Ediția de Toamnă 2019
„Întărind biserica în predicare biblică şi conducere”
Author: Dr. Roger Pascoe, President,
The Institute for Biblical Preaching
Cambridge, Ontario, Canada
Email: [email protected]
Phone: 1-519-620-2375
Partea I: Consolidarea Predicării Expozitive
„Folosirea aplicațiilor” (Partea a 2-a)
În ediția anterioară a acestui jurnal, am început să vorbim despre felul în care putem folosi mai eficient aplicațiile din predică. În prezenta ediția, vom continua să discutăm despre acest subiect.
Ca predicatori, trebuie să ținem minte că teologia are un caracter practic și, prin urmare, trebuie să fie aplicată în mod practic în predicile noastre. Adevărul nu trebuie să aibă doar un caracter intelectual, ci trebuie să fie și practic. Așadar, aplicarea adevărului trebuie să reprezinte o parte importantă a predicii. La aceasta ne referim atunci când vorbim despre aplicații.
Pentru mulți predicatori însă este dificil să determine modul în care trebuie să aplice adevărul pe care îl predică, în așa fel încât să fie relevant pentru ascultătorii de astăzi și, în același timp, fidel textului. Așadar, iată câteva idei care te vor ajuta să faci aplicații relevante în predicile tale.
Atunci când îți pui aceste întrebări, încearcă să răspunzi în mod specific, dând exemple de tipuri de situații din zilele noastre, echivalente cu cele din text. Încearcă să arăți în mod specific cum poate fi aplicat adevărul Cuvântului lui Dumnezeu în viețile oamenilor.
Vorbește concret și cu realism despre viața de zi cu zi a oamenilor din biserica ta! Oferă exemple credibile și practice, deși poate nu poți numi anumite situații reale, pentru că trebuie să respecți confidențialitatea. În cazul acesta, ai putea, dacă este potrivit, să rogi pe cineva să spună o mărturie personală care are legătură cu subiectul discutat.
Așadar, pregătește-ți răspunsurile la întrebările și provocările tale, atunci când meditezi la aplicarea practică a adevărului din textul biblic. Ce vrea Dumnezeu ca această biserică și acești oameni să facă, să creadă sau să schimbe în viața lor? Ce fel de oameni vrea Dumnezeu să devină ei?
Și încearcă întotdeauna să oferi speranță, spunând, de pildă, că Duhul Sfânt este în noi și ne ajută să ascultăm de adevăr; că destinul nostru este sigur și neschimbat și, până la urmă, vom fi scăpați de încercări; că putem avea bucurie datorită credinței noastre și nădejdii pe care o avem în Hristos.
În cele din urmă, spune concret ce le sugerezi oamenilor să facă! Fii specific! Dă exemple! Ce trebuie să facă în mod concret pentru a înrădăcina adevărul în viețile lor, ca să trăiască așa cum copiii lui Dumnezeu ar trebui să trăiască? Ce pași concreți ar trebui să facă? Și oferă-le ajutorul tău în acest proces! Aceasta este responsabilitatea ta ca pastor; nu doar să le spui ce să facă, pe baza adevărului Scripturii, ci să îi ajuți în mod practic să atingă acel țel.
Dacă subiectul are de-a face, de pildă, cu suferirea greutăților ca și creștini, încearcă să oferi sugestii specifice care să-i ajute în luptele pe care le duc (fie fizice, spirituale, emoționale etc.) și care le testează credința. De pildă, (1) ar putea să memoreze versete încurajatoare din Scriptură; (2) ar putea începe să se roage cu un prieten creștin care să-l sprijine; (3) ar putea să vorbească despre luptele lor cu un consilier sau un pastor ori sau cu persoanele din grupul lor de studiu biblic. Citează versete care arată că a ne purta poverile unii altora este un lucru biblic.
Ține minte că nu orice text biblic permite o aplicație directă. Cu alte cuvinte, nu poți presupune că ce s-a întâmplat atunci în textul biblic are un echivalent exact în zilele noastre sau că felul în care au reacționat cei de atunci este neapărat felul în care ar trebui să răspundem și noi. Textul biblic este cel care dictează trecerea către aplicațiile pentru cei din vremea noastră. Aici este locul în care trebuie să fii credincios intenției autorului biblic.
Aplicația trebuie să transmită un sentiment al urgenței care să convingă că lucrul respectiv trebuie făcut chiar acum – de exemplu, să crezi evanghelia, să te supui voinței lui Dumnezeu, să renunți la obiceiuri și asocieri păcătoase etc.
Când vorbesc despre intensitate, mă refer la accentul predicii care încurajează la o acțiune pozitivă ca răspuns la convingerea primită prin Cuvânt și prin predicator. Aceasta nu este o discuție plăcută în jurul focului, ci o somație. Pildele lui Isus întotdeauna îi somau pe oameni să facă ceva – de exemplu, Pilda Bunului Samaritean: „Mergeți și faceți și voi la fel” (Luca 10:37).
Aplicația trebuie fie direct legată de scopul predicii. Ea trebuie să decurgă din obiectivul predicii și să se adreseze acestuia. Oricare ar fi scopul stabilit al predicii tale, aplicația trebuie să îndeplinească acel scop, făcând o schimbare concretă în viața oamenilor.
Unul din scopurile oricărei predici este să îi motiveze pe ascultători să acționeze într-un fel sau altul. Motivarea pe care vrei să o produci este aceea care atinge inima, învață mintea, atinge conștiința și determină voința să acționeze – nu prin manipulare ori amenințare, ci prin răspunsul față de Cuvânt determinat de Duhul Sfânt și de adevăr. „Principalul nostru obiectiv este determinarea voinței, mutarea ei pe un drum nou, creșterea ritmului pentru a o face să cânte în «căile poruncilor lui Dumnezeu».” 2
Aplicarea adevărului are loc atunci când confruntarea mesajului devine personală și directă (nu impersonală sau indirectă) pentru ascultători. Ascultătorii pot fi confruntați cu „principiul” adevărului și să nu reacționeze, deoarece acesta este impersonal și / sau indirect. Însă atunci când ascultătorul este confruntat cu „practicarea” adevărului, reacția este inevitabilă și necesară.
Predicarea expozitivă este confruntativă prin natura sa, prin aplicare directă sau indirectă. Majoritatea aplicațiilor conțin ambele tipuri de confruntarea. De pildă, profetul Natan, când l-a confruntat pe David (2 Sam. 12), a început cu o aplicație indirectă, spunând o povestire, însă a încheiat cu o aplicație directă: „Tu ești acela!” Isus făcea, de asemenea, de obicei, aplicații directe.
Atunci când ești direct, nu te expui riscului de a trece pe deasupra capetelor oamenilor, așa cum se întâmplă în cazul aplicațiilor indirecte, care nu reușesc să le arate oamenilor cum ar trebui să răspundă. 2 Timotei 3:16-17 pare să indice că aplicarea adevărului biblic ar trebui să fie (1) directă și explicită, mai degrabă decât indirectă și implicită; și (2) persuasivă și confruntativă, mai degrabă decât sugestivă și curtenitoare (cf. predicării apostolice din Fapte).
Principalul scop al aplicației este convingerea ascultătorilor să se conformeze adevărului, fie că aplicația este făcută în timpul predicii sau la sfârșitul ei. Scopul explicațiilor din predică este să conducă la aplicația ce trebuie împlinită. Predica, așadar, are atât rolul de a informa, cât și de a transforma.
Puterea de convingere vine din Cuvântul lui Dumnezeu aplicat de Duhul lui Dumnezeu inimii, minții, voinței și conștiinței. Mijlocul de convingere este legătura pe care predicatorul o face între adevăr și viața de zi cu zi, astfel încât ascultătorii să vadă necesitatea schimbării și să fie convinși să facă ceva în privința aceasta.
Când Duhul lui Dumnezeu face posibilă înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu și demonstrează actualitatea acestuia prin aplicația folosită de predicator, atunci avem de-a face cu un puternic catalizator al schimbării.
Pentru ca aplicația să fie persuasivă, prezentarea și aplicarea adevărului trebuie făcute în mod cuviincios, politicos și cu smerenie, astfel încât ascultătorii să fie receptivi.
Aplicația trebuie să decurgă din text, la fel ca explicația. Nu folosi textul pentru a sări la orice aplicație vrei tu. Aceasta este o lipsă de integritate față de ascultători și față de textul biblic. Ai grijă ca aplicația folosită să derive din text, ca aplicațiile să se conformeze intenției autorului biblic și ca ideea principală a aplicației folosite să fie aceeași cu ideea principală a textului.
Nu folosi textul pentru a-ți atinge propriile scopuri! Aceasta reprezintă o folosire greșită a Scripturii. Aplicația nu trebuie sub nicio formă să distorsioneze înțelesul textului atunci când îl aplică la viața de zi cu zi. Aceasta înseamnă să fii integru în aplicarea textului și lucrul acesta necesită multă disciplină. Să înțelegi aplicația biblică este la fel de important ca și a înțelege semnificația biblică a textului.
Să reținem că, deși aplicația trebuie să derive din text, sfera aplicației poate fi „întinsă”, prin aceea că implicațiile textului pentru viața noastră se pot întinde în diferite domenii. Astfel, un text cu o singură semnificație poate da multiple aplicații.
O aplicație bună îi va conduce pe oameni acolo unde trebuie să meargă, le va lega rănile, îi va mustra atunci când sunt neascultători, îi va hrăni când sunt flămânzi și le va oferi protecție atunci când se află în pericol.
Nu-ți face griji că, dând exemple concrete, îi vei lăsa pe dinafară pe unii dintre ascultători; de pildă, unii ar putea spune că, din moment ce nu ai spus ceva ce li se aplică lor, înseamnă că ei nu trebuie să dea niciun răspuns. Duhul Sfânt este cel care umple golurile în cazul acesta. El folosește exemplele pe care le dai tu pentru a aduce în mintea și conștiința ascultătorilor lucruri pe care ei trebuie să le schimbe, să le corecteze etc.
Vorbește specific și concret! Aplicația înseamnă a face legătura dintre adevăr și viață. Pentru a face eficient lucrul acesta, trebuie să privești la situații din viața reală în care se aplică acest adevăr în mod concret. Sarcina ta, ca predicator, este să arăți lucrul acesta în mod clar și să îndemni la ascultare. Nu lăsa adevărul la un nivel abstract! Mulți predicatori fac așa și nu reușesc să coboare de la nivelul abstract al teologiei la nivelul specific și concret al vieții reale.
Nu neglija aplicația! Verifică-ți predica înainte de a o predica, pentru a vedea câte aplicații ai inclus. Sunt suficiente? Ai aplicat fiecare principiu major din text? Mentorul meu, Dr. Stephen Olford, obișnuia să ne îndemne să facem în așa fel încât aplicațiile să reprezinte 50% din predică!
Promisiunile, poruncile și exemplele nu sunt date doar pentru a fi acceptate la nivel intelectual sau la nivel de credință. Ele trebuie să fie inserate în viață. Biblia conține adevăruri ce trebuie crezute și urmate.
Singurul răspuns acceptabil față de adevărurile Bibliei este credința, care se vede nu în simpla acceptare pasivă a principiului, ci în înțelegerea implicațiilor sale în viață și în trăirea lor (adică în aplicarea lor). Nu uita că adevărurile și exemplele pot fi explicite sau implicite. Deși nu există dubii cu privire la ce este sau spune un principiu explicit, felul în care se aplică în viață poate să difere de la o cultură la alta. Sarcina noastră este să descoperim cum se aplică acest principiu explicit în viețile noastre și în cultura în care trăim.
Un principiu implicit poate fi un principiu la a cărui semnificație se ajunge prin deducție logică. De exemplu, „Să nu preacurvești” indică în mod indirect necesitatea de a trăi în puritate, fidelitate, dragoste.
Caută principiile și apoi urcă mai sus pe scara abstractului pentru a determina sensul lor mai larg. Apoi aplică aceste principii la viața noastră, așa cum trebuie să o trăim in societatea și în vremea noastră.
Pentru mai multe informații despre acest subiect, recomand capitolul: “How is the Christian to Apply the Old Testament to Life?” [Cum trebuie creștinul să aplice Vechiul Testament la viața sa?] din Making Sense out of the Old Testament [Interpretarea Vechiului Testament] de Tremper Longman III, (Grand Rapids: Baker Books, 1998), 103-136.
În felul acesta, poți face Cuvântul să se adreseze unor situații reale ale unor oameni reali. Aplicațiile care nu au sens ori sunt „pe lângă” nu vor avea prea mult impact.
Principiile adevărului din Biblie vorbesc tuturor oamenilor din toate timpurile. Sarcina noastră în predicare este să le aplicăm oamenilor noștri din vremea noastră – aceasta înseamnă relevanță.
Aceasta nu înseamnă că unul aplică textul corect, iar celălalt, nu. Pur și simplu înseamnă că cei doi au stiluri diferite, ori scot în evidență aspecte diferite ale aceluiași adevăr, ori că bisericile lor au nevoie de o altă abordare a aplicației.
Vorbește cu aceeași convingere și pasiune despre adevăr atunci când îl aplici! Momentul în care personalizezi adevărul trebuie să fie cel mai intens.
Aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să folosești pronumele „noi.” Poți să o faci uneori, însă în general vei folosi pronumele „tu”, pentru a fi personal și convingător. Totuși, trebuie să te asiguri că ai aplicat acest adevăr la viața ta înainte de a-i îndemna pe alții să îl asculte.
Include întotdeauna lucrul acesta în pregătirea predicii. Când predica este gata și o revizuiești înaintea Domnului, revizuiește-o într-un duh de rugăciune, rugându-L pe Dumnezeu să îți arate adevărurile pe care trebuie să le aplici în viața ta.
Vezi care sunt nevoile lor (fără a deveni personal sau a dezvălui ceva confidențial). Acoperă spectrul situațiilor de viață în care se găsesc ascultătorii tăi (ex. acasă, la muncă, la școală, în cartier) – include-i pe toți! Dă exemple de situații ipotetice pentru toate situațiile de viață. „Poate te confrunți cu lucrul acesta la locul de muncă…” etc. Poate că nu vei vorbi despre situația exactă în care se află fiecare persoană, însă îi vei face să-și amintească alte situații în care aplicația respectivă li se potrivește în mod personal.
Conform acestui principiu, predicatorul aplică Scriptura în viața lui personală. Dacă le predici altora ceea ce nu ai aplicat încă în viața ta, nu vei predica cu putere. Nu doar Dumnezeu știe când faci lucrul acesta, ci vor ști și oamenii. Predicatorul trebuie să predice ceea ce crede și trebuie să trăiască ceea ce predică.
Pentru a aplica textul în mod corect, acesta trebuie să devină real pentru tine. Oamenii, locurile și emoțiile trebuie să prindă viață în imaginația ta. Dacă textul este viu în mintea ta, atunci îți va fi mai ușor să vezi cum se aplică și altora.
Predicând oamenilor pentru un timp mai îndelungat și îndrumându-i, predicatorul ajunge să-i cunoască mai bine – să le cunoască temerile și nevoile. Cunoașterea oamenilor, unde trăiesc și cine sunt, ne permite să extindem aplicarea Scripturii în așa fel încât să acoperim cât mai multe domenii. Aceasta nu ne dă dreptul să folosim textul într-un mod nepotrivit sau inexact. Există o singură interpretare a Scripturii, însă există multe aplicații la experiențele și problemele oamenilor.
Aplicarea textului trebuie făcută cu autoritate și claritate. Nu trebuie să existe incertitudine cu privire la aplicarea textului. Oamenii vin la biserică pentru o îndrumare clară, pentru a alfa ce spune Dumnezeu, cum trebuie să trăiască și cum pot primi ajutor pentru problemele lor. Așadar, aplicațiile trebuie expuse în mod deschis, astfel încât oamenii să nu rămână nedumeriți, întrebându-se care a fost ideea.
Pentru versiunea audio în engleză a acestor predici, dați click pe unul din aceste link-uri: Link 1 - Rev. 2:1-4; Link 2 - Rev. 2:5-7
Titlu: Scrisori către cele șapte biserici: Efes, dreaptă, dar rece
Tema: Trezirea începe cu pocăință în poporul lui Dumnezeu
Punctul #1: Mai întâi, vestea bună: „Pe dinafară, biserica ta pare să fie sănătoasă din punct de vedere spiritual”
(1) Muncești constant și cu hărnicie (2a)
(2) Judeci răul cu claritate și hotărâre (2b)
(3) Perseverezi cu credincioșie și neobosit (3)
Punctul #2: Acum vestea rea: „Pe dinăuntru, biserica ta are o boală gravă de inimă”
(1) Diagnosticul lui Hristos: „Ți-ai părăsit dragostea dintâi” (4)
(2) Tratamentul lui Hristos:
(a) „Amintește-ți de unde ai căzut” (5a)
(b) „Pocăiește-te și fă faptele pe care le făceai la început” (5b)
(c) Avertizare: „Dacă nu, îți voi muta sfeșnicul de la locul lui” (5c)
(d) Promisiune pentru cei care iau în considerare avertizarea: “Îi voi da să mănânce din pomul vieții, care se află în raiul lui Dumnezeu.” (7)
1 Adaptat după Dave Veerman, How to Apply the Bible [Cum să aplicăm Biblia] (Wheaton, Ill: Tyndale House Publishers, 1993).
2 John Henry Jowett, The Preacher His Life and Work [Predicatorul, viața și lucrarea sa] (New York: Harper and brothers Publishers, 1912), 172, citat în Handbook of Contemporary Preaching, 211.