăirea lui a fost un exemplu de om al lui Dumnezeu – cineva pe care alții și-ar dori să-l imite.

Fi Un Exemplu În Vorbire

“Fi un exemplu în vorbire” (1 Tim. 4:12)

“În toate lucrurile, dă-te ca exemplu prin lucrări bune, printr-o învăţătură curată, prin demnitate.” (Tit. 2:7)

Feriţi-vă de conversaţii compromițătoare sau simple vorbe păcătoase – cum ar fi bârfele, calomniile, minciunile, înşelătoriile, deducțiile, aluziile, seducțiile, murmurările, nemulțumirile, lăudoreșenie, exagerări, glume proaste (cf. Efeseni 4:25, 29, 31;. 5:4; Coloseni 3:8-9; 4 : 6; Matei 15:11, 17-20).. Puteţi fi atrași atât de ușor în astfel de conversații fără ca să vă dați seama.

Bârfa, calomnia, vorbele pe la spate etc. sunt foarte frecvente în rândul creştinilor. Acestea indică o stare precară de spiritualitate – a unei persoane care nu umblă cu Hristos și care nu prezintă blândeţea şi harul lui Hristos.

Acest tip de conversație, de obicei, provin de la probleme generate de putere sau de o proastă imagine de sine - oamenii folosesc aceste tipuri de conversații jignitoare despre alții pentru a se ridica ei deasupra. Să ne asigurăm că suntem umili şi plin de îndurare în conversaţiile noastre cu și despre alții.

Feriţi-vă de glume. Când cineva începe să spună o glumă, de obicei mă interiorizez. Uneori, chiar şi în rândul altor creştini, am spus că nu vreau să aud glumele. Nu vă lăsați prinși în grăirea de glume – căci aceasta duce la nebunie (Efeseni 5:4) – lăsând la o parte faptul că glumele pot și deseori sunt interpretate greșit astfel încât ele ajung să fie înțelese într-un mod diferit decât cel intenționat, caz în care ar putea răni pe cineva.

Joseph Stowell spune: Dacă încălcăm integritatea prin cuvintele noastre, în momentele cele mai lejere şi informale, atunci ne vom submina capacitatea cuvintelor noastre de da greutatea corespunzătoare cuvintelor atunci când vorbim în numele lui Dumnezeu.5

Part III. Gânduri Devoționale

“Lucrarea Autentică: Ce este ea?” (2 Cor. 4:1-6)

Pavel a fost obiectul a numeroase acuzaţii false, atât din partea “apostolilor falşi” cât şi din partea creştinilor corinteni. “Apostolii mincinoşi” l-au acuzat că este inconsistent în învățături, lipsit de autoritate fiind slab în organism şi în vorbire, şi că se ascunde în spatele scrisorilor pline de putere, mai degrabă decât să îi confrunte faţă în faţă (2 Cor. 10:10). Corintenii, pe de altă parte l-au acuzat că nu este sincer, spunându-le că îi va vizita dar nu o făcea (cf. 2 Cor. 1:15-20). În mod ironic, “apostolii falşi” l-au acuzat pe Pavel că este neautentic, fals.

Această a doua epistolă către Corinteni este cu adevărat o apologetică personală care prezintă apărarea lui Pavel şi a slujirii sale. În acest pasaj (2 Cor. 4:1-6), Pavel stabileşte semnele unui slujitor autentic.

I. Un Slujitor Autentic Are O Inimă De „Îndrăzneală” (4:1)

Întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă”.

„Această slujbă este lucrarea Noului Legământ (3:6-18); lucrarea Duhului (3:6,8) – viață; lucrarea aducătoare de dreptate (3:9); lucrarea slavei (3:8). O astfel de slujire ne dă îndrăzneală (3:12) și ne încurajează (4:1).

Fundamentul prin care noi avem slujba aceasta este faptul că “am primit îndurare” (cf. Efeseni 2:4, 7.), și nu datorită vreunui merit sau abilitate de-a noastră, ci pentru că am fost născuți din nou - de exemplu “am primit milă “(cf. 1 Tim. 1:12-17).

Pentru că totul este datorită harului lui Dumnezeu nu există loc pentru auto-aprobare sau laudă de sine în slujire. Aceasta nu este lucrarea noastră, este a lui Dumnezeu şi el ne-a încredinţat-o pe aceeaşi bază pe care am primit mila Lui, mântuirea Lui.

Ştiind că lucrarea noastră îşi are rădăcinile în harul lui Dumnezeu ne dă curaj. Cel care revarsă din harul Său asupra noastră când suntem mântuiți va continua să facă același lucru și pe parcursul slujirii noastre. “Prin urmare, noi nu suntem descurajați.” Cu toate că ne confruntăm cu aceleaşi obstacole ca și Pavel (fizice, spirituale, sociale, etc.), datorită milei lui Dumnezeu, noi nu descurajăm (cf. 1 Cor 15:58) - adică avem îndrăzneală.

II. Un Slujitor Autentic Practică “Transparența” (4:2)

1. Slujitorul Autentic Renunță La Secretomanie Și Înșelăciune.

Cei ce au primit mila renunță la lucrurile ascunse ale rușinii (sau necinstire). Ei resping practicile slujitorilor falși. Evanghelia schimbă totul – motivele și metodele noastre. Renunțăm la practicile vechi asociate cu omul cel vechi și practicat de falșii învățători – cei care nu au primit îndurare.

Slujitorii autentici nu practică în ascuns lucruri care să îi facă de rușine în cazul în care ar fi aflate de alții – fie vorba de motive, gânduri, dorințe, obiceiuri, pofte – în special cele ce apelează la simțuri (senzualitate) (cf. 2:17). Aceasta îi împiedică pe atâția slujitori bărbați în ziua de azi să slujească – în mod special pornografia, care este deopotrivă secretă și rușinoasă.

Slujitorii autentici nu lucrează cu viclenie. Ei nu caută să înșele pe alţii – nu umblă cu șiretlicuri. Acest stil de viaţă este caracteristic a ceea ce am fost odată ca “fii ai neascultării” (cf. Efes. 2:1-3). Dar acum nu mai este. Orice lucru care are alură de viclenie provine din caracterul lui Satana (Geneza 3:1;. Ioan 8:44). Prin urmare, cei care practica viclenia în slujirea lor (de exemplu, nu sunt transparenți) sunt slujitori ai lui Satan (2 Corinteni 11:13-15.) și nu ai lui Dumnezeu.

Slujitorii autentici nu „falsifică Cuvântul lui Dumnezeu”. Ei nu prezintă într-un mod fals adevărul Evangheliei. Ei nu folosesc Scriptura în mod eronat pentru propriile lor scopuri.

2. Slujitorii Autentici Manifestă Deschidere Și Sinceritate.

Slujitorii autentici sunt exact opusul slujitorilor falși prin caracter și practici. Ei nu practică secretomania și viclenia ci deschiderea și sinceritatea.

Ei „arată deschis adevărul în vorbire și trăire într-un așa mod încât este manifestat fiecărei conștiințe umane. Alții îi recunosc intuitiv ca fiind autentici, transparenți. Acțiunile lor și vorbirea lor îi recomandă în faţa conştiinţei oricărui om.

Slujitorii autentici acționează „înaintea lui Dumnezeu.” Aceasta este sfera în care totul este deschis și gol, nimic nu este ascuns sau în secret. Acesta este un standard de referință mult mai mare decât cel al conştiinţei umane sau de verificare. Fiecare slujitor al Evangheliei este răspunzător înaintea lui Dumnezeu. Acesta este testul suprem: Pe cine slujim noi? Eşti conştient de faptul că-L slujești pe Dumnezeu, că lucrarea ta este testată și trecută prin foc de El? Mergi prin lumină și nu ai nici o teamă de ceea ce El ar putea expune? (Ioan 3:19-20).

III. Un Slujitor Autentic Proclamă Evanghelia (4:3-4)

Evanghelia este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării. Deşi este predicată deschis, adevărul Său este acoperit pentru cei ale căror minţi sunt orbite de „dumnezeul acestei lumi. Lucrarea Evangheliei, care este dătătoare de viaţă şi glorioasă (3:6-11), nu are, desigur, nici un efect asupra celor care nu cred. Aceasta nu este o recunoaştere a lipsei de eficienţă a Evangheliei, ci a eficacităţii înşelăciunii lui Satan în viața celor care nu cred. Minţile lor sunt acoperite (cf. 3:13-18), de Satana, astfel încât lumina Evangheliei slavei lui Hristos, nu poate străluci peste ele – pentru ca ei să nu poată vedea şi crede pe Cel ce este “chipul lui Dumnezeu” (cf. Evrei 1:3).

De aceea Satan „le-a întunecat mințile” – el nu vrea ca ei să primească o fărâmă a reprezentării lui Dumnezeu în Hristos, pentru că dacă aceștia ar primi-o atunci i-ar pierde. Nu este nimic neputincios sau ineficient cu privire la Evanghelie. Problema este cu mintea ascultătorilor, nu cu mesajul. Este glorios dar ei sunt încețoșați. Este deschis dar ei au mintea acoperită.

Deci, Evanghelia este “acoperită” (obscură, obstrucţionată, diminuată) pentru cei ce sunt “pe calea pierzării” (care refuză voia Sa în mod voit), iar în spatele lor se află necredinţa înşelătoare a lui Satana, care este tatăl minciunii. Satana nu are nici o influenţă asupra vremurilor ce au să vină, dar în această vreme lui îi este permisă o măsură de influenţă, o influenţă pe care a uzurpat-o dar care este doar temporară. Satan este dumnezeul veacului acestuia – în fața căruia majoritatea celor din această se închină; cel pe-al cărui caracter este imprimat în aceste vremuri (înşelăciune, rebeliune, senzualitate), cel care înşeală oamenii să se închine în fața lui mai degrabă decât înaintea singurului Dumnezeu adevărat.

Numai singurul Dumnezeu adevărat poate risipi întunericul înşelăciunii lui Satan şi să transmită fasciculul luminii Evangheliei.

IV. Un Slujitor Autentic Slujește Datorită Lui Isus (4:5-6)

Nu este vorba despre noi (5). Evanghelia (3) nu este despre noi, noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn. Pe Acesta îl slujim și pe Acesta îl predicăm – pe Hristos Isus, Domnul nostru. Noi suntem slujitorii lui care proclamă un mesaj despre El, și nu despre noi. Dacă ar fi fost despre noi, puteți înțelege de ce unii nu ar crede mesajul nostru, dar mesajul este despre El:

·         Hristos – Unsul (“noi predicăm pe Hristos cel răstignit”)

·         Isus - Mântuitorul

·         Domnul – Stăpânul cel Suprem, Suveran

Este un singur domn, un singur Stăpân – și acela nu suntem noi. Noi nu suntem șefi, nici domnitori peste turmă (1 Pet. 5:3). Noi suntem slujitorii Săi - “sclavii voştri, datorită lui Isus. Aceasta este motivația noastră – noi o facem „datorită lui Isus; de aceea facem ceea ce facem.

La fel cum Domnul Isus a fost un sclav (Fil. 2:7) la fel și noi, datorită lui Isus trebuie să devenim slujitori ai lui Dumnezeu. Slujitorii care se scot pe ei în evidență și a căror slujire îi are în prim plan pe ei mai degrabă decât mesajul, mai mult vasul decât comoara, nu sunt slujitori autentici datorită lui Isus.

Nu este vorba despre noi. Totul este despre Dumnezeu (6), Cel care, în actul creației, a poruncit luminii să strălucească din întuneric (6). Și El și-a revărsat lumina Sa spirituală în inimile noastre pentru a ilumina înțelegerea gloriei lui Dumnezeu după cum a fost reflectată pe fața Domnului Isus Hristos.

Noi nu putem aduce mântuirea, doar Dumnezeu poate. Doar Dumnezeul creației este Dumnezeul răscumpărării (re-modelării). “Lumina lumii este Domnul Isus” – Cel ce a creat lumina a devenit lumină. Aceasta imagine a fost așa de vie în memoria lui Pavel, datorită luminii lui Dumnezeu care l-a învelit pe drumul Damascului şi care a inundat sufletul cu lumina cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Hristos. Numai chipul lui Hristos ar putea în mod adecvat, în mod corespunzător, să manifeste pe deplin slava, astfel încât să putem să-l înţelegem pe Dumnezeu.

Dumnezeu a poruncit ca lumina să strălucească din întuneric, şi prin Evanghelie a iradiat în inimile noastre lumina cunoştinţei slavei Lui întrupată pe faţa umană a lui Isus (Ioan 1:14). După cum în actul creaţiei Dumnezeu a poruncit luminii să strălucească în întuneric, tot așa în lucrarea Sa de răscumpărare a poruncit Luminii să strălucească în întunericul condiţiei noastre umane pentru a putea să-L cunoaștem.

Sursa adevărului suprem (despre cine suntem noi, cine este Dumnezeu, etc.) este doar cea de la Dumnezeu. Eu sunt adevărul ..., a spus Isus. El este revelaţia finală şi completă a lui Dumnezeu. Prin urmare prin chipul Său (persoana sa, persoana Sa), noi ajungem să cunoaștem pe Dumnezeul nostru glorios.

Part IV. Schițe De Predici

Dr. Roger Pascoe, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

Pregătirea unei predici presupune o muncă grea. Poate unul dintre cele mai dificile aspecte ale pregătirii unei predicii este descoperirea structurii pasajului. În primul rând, trebuie să identificăm subiectul pasajului – despre ce vorbește autorul? Odată ce aţi identificat subiectul pasajului, următoarea sarcină este de a descoperi ceea ce autorul spune despre acest subiect - ceea anume prezintă el despre acest subiect?

Desigur, toate punctele pe care autorul le scrie vor fi conectate la subiect – aceasta redă unitatea predicii. Şi totuşi, fiecare aspect al subiectului este diferită de cea anterioară şi cea următoare - ceea ce oferă progresia predicii, fluxul său de gândire. De obicei, într-un pasaj din Scriptură, autorul face două, trei sau poate patru puncte cu privire la subiect. Dacă nu veți identifica cu precizie aceste puncte, nu vă veți putea pregăti în mod corespunzător pentru predica dvs.

Odată ce aţi identificat obiectul şi punctele pe care autorul le face cu privire la subiect, aveţi acum structura pasajului, care, desigur, formează și structura schiţei de predică a dumneavoastră.

Acest proces este valabil în orice formă de comunicare. Pentru a comunica în mod coerent, totul trebuie să se conecteze la acelaşi subiect. Şi pentru a comunica în mod logic, fiecare punct trebuie să fie o progresie în desfăşurare a subiectului.

În fiecare ediție a Jurnalului Electronic al Păstorilor pun la dispoziția dvs. schițe de predici preluate din pasaje din Scriptură. De asemenea, dacă faceți click pe linkul oferit puteți asculta versiunea audio a acestor predici.

Schițele mele de predică sunt dintr-o serie de predici pe Evanghelia lui Ioan. Această ediție continuă cu încă două schițe de predici.

Schița De Predică Nr. 7
Ioan 9:24-34, Vindecarea Orbului, Partea A 2 (Continuare)

Pentru versiunea audio în limba engleză a acestui mesaj faceți click pe acest link: John 9:24-34

Subiect: Domnul Isus este Trimisul lui Dumnezeu

Punctele Nr.1, 2, 3 – vezi edita de primăvară 2012

Punctul 4: Ostilitatea Liderilor Religioși (24-34)

1. Ostilitatea bazată pe legământul lor față de Dumnezeu (24-25)

2. Ostilitatea bazată pe legământul lor față de Moise (26-34)

Schița De Predică Nr. 8
John 9:35-41, Vindecarea Orbului, Partea A 3-A

Pentru versiunea audio în limba engleză a acestui mesaj faceți click pe acest link: John 9:35-39;   John 9:40-41

Subiect: Domnul Isus este Trimisul lui Dumnezeu

Punctul Nr.1: Domnul Isus a venit în lume pentru a mântui (35-38)

1. A venit în lume pentru a mântui pe cei care „cred” în El (35-36)

2. A venit în lume pentru a mântui pe cei care „îl văd” pe El (37-38)

Point #2: Domnul Isus a venit în lume pentru a separa (39-41)

1. A venit pentru a aduce vedere spirituală în viața credincioșilor (39b)

2. A venit pentru a aduce orbire spirituală în viața necredincioșilor (39c-41)


1 Vezi Stephen Olford (with David Olford), Anointed Expository Preaching (Nashville: Broadman & Holman, 1998), 69-71.

2 Vezi Stephen Olford, Preaching the Word (Memphis: The Institute for Biblical Preaching, 1989),34-48.

3 Adaptat din Olford, Preaching the Word of God, 45ff.

4 Olford, Preaching the Word, 46.

5 Joseph Stowell, Shepherding the Church, 154.

Related Topics: Pastors