MENU

Where the world comes to study the Bible

La Revue Internet Des Pasteurs, Fre Ed 31, Edition du printemps 2019

Edition Printemps 2018

Un ministère de…

Author: Dr. Roger Pascoe, President,
The Institute for Biblical Preaching
Cambridge, Ontario, Canada
Email: [email protected]
Phone: 519-620-2375

Partie I: Renforçant La Predication En Expose

“Renforçant les Illustrations”

A. Pourquoi Illustrer?

1. Parce Que La Bible Est Pleine d’Illustrations

Puisque Dieu a choisi de nous communiquer une grande partie de sa Parole à travers des récits, ceci devrait sûrement guider les prédicateurs dans leur communication de la Parole. Dieu a sans doute utilisé des récits pour communiquer sa vérité, car ils constituent un moyen puissant auquel les êtres humains répondent et qu'ils comprennent. Ne pas utiliser les récits dans la prédication, c'est rater une importante méthodologie de communication que Dieu a utilisée et approuvée et ne pas communiquer la vérité de manière pertinente et éclairante.

2. Parce Que Les Illustrations Vont De Pair Avec «Explication» Et «Application»

Les illustrations nous aident à expliquer et à appliquer la vérité de manière pertinente, claire et compréhensible. Ainsi, lorsque vous prêchez la vérité dans son application à des situations de la vie réelle, vous devriez pouvoir l'illustrer!

Certains prédicateurs pensent que vous laissez l'application de la Parole au Saint-Esprit seul pour la rendre claire et pertinente pour la vie. S'il est vrai que le Saint-Esprit seul peut rendre la Parole si claire et convaincante et que la vie d'une personne est changée, n'oublions pas néanmoins que le Saint-Esprit utilise le moyen de la prédication pour rendre la Parole pertinente et applicable à la vie et il nous a donné le précédent biblique des illustrations pour rendre vivantes ces applications.

Nous devons non seulement dire à nos gens quoi faire, mais donner des exemples sur comment faire ou la manière dont la vie de quelqu'un a été influencée par la Parole.

3. Parce Que Les Illustrations Aident A Surmonter La Bosse «Et Alors?

Les illustrations amènent le prédicateur à franchir le seuil de l’attention du public et dans son esprit, son cœur, sa volonté et sa conscience. Les illustrations peuvent souvent montrer à un auditeur pourquoi il a besoin de ce sermon; pourquoi cela s'applique à eux.

Les illustrations peuvent être un outil très utile pour éviter les objections des gens telles ‘en quoi cela m’est utile ?’’, car ils ne sont pas menaçants, ne sont pas contradictoires. Ils ne suscitent pas les objections des gens. Ils sont indépendants, des exemples de tiers.

B. Quelques Objectifs Et Types Des Illustrations

1. Quelques Objectifs Des Illustrations

a) Clarifier la vérité

b) Simplifier la vérité

c) Imaginer la vérité

d) Concrétiser la vérité (c'est-à-dire rendre la vérité tangible, visible, réelle)

e) Mettre l’accent sur la vérité

f) Fournir une autorité supplémentaire pour le message

g) Exprimer la vérité d'une manière différente

2. Quelques Types Et Sources D'illustrations

a) Les récits bibliques, les déclarations et les proverbes forment souvent les meilleures illustrations.

Mais un mot d'avertissement: soyez prudent lorsque vous utilisez des histoires bibliques comme illustrations. Des récits bibliques ont été donnés pour souligner un point, non pour fournir une source d’illustrations aux d’autres prédicateurs. Bien qu'il soit correct d'utiliser des récits bibliques pour illustrer un point, il est généralement préférable de citer la Bible pour son autorité et son enseignement plutôt que pour illustrer un point (bien que je ne sois pas dogmatique à ce sujet).

b) Histoire de l'Église, biographie, témoignage.

c) Histoire seculaire, littérature, information.

d) Allégorie, parabole, fable, histoire.

e) Anecdote, citation, statistiques.

f) Expérience personnelle, témoignage contemporain. Les meilleures illustrations sont souvent une "tranche de vie" - une expérience, que ce soit la vôtre ou celle de quelqu'un d'autre. Ces expériences font de bonnes illustrations car…

  • • tout le monde peut s'identifier à elles
  • • elles sont réelles"
  • • elles sont pertinentes et contemporaines
  • • elles n’ont pas besoin d’interprétation pour s’appliquer à la vie des gens

Les illustrations «tranches de vie» exigent que vous soyez attentif à…

  • • aux blessures des gens, leurs désirs, besoins, relations, occupations, leurs difficultés
  • • articles d’actualité contemporains qui parlent au cœur et à la conscience des gens
  • • ce que les gens disent, pensent et font
  • • comment les gens parlent, pensent, agissent et réagissent
  • • comment vous réagissez, pensez, parlez et agissez (afin de vous identifier avec les autres au-dedans de vous vous). Sans toujours parler de vous, généralement, ce qui vous arrive et votre comportement, cela est représentatif de presque tout le monde.

g) Des dispositifs littéraires tels que des figures de style (comparaisons, métaphores, contrastes et comparaisons), des images de mots, des jeux de mots.

h) Des leçons d'objets comme des aides visuelles et des présentations.

i) Nouvelles contemporaines, slogans, déclarations, événements. Vous pouvez trouver ces sources d'illustrations en lisant des journaux et des magazines, ou en écoutant la radio ou la télévision. Les médias audiovisuels séculaires savent mieux que quiconque ce que les gens veulent, où ils ont mal, comment ils vivent.

j) Observations de la vie en général, expériences.

k) Exemples tirés de la nature - p. ex. un insecte qui se transforme en papillon pourrait être une bonne illustration de la transformation du chrétien.

C. L’emplacement Des Illustrations

1. Où Les Placer Dans Le Flot Du Sermon

Décidez où, dans votre sermon, vous tirerez pourrai mieux profiter d'une illustration et / ou de l'endroit où vous en avez le plus besoin. Vous n’avez pas besoin d’illustrations pour chaque point de votre sermon.

L’emplacement stratégique des illustrations a beaucoup plus d’impact que le nombre que vous avez.

Cependant, il y a des endroits évidents où vous avez besoin d'une illustration:

a) L'introduction. Une illustration bien choisie attire l'attention, suscite l'intérêt, introduit le sujet et identifie le besoin.

b) Points Principaux. Je ne me sens pas obligé d’avoir une illustration pour chaque point principal. En fait, cela peut ne pas être possible, souhaitable ou nécessaire. Mais quelque part dans le sermon, vous devez illustrer votre propos, ne serait-ce que pour donner une pause par rapport à l’enseignement du sermon, c’est-à-dire pour soulager mentalement le public.

c) La conclusion. Si vous pouvez trouver une illustration appropriée pour la conclusion, cela la rendra plus puissante et plus mémorable. Encore une fois, cela peut ne pas être toujours possible, souhaitable ou nécessaire.

Voici quelques questions pour vous aider à réfléchir à l'emplacement, au nombre et au type d'illustrations [Ces questions proviennent de Ramesh Richard, Préparer des sermons d'expositions (Baker), 126]:

a) Une illustration est-elle nécessaire pour clarifier ou expliquer un point ou une section du sermon?

b) Une illustration répondrait-elle aux questions implicites de l’audience: "comment, pourquoi, quand"?

c) Une illustration rendrait-elle le point plus crédible, plus croyable, plus acceptable?

d) Quel type d'illustration présenterait à l’audience les implications et les applications possibles du point?

2. Comment Les Placer Dans Le Flot Du Sermon

L'illustration a plus de connectivité et d'impact lorsque vous avancez dans l'ordre suivant:

a) Faire le point.

b) La transition à l'illustration. Il est très utile d’assouplir votre illustration au moyen d’une déclaration transitoire, telle que: «J’ai récemment découvert la réalité de cela quand…» ou une telle déclaration.

c) Illustrer le point.

d) Éventuellement, faites une transition vers l’audience en l'appliquant ou en l'exhortant à réagir à l'illustration, bien que cela ne soit pas nécessaire.

e) Reformulez le point ou continuez avec le développement du point ou passez au point suivant.

D. Vingt Elements Permis Et Interdits Des Illustrations

1. N'utilisez pas le même type d'illustration tout le temps

Par exemple les sports qui attirent généralement surtout des hommes et seulement quelques hommes.

2. N'utilisez pas votre propre famille comme illustration

En règle générale, laissez votre famille hors de vos sermons. Ils ont assez d'exposition comme il en est ainsi. Bien qu’on vous autorise généralement à utiliser une illustration personnelle, ils ne pensent souvent pas aux conséquences ni aux implications, donc laissez-les de côté.

3. N'utilisez personne dans votre congrégation, à moins que ce ne soit pour l’encourager et ce seulement avec leur permission.

4. N'utilisez jamais quelque chose de confidentiel, même s'il est exprimé dans un langage non personnel. La personne se verra dans l'histoire et tu perdras ta crédibilité auprès de cette personne.

5. Toujours donner un bref crédit pour vos sources

Vous perdez tout impact si en citant citer la source, cela détourne l'attention de l'illustration ou devient ennuyeux. En règle générale, j’enregistre dans mon sermon les détails de la source, mais dans la prédication, je ne donne que le nom de l’auteur ou le nom de la source (par exemple, un journal).

Si vous ne connaissez pas la source (ou, si vous ne voulez pas l'énoncer), dites simplement: “Quelqu'un a dit” ou “J'ai lu quelque part”, afin que vous donniez crédit à l'endroit où il faut et n'essayez pas de le faire comme votre propre citation.

Les illustrations du domaine public ne nécessitent généralement pas de mention de leur source.

6. N’utiliser pas la même illustration deux fois avec la même audience

Vous risquez d’ennuyer votre public si vous répétez les illustrations.

7. N’utilisez une illustration qui domine le point qu’elle illustre

Assurez-vous que chaque illustration sert à la vérité et ne la domine pas. L'explication et l'application de la vérité sont au centre de notre prédication - c'est ce que le Saint-Esprit peut prendre et utiliser pour changer des vies. Nous sommes avant tout des prédicateurs, pas des conteurs.

Vous voulez que les gens se souviennent de la vérité à travers l'illustration. Ils se souviendront certainement des illustrations; assurez-vous simplement qu'ils se souviennent de ce qu'on illustre.

8. Ne tordez pas une illustration pour l’adapter simplement parce que c’est une bonne illustration.

Les bonnes illustrations sont puissantes et les prédicateurs ont tendance à vouloir les utiliser. Cela conduit à la tendance à les utiliser de manière incorrecte et inappropriée. C'est une chose que d'adapter une illustration de nature générale (comme «l'histoire du petit garçon qui…») à celle-ci, mais aucune illustration ne doit être tordue pour correspondre à votre sermon.

9. Apprenez à bien communiquer les illustrations

C'est un art appris. Regardez la réaction de votre public pour déterminer son effet.

10. Placez vos illustrations de manière stratégique pour un impact maximum

Les placements les plus stratégiques sont au début et à la fin - au début pour attirer l'attention; à la fin de mener le point à la maison et les amener à se rappeler ce que vous avez dit.

11. Gardez vos illustrations courtes

Les longues illustrations ont tendance à perdre de vue ce qui est illustré. Les longues illustrations doivent être justes du premier coup (pas de deuxième chance - lorsque vous y êtes, vous y êtes) et vous avez l’impact voulu, autrement vous perdez votre audience, vous vous sentez mal et vous perdez un temps précieux.

D’une autre manière, si une courte illustration n’a pas l’impact que vous souhaitez, vous pouvez passer à autre chose sans gêne ni perte de temps. En outre, les illustrations courtes sont plus faciles à mémoriser et à livrer sans notes. Les illustrations données sans notes ont le plus grand impact.

12. Assurez-vous que vos illustrations sont précises dans les détails et selon l’auteur.

Si vous n'êtes pas précis, vous perdez votre crédibilité. Les données historiques doivent être précises. Les citations littéraires (par exemple, les poèmes) doivent être précises. Les données statistiques doivent être précises.

13. Assurez-vous que vos illustrations conviennent à votre audience

Tenez compte des questions culturelles telles que les chiffres, les pratiques sociales, la pertinence historique, l’humour, etc. Cela devient très important lorsque vous vous adressez à une audience de culture différente de la vôtre (par exemple à l’étranger).

Les illustrations universelles sont liées aux expériences de la vie, la nature, l’histoire, et des choses semblables.

14. N’utilisez trop d’illustrations

Si vous chargez votre sermon avec des illustrations, votre auditoire en aura assez et conclura que vous ne vous êtes pas bien préparé. Tout au plus, une illustration pour chaque point majeur est généralement suffisante.

15. N’utilisez d’illustrations qui ne sont pas crédibles

Testez chaque illustration: «Est-ce possible… crédible… logique… réaliste?» Sinon, ne l'utilisez pas (même si c'est vrai) ou vous détruirez votre crédibilité.

16. Soyez très prudent avec l'utilisation de l'humour

L’humour ne doit être utilisé que s’il est naturel - c’est-à-dire sans blagues! Si une illustration ou une expérience est amusante et qu'elle convient à votre thème biblique, utilisez-la. C’est différent d’une blague, qui est un scénario inventé. N'oubliez pas que des incidents amusants que le public ne trouve pas amusants ne font que nuire à l'efficacité de votre message. Soyez donc prudents. N’utilisez pas d’humour qui pourrait être interprété comme étant de mauvaise couleur ou inapproprié (comme tout ce qui pourrait être interprété comme une insulte raciale).

17. Ne vous référez pas à vous-même de façon repétitif

Les gens aiment généralement leur pasteur, mais trop c'est trop. Ils veulent entendre plus que ce qui s'est passé dans votre vie (quand vous étiez jeune, comme vous avez grandi, des incidents dans votre église précédente, etc.). Je vous recommande de rester à l'écart des références à votre ancienne église. Si vous en parlez, votre auditoire peut légitimement conclure que vous parlerez d’eux également à d'autres. Ce n’est ni professionnel, ni nécessaire, ni approprié.

18. Ne soyez pas trop graphique

Nous sommes là pour attirer l'attention sur Dieu et sa vérité et non sur des illustrations graphiques. Généralement, le langage graphique ou les illustrations dissuadent les gens.

19. Ne pas utiliser d’illustrations usées

Les histoires que chaque prédicateur raconte sont un non-non. Soyez original. Cela prend du travail et de la recherche, mais cela en vaut la peine.

20. Assurez-vous que vos illustrations illustrent bien le sujet.

Quelque fois, vous pouvez écouter l'illustration d'un prédicateur et dire: «Qu'est-ce que cela a à voir avec le thème?». Comme pour l'humour, une illustration doit être intuitivement évidente quant à sa signification, à la manière dont elle illustre et correspond au but recherché. Vous ne devriez pas avoir à l'expliquer ou, encore une fois, comme l'humour, ça tombe à plat.

Partie II. Le Leadership Transformationel

“Le Profile D’un Leader Christian”

A quoi ressemble un leader chrétien? Qui est-il dans sa personne, son caractère, ses capacités, ses attitudes, son style de vie, sa spiritualité, etc.? Clairement, le point de départ est constitué par les qualifications spirituelles d’un dirigeant d’église énoncées dans 1 Tim. 3: 1-7 et Tit. 1: 5-9. Mais cela n’est que le point de départ, me semble-t-il. Il ne s’agit nullement d’une liste exhaustive que, si un homme en possède, est nécessairement qualifiée pour diriger l’église. Je ne pense pas que Paul ait voulu que ce soit une sorte de liste de contrôle que nous utilisons sans autre norme ou exigence. Cette liste ne dit rien sur les traits de caractère comme l’humilité, le courage ou la sagesse, mais c’est sûrement aussi des aspects importants du profil d’un dirigeant d’église. Cela ne dit rien non plus sur le don du leadership (Romains 12: 8), mais il est certain qu'un ancien doit être doué en tant que dirigeant.

Alors, quels autres aspects du caractère et de la personnalité ou de la capacité pensez-vous qu'un dirigeant d'église doit avoir? Je pense que, hormis les critères de Paul dans 1 Tim. 3, il existe dans les Écritures certains traits de caractère et de personnalité inaliénables nécessaires aux dirigeants d'église. Je pense que ceux-ci sont mieux compris en les regroupant en trois catégories:

A. Ces traits de caractère intangibles qui leur permettent de prendre systématiquement de bonnes décisions.

B. Ces traits de personnalité qui ont un impact sur ceux qu’ils dirigent en les incitant à suivre et à obéir.

C. Ces caractéristiques de «succès» qui poussent le dirigeant à atteindre des résultats tels que l’autodiscipline, la persévérance et l’endurance.

A. Traits De Caractere

Ces caractéristiques permettent aux dirigeants de prendre systématiquement de bonnes décisions. Les cinq premiers sur ma liste sont: la sagesse, l’intégrité, l’humilité, le courage et la vision.

1. La Sagesse

La sagesse est au sommet de ma liste. C'est le trait d'union sous lequel tous les autres sont englobés. La question est: "Qu'est-ce que la sagesse?" Voici ma formule: Sagesse = connaissance + expérience + maturité.

a) La Connaissance. La connaissance est notre connaissance des faits, des vérités, des principes, etc. La connaissance est liée à l'apprentissage. Des connaissances particulières proviennent de nos domaines d’expertise et d’apprentissage, qu’ils soient académiques ou professionnels.

b) Expérience. Vous ne pouvez pas être sage sans expérience. Après tout, la sagesse est acquise et apprise à travers l'expérience de la vie. L’école de la vie faite d’adversité expérientielle vous apprend la sagesse.

Tandis que l'expérience évoque «l'âge», certaines personnes acquièrent de l'expérience plus rapidement que d'autres en raison de leur exposition aux expériences de la vie et de leur volonté d'apprendre de ces expériences, que ce soit à la maison, à l'école, au travail ou dans la société.

Vous pourriez probablement dire que c'est dans cette expérience que nous mettons les connaissances à profit, comme dans un apprentissage. Après tout, l’entièreté de la vie n’est-elle pas, dans une certaine mesure, un apprentissage?

c) La Maturité. L'apôtre Paul a écrit: “Nous parlons avec sagesse parmi ceux qui sont mûrs” (1 Cor. 2: 6). Qu'est-ce que la maturité? La maturité est quelque chose qui est difficile à définir mais vous le savez quand vous le voyez. Ou, pour le dire autrement, vous connaissez l'immaturité quand vous la voyez.

La maturité agit comme un adulte et non un enfant - par exemple pas de crise de colère quand vous ne vous retrouvez pas ou quand les choses tournent mal. Contrôlez vos émotions.

La maturité physique est facile à reconnaître. Cela se produit sans que nous fassions quoi que ce soit. Nous arrivons simplement à un stade où nous arrêtons de grandir, l’effet des dents et nous ressemblons à un adulte.

La maturité émotionnelle et psychologique se produit à différents moments pour différentes personnes. Certaines personnes âgées n'atteignent jamais la maturité. À 60 ou 70 ans, ils peuvent encore être immatures dans leur comportement, leurs réactions, leurs attitudes et leur langage, alors que certains jeunes peuvent être assez matures dans ces domaines.

La maturité est liée au contrôle de soi, aux choix, à la manière dont nous exprimons les émotions. C’est une prise de conscience de qui nous sommes, de nos relations avec les autres.

La maturité a à voir avec l’endurance de douleur à court terme afin de réaliser un gain à long terme. Les personnes immatures ne voient pas les choses de cette façon. Ils veulent une satisfaction personnelle immédiate.

La maturité fait de votre parole votre lien. Cohérence. Fiabilité.

Malheureusement, la sagesse est le seul trait qui semble faire tellement défaut chez les dirigeants d'église aujourd'hui. Mais c’est ce dont nos églises ont désespérément besoin en matière de leadership. Notez les points suivants:

  • Salomon n'a pas demandé de richesses à Dieu, mais de sagesse (1 Rois 3: 9).
  • Jésus "a grandi et est devenu fort d'esprit, plein de sagesse" (Luc 2:40) ... et "il a grandi en sagesse et en stature" (2:52).
  • Les leaders dans Actes 6 étaient «sept hommes de bonne réputation, pleins du Saint-Esprit et de la sagesse» (Actes 6: 3).
  • L'apôtre Paul prie «…afin que vous soyez rempli de la connaissance de sa volonté en toute sagesse et intelligence spirituelle» (Col. 1: 9).
  • En parlant de Christ, Paul dit: «En qui sont cachés tous les trésors de la sagesse et de la connaissance» (Colossiens 2: 3).
  • Nous sommes exhortés à “marcher avec sagesse vers ceux qui sont dehors, rachetant le temps” (Col. 4: 5).

Les personnes sages consultent généralement les autres, évaluent leur performance et engagent une réflexion. Les sages accueillent favorablement un dialogue stimulant qui stimule leur pensée et leurs opinions. Les sages ne veulent pas de «oui-monsieurs» autour d'eux, mais de gens qui ont l'esprit d'initiative et la pensée indépendante.

2. L‘Integrite

Qu'est-ce que l'intégrité? L'intégrité est parfois définie comme l'adhésion à des principes moraux et éthiques. L'intégrité se manifeste dans…

a) Impartialité. Cela signifie ne jamais prendre de décisions pour plaire aux gens mais pour plaire à Dieu (Éph. 6: 6-7; Col. 3: 22-23). Faire ce qui est juste, peu importe le coût. Cela signifie ne jamais être pris dans un conflit d'intérêts. Cela signifie ne jamais favoriser une personne par rapport à une autre, peu importe qui est impliqué. Cela peut signifier refuser l’intention de quelqu'un pour ne pas être redevable à lui.

b) La Transparence. Ouverture. Aucun agenda caché quelles que soient les conséquences. Cela ne veut pas dire que vous dites tout ce que vous savez nécessairement (la sagesse et la confidentialité peuvent s’imposer autrement), mais cela veut dire que vous ne devez pas vous cacher derrière une apparence, mais que vous êtes fidèle à votre personnalité.

c) La Justice. La droiture dans ses opérations.

d) sincérité. Ne pas être faux. Pas d'arrière-pensées. Ne pas être hypocrite. Ne pas faire semblant.

e) honnêteté. Vérité, franchise. Sans tromperie ni de ruse.

f) Crédibilité. Agir de manière à ce que les gens vous fassent confiance et vous croient.

g) La Pureté morale. Cela fait partie de l'intégrité personnelle. «Faites très attention à vous» (1 Tim. 4:16). Pourquoi? Parce que vous ne pouvez pas amener les autres à la foi, ni enseigner la vérité aux gens, ni amener le peuple de Dieu dans un culte, ou intercéder pour le compte d'autrui, à moins que votre vie ne soit juste et moralement pure.

Un leader chrétien doit avoir l’intégrité. Toute votre vie doit se convenir - pas de lacunes, pas d'incohérences; juste un tout unifié.

3. L’humilite

Qu’est-ce que l’humilité? L’humilité c’est…

a) La Douceur. La douceur, c’est « de ne pas avoir une trop haute opinion de soi-même» (Rom. 12: 3) - c’est-à-dire non arrogant. La douceur, c'est «estimer les autres mieux que soi» (Phil. 2: 3). La douceur est l'attitude qui dit: «Il faut qu’Il croisse et que je diminue» (Jn. 3:30). La douceur est l'attitude qui dit: "Je suis le moindre des apôtres et je ne mérite pas d'être appelé apôtre" (1 Cor. 15: 9; cf. Eph. 3: 8; 1 Tim. 1:15).

b) La Faillibilité. La faillibilité est de savoir et d’admettre que vous ne savez pas tout. Vous pouvez et faites des erreurs. Vous n’avez pas toutes les réponses.

c) La Douceur. Ne pas brimer les autres pour votre propre bien.

d) La Servitude. Pas une célébrité qui attend l'adulation des autres, mais une personne qui sert les autres.

e) La conscience de soi. La volonté de reconnaître vos faiblesses ainsi que vos forces.

L'humilité est le contraire de l'orgueil. Il est facile de devenir fier dans le ministère, surtout s’il y a des signes extérieurs de succès en termes matériels (p. Ex. Augmentation de la fréquentation de l’église ou construction d’une nouvelle église). La prédication, en particulier, peut générer de l’orgueil. L’appréciation de votre prédication par les gens peut aller à votre esprit.

Dès que nous pensons que cela a quelque chose à voir avec nous (notre crédit; notre mérite), nous avons des problèmes. Rappelez-vous: «Dieu résiste aux orgueilleux mais Il fait grâce aux humbles» (Jaq. 4: 6; 1 Pierre 5: 5). “Humiliez-vous donc sous la main toute puissante de Dieu, afin qu'il vous élève au moment convenable” (1 Pierre 5: 6). Quand le moment sera venu, il vous exaltera - pas vous-même.

4. Courage

Qu'est-ce que le courage? Le courage n'est pas de l'audace, ni de la grossièreté, ni du franc-parler. Le courage consiste à faire ce qui est juste quelles que soient les opinions des autres, malgré les oppositions, les conséquences, les critiques, les échecs ou le découragement. Le courage consiste à avoir une conviction quant à la marche à suivre et à la mener à bien. Le courage est debout pour la vérité. Le courage est la certitude qu’avec l’aide de Dieu, «nous pouvons le faire».

Rappelez-vous: «Dieu ne nous a pas donné l'esprit de peur…» (2 Tim. 1: 7). Martin Luther, lors de son voyage à Worms pour faire face à un interrogatoire sur ses enseignements, a déclaré: «Vous pouvez tout attendre de moi, sauf la peur ou la rétractation. Je ne vais pas fuir, encore moins me rétracter.» C'est du courage.

Le leadership chrétien n’est pas facile. Ça demande le courage.

Il faut du courage pour prendre des décisions difficiles - faire ce qui est juste quelles que soient les conséquences.

Une prise de décision claire, fondée sur Dieu, est la marque d'un bon leader spirituel, comme…

  • Abraham pendant la crise de Sodome et le sauvetage de Lot (Genèse 14: 14.)
  • Moïse quand il a décidé d’abandonner les plaisirs et le pouvoir de l’Égypte (Hébreux 11: 23-28)
  • Paul dans la tempête (Actes 27)

Chaque fois que vous serez confronté à un tournant décisionnel, vous serez un exemple de courage ou de lâcheté. David et Daniel étaient des hommes de courage. Jonas et Gédéon étaient des hommes de lâcheté.

Il faut du courage pour faire face à des situations difficiles - faire face aux obstacles, attaques, critiques personnelles et oppositions (de la part des gens; de Satan, etc.). Il faut du courage pour prêcher quand vous avez été vivement critiqué pendant la semaine (cf. Jér. 1: 17-19). La critique est l’un des pires ennemis à vous épuiser. Il amplifie vos insécurités, détourne votre regard de la tâche à accomplir et porte sur vous-même, épuise votre énergie et votre enthousiasme, vous rend défensif et vous isole.

C’est pourquoi je pense que la critique négative et destructrice (l’esprit du jugement) est un outil de Satan. Je crois aux concepts bibliques de réprimande, d'exhortation et de confrontation (2 Tim. 4: 2), mais la critique destructive n'a pas sa place parmi le peuple de Dieu. Les critiques sont généralement négatives, destructives - il s’agit de ce que les gens ne veulent pas ou n’aiment pas, pas de ce qui honore Dieu ou bénéfique pour son peuple. Les critiques peuvent déformer votre vision du ministère et des personnes à qui vous exercez le ministère.

Il faut du courage pour persévérer dans les moments de découragement spirituel: maintenir le cap lorsque le découragement s’installe, lorsque vous pensez que vous êtes un échec, lorsque vous travaillez dur, mais il semble que personne n’écoute ni ne réagit.

Rappelez-vous: trois fois, Dieu dit à Josué d'être fort et de bon courage. Pourquoi? Parce qu'il savait que les tentations et les épreuves auxquelles Josué serait confronté risquaient de le décourager et de l'inciter à choisir la solution de facilité.

5. La Vision

Qu’est-ce que la vision? La vision n’est pas un monde de rêve «tête dans les nuages»; ce ne sont pas vos propres aspirations. La vision est…

a) Voir ce qui est possible.

b) «Voir l'invisible» comme Moïse l'a fait (Hébreux 11:27) et les patriarches, qui ont vu les promesses de loin, même s'ils ne les ont pas reçues eux-mêmes (Hébreux 11:13).

c) Fixer des objectifs et des orientations réalistes et réalisables.

d) Un sentiment d'optimisme: «Je puis tout par Christ qui me fortifie» (Phil. 4:13) - c'est-à-dire les choses que je suis capable de faire et que je vais faire, je le fais avec la force que Christ pourvoit.

B. Des Traits De Personalite

Par traits de personnalité, je désigne les caractéristiques personnelles qui influencent les personnes que vous dirigez. C'est la capacité d'inspirer les autres à suivre et à obéir. C'est ce que l'on appelle parfois le «pouvoir de la personne». Vous ne pouvez pas apprendre cela. Vous l’avez ou vous ne l’avez pas. C'est un charisme - pas artificiel ou superficiel, mais authentique et interne.

C. Des Traits De Succes

Les traits de succès sont les caractéristiques qui poussent un leader à atteindre des résultats. Ceux-ci incluent des traits comme l'autodiscipline, la persévérance, l'endurance. Poursuivre malgré le découragement car on voit le but. Encourager les membres de votre équipe à continuer. Cela vient de la volonté interne de faire une différence dans votre vie. C'est une question de motivation.

Conclusions

Ces cinq traits de caractère déterminent si un leader prendra systématiquement les bonnes décisions, influencera de manière décisive ceux qu’il dirige et le pousse à atteindre ses objectifs.

Partie III. Plan De Sermon

Pour écouter la version audio de ces sermons en anglais, cliquez sur ces liens: Link 1 - Jn. 20:19-21; Link 2 - Jn. 20:21-23; Link 3 - Jn. 20:24-31

Titre: Je viens de voir Jésus

Thème: The choc et la réalité de la résurrection

Point #3: La résurrection de Jésus transforme la peur en courage (19-23)

(Voir la version Winter 2019 de ce journal pour les points #1 et #2)

1. Le Jésus ressuscité apaise nos peurs (19-20)

a) Il atténue nos peurs par ce qu'il dit (19)

b) Il atténue nos peurs par ce qu'il fait (20)

2. Le Jésus ressuscité active notre courage (21-23)

a) Il active notre courage pour continuer son œuvre (21)

b) Il active notre courage de parler avec autorité (22-23)

Point #4: La résurrection de Jésus transforme l'incrédulité en foi (24-29)

1. L'incrédulité n'est pas convaincue par un témoignage de seconde main (24-25a)

2. L'incrédulité nécessite des preuves concrètes (25b-28)

a) La preuve concrète est ce que dit Jésus (26)

b) La preuve concrète est ce que Jésus a fait (27a)

3. La preuve concrète exige un verdict (27b-29)

a) La conviction est prouvée par une grande confession de foi (28)

b) La foi est honorée par une grande bénédiction de Jésus (29)

i) C’est bien de voir et de croire (29a)

ii) C’est encore mieux de croire avant de voir (29b)

Conclusions (30-31)

Related Topics: Pastors

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 31, Editia de primăvară 2019

Ediția de primăvară, 2019

“Întărind Biserica în Predicare biblică și conducere”

Author: Dr. Roger Pascoe, President,
The Institute for Biblical Preaching
Cambridge, Ontario, Canada
Email: [email protected]
Phone: 519-620-2375

Partea I: Consolidarea Predicării Expozitive

„Folosirea eficientă a ilustrațiilor”

A. De Ce Să Folosim Ilustrații?

1. Pentru Că Biblia Este Plină De Ilustrații

Din moment ce Dumnezeu a ales să ne comunice o mare parte din Cuvântul Său prin intermediul povestirilor, cu siguranță lucrul acesta ar trebui să îi ghideze pe predicatori în comunicarea Cuvântului. Fără îndoială, Dumnezeu a folosit povestirile pentru a comunica adevărul Său pentru că acestea sunt un instrument puternic la care ființele umane răspund și pe care îl înțeleg. A nu folosi istorisiri în predicare înseamnă a nu folosi o metodă de comunicare importantă, pe care Dumnezeu a folosit-o și a aprobat-o, precum și a nu reuși să comunici adevărul în moduri relevante și iluminatoare.

2. Pentru Că Ilustrațiile Merg Mână-N Mână Cu „Explicarea” Și „Aplicarea”

Ilustrațiile ne ajută să explicăm și să aplicăm adevărul în moduri relevante, clare și ușor de înțeles. Așadar, când predici adevărul în aplicațiile sale la situații din viața reală, trebuie să fii în stare și să îl ilustrezi!

Unii predicatori cred că trebuie să lase aplicarea Cuvântului doar în seama Duhului Sfânt, pentru ca El să îl clarifice și să îl facă relevant pentru viața ascultătorilor. Este adevărat că numai Duhul Sfânt poate face Cuvântul atât de clar și de convingător încât viața unui om să poată fi schimbată, dar în același timp, nu trebuie să uităm că Duhul Sfânt folosește predicarea pentru a face Cuvântul relevant și aplicabil la viață și că El ne-a dat precedentul biblic al folosirii ilustrațiilor cu scopul de face ca aplicațiile să prindă viață.

Noi nu trebuie doar să le spunem oamenilor ce să facă, ci trebuie să le dăm și exemple ca să știe cum să facă sau să le spunem cum Cuvântul a avut impact în viața altcuiva.

3. Pentru Că Ilustrațiile Ne Ajută Să Depășim Obstacolul „Și Ce?”

Ilustrațiile îl ajută pe predicator să treacă pragul atenției ascultătorilor, intrând în mintea, inima, voința și conștiința lor. Ilustrațiile adesea pot să arate ascultătorilor de ce au nevoie de predica respectivă și de ce li se aplică lor.

Ilustrațiile pot fi un instrument foarte util care ajută predicatorul să treacă dincolo de obiecțiile oamenilor de tipul „ce are asta a face cu mine?”, pentru că nu sunt amenințătoare sau ostile. Ilustrațiile nu incită obiecțiile oamenilor, deoarece sunt distante și reprezintă exemple despre altcineva.

B. Câteva Scopuri Ale Ilustrațiilor Și Tipuri De Ilustrații

1. Câteva Scopuri Ale Ilustrațiilor

a) Să clarifice adevărul

b) Să simplifice adevărul

c) Să ilustreze adevărul

d) Să concretizeze adevărul (i.e. să facă adevărul tangibil, vizibil, real)

e) Să accentueze adevărul

f) Să confere mai multă autoritate mesajului

g) Să exprime adevărul într-un alt mod

2. Câteva Tipuri De Ilustrații Și Surse De Ilustrații

a) Povestirile biblice, relatările și proverbele sunt adesea cele mai bune ilustrații. Atenție însă: Folosește cu multă atenție povestirile biblice ca ilustrații! Povestirile biblice au fost spuse pentru a demonstra ceva, și nu pentru a fi o sursă de ilustrații pentru alți predicatori. Poți folosi istorisiri biblice pentru a ilustra o idee, însă, în general, este mai bine să citezi din Biblie pentru a apela la autoritatea și învățătura sa mai degrabă decât pentru a ilustra o idee (deși nu aș vrea să fiu dogmatic în sensul acesta).

b) Istoria Bisericii, biografii, mărturii.

c) Istoria seculară, literatura, diverse informații.

d) Alegorii, parabole, fabule, povestiri.

e) Anecdote, citate, statistici.

f) Experiența personală, mărturii contemporane. Cele mai bune ilustrații sunt adesea „crâmpeiele de viață” - o experiență, fie a ta, fie a altcuiva. Experiențele personale sunt eficiente ca ilustrații pentru că…

  • oricine se poate identifica cu ele
  • sunt „reale”
  • sunt relevante și contemporane
  • nu au nevoie de interpretare pentru a fi aplicate la viața oamenilor

Când folosești lustrații bazate pe „crâmpeie de viață”, trebuie să fii atent la …

  • durerile, dorințele, nevoile, relațiile, ocupațiile, greutățile oamenilor
  • știri contemporane care se adresează inimilor și conștiințelor oamenilor
  • ce spun, gândesc și fac oamenii
  • cum vorbesc, gândesc, acționează și reacționează oamenii
  • cum reacționezi tu, cum gândești, cum vorbești și cum acționezi (pentru ca să te identifici cu alții în tine însuți). Fără să vorbești mereu despre tine însuți, în general, ceea ce ți se întâmplă ție și felul în care acționezi sunt lucruri reprezentative pentru majoritatea oamenilor.

g) Mijloacele literare, cum ar fi figurile de stil (comparații, metafore, contraste), descrieri, jocuri de cuvinte.

h) Lecții practice, cum ar fi mijloace vizuale și prezentări.

i) Știri contemporane, slogane, declarații, evenimente. Aceste surse de ilustrații le găsești citind ziare și reviste, ori ascultând la radio sau la televizor – mass-media știe cel mai bine ce își doresc oamenii, ce îi doare și cum trăiesc.

j) Observații generale despre viață, experiențe.

k) Exemple din natură – de exemplu, omida care se transformă în fluture poate fi o ilustrație a transformării creștinului.

C. Inserarea Ilustrațiilor

1. Unde Să Inserezi Ilustrațiile În Cursul Predicii

Hotărăște locul în care ar trebui să inserezi o ilustrație astfel încât să obții cel mai bun efect și / sau locul în care este cea mai mare nevoie de ea. Nu e nevoie să folosești o ilustrație la fiecare punct al predicii.

Inserarea strategică a ilustrațiilor are mult mai mult impact decât numărul ilustrațiilor.

Totuși, există câteva locuri clare unde ai nevoie de o ilustrație:

a) Introducerea. O ilustrație bine aleasă atrage atenția, sporește interesul, introduce subiectul și identifică nevoia.

b) Punctele principale. Nu simt nevoia să folosesc o ilustrație la fiecare punct principal. De fapt, poate că lucrul acesta nu este nici măcar posibil, oportun sau necesar. Însă, undeva, pe parcursul predicii, trebuie să ilustrezi subiectul pe care îl abordezi, dacă nu pentru alt motiv, măcar pentru a oferi o pauză de la învățătura predicii, adică, pentru a oferi o ușurare minții ascultătorilor.

c) Încheierea. Dacă găsești o ilustrație potrivită pentru încheiere, aceasta o va face mai puternică și mai memorabilă. Repet, poate că nu întotdeauna va fi posibil lucrul acesta sau poate că nu va fi necesar ori oportun.

Iată câteva întrebări care te vor ajuta să te gândești la locul, numărul și tipul ilustrațiilor folosite [Aceste întrebări sunt preluate din Ramesh Richard, Pregătirea predicilor expozitive]:

a) Este necesară o ilustrație pentru a clarifica sau a explica o idee ori o secțiune a predicii?

b) Ilustrația ar răspunde la întrebările implicite ale ascultătorilor: „cum, de ce, când”?

c) Ilustrația ar face argumentul mai credibil, mai ușor de crezut și de acceptat?

d) Ce fel de ilustrație ar prezenta ascultătorilor posibilele implicații și aplicații ale subiectului?

2. Cum Să Le Inserezi În Predică

Ilustrația are mai multă coerență și mai mult impact atunci când respecți următoarea ordine:

a) Prezintă punctul principal.

b) Fă trecerea către ilustrație. Este util să faci o trecere lină către ilustrație folosind o afirmație de tranziție – cum ar fi: „Am descoperit recent realitatea acestor lucruri când…” sau ceva asemănător.

c) Ilustrează ideea.

d) Poți să faci și tranziția către ascultători aplicând ilustrația sau îndemnându-i să răspundă la mesajul acesteia, deși lucrul acesta nu este necesar.

e) Repetă punctul principal sau du-l mai departe sau fă trecerea către punctul următor!

D. Douăzeci De Lucruri Pe Care Să Le Faci Sau Să Nu Le Faci Cu Privire La Ilustrații

1. Nu folosi același tip de ilustrații tot timpul

De exemplu, nu folosi ilustrații numai din sport, care prezintă interes de obicei pentru bărbați și numai pentru unii bărbați.

2. Nu-i folosi pe membrii familiei tale ca subiect al ilustrațiilor

Ca regulă generală, nu îți include familia în predică! Familia ta este deja suficient de expusă. Deși în general membrii familiei își vor da acordul să folosești în predică o ilustrație personală, totuși adesea ei nu se gândesc la consecințele sau implicațiile acestui fapt, așa că, mai bine nu vorbi despre ei!

3. Nu folosi ilustrații cu referire la membrii bisericii, decât dacă o faci pentru a le adresa un compliment și, chiar și atunci, doar cu permisiunea lor!

4. Nu folosi niciodată o informație confidențială, chiar dacă este prezentată într-un limbaj impersonal. Persoana în cauză se va identifica în povestirea ta, iar tu îți vei pierde credibilitatea în fața sa.

5. Menționează pe scurt sursa folosită

Îți pierzi impactul dacă citarea sursei distrage atenția ascultătorilor de la ilustrație sau dacă devine plictisitoare. În general, în notițele de predică îmi notez exact sursa citată, în detaliu, însă atunci când predic nu menționez decât numele autorului sau numele resursei folosite (de exemplu, numele ziarului).

Dacă nu cunoști sursa (sau nu vrei să o menționezi), spune doar: „Cineva a spus” sau „Am citit undeva”, pentru ca să recunoști că ilustrația respectivă nu îți aparține și să nu pară că vrei să ți-o însușești.

În cazul ilustrațiilor care fac parte din domeniul public, în general nu trebuie menționată sursa.

6. Nu folosi de două ori aceeași ilustrație în fața acelorași ascultători

Dacă repeți ilustrațiile, îți asumi riscul de a-ți plictisi ascultătorii.

7. Nu folosi o ilustrație care domină punctul principal, ci una care îl ilustrează

Ai grijă ca fiecare ilustrație folosită să servească adevărului, și nu să îl domine! Explicarea și aplicarea adevărului sunt principalul scop al predicării – pentru că pe acestea Duhul Sfânt poate să le folosească pentru a schimba viețile oamenilor. Noi suntem în primul rând predicatori, nu povestitori.

Tu vrei ca oamenii să țină minte adevărul cu ajutorul ilustrației! Cu siguranță vor ține minte ilustrația, însă ai grijă să își amintească și ce ilustrează aceasta!

8. Nu distorsiona o ilustrație făcând-o să se potrivească, doar pentru că este o ilustrație bună

Ilustrațiile bune sunt puternice și predicatorii au tendința să își dorească să le folosească, ceea ce duce la tendința de a le folosi incorect și inadecvat. Este una să ajustezi o ilustrație generală (de pildă, „povestea băiețelului care…”) pentru a se potrivi contextului tău, dar este cu totul altceva să distorsionezi o ilustrație ca să se potrivească în predica ta.

9. Învață să comunici bine ilustrațiile

Aceasta este o artă care se învață. Urmărește reacția ascultătorilor tăi pentru a-ți da seama de efectul ilustrației!

10. Inserează ilustrațiile în locuri strategice pentru un impact maxim

Cele mai strategice locuri pentru ilustrații sunt la începutul și la sfârșitul predicii – la început, pentru a capta atenția ascultătorilor, iar la final, pentru a fixa bine ideea predicii și pentru a-i ajuta să țină minte ce ai spus.

11. Ilustrațiile trebuie să fie scurte

Ilustrațiile lungi au tendința de a pierde concentrarea pe ceea ce vrei să ilustrezi. Ilustrațiile lungi trebuie să îți iasă din prima încercare (pentru că nu primești o a doua șansă – odată ce ai început-o, trebuie să o duci la capăt) și să obții impactul dorit, pentru că altfel pierzi atenția ascultătorilor, te pui într-o lumină proastă și pierzi timp prețios.

Pe de altă parte, dacă o ilustrație scurtă nu are impactul dorit, poți merge mai departe fără să te simți jenat și fără o pierdere de timp considerabilă. De asemenea, ilustrațiile scurte sunt mai ușor de ținut minte și mai ușor de prezentat fără să apelezi la notițe. Ilustrațiile pe care le spui fără ajutorul notițelor au cel mai mare impact.

12. Ai grijă ca ilustrațiile tale să conțină detalii corecte, precum și informații corecte cu privire la sursa lor

Dacă nu prezinți informații corecte, îți pierzi credibilitatea. Datele istorice trebuie să fie corecte. Citatele literare (ex. poezii) trebuie să fie corecte. Datele statistice trebuie, de asemenea, să fie corecte.

13. Ai grijă ca ilustrațiile folosite să fie potrivite pentru ascultătorii tăi

Ține cont de specificul cultural, cum ar fi figurile de stil, practicile sociale, relevanța istorică, umorul etc. Acest lucru este foarte important mai ales atunci când ascultătorii tăi fac parte dintr-o cultură diferită de a ta (de exemplu, când călătorești în alte țări).

Ilustrațiile generale au de-a face cu experiențele vieții, cu natura, istoria și altele asemenea.

14. Nu folosi prea multe ilustrații

Dacă îți încarci predica cu multe ilustrații, ascultătorii tăi se vor plictisi de ele și vor trage concluzia că nu te-ai pregătit prea bine. Cel mult o ilustrație pentru fiecare punct principal este, în general, suficient.

15. Nu folosi ilustrații ce nu sunt credibile

Testează fiecare ilustrație: „Este posibil…credibil…logic…realist?” Dacă nu, nu folosi ilustrația respectivă (chiar dacă este adevărată), pentru că altfel îți vei distruge credibilitatea.

16. Ai mare grijă la folosire umorului

Umorul trebuie folosit doar dacă vine în mod natural; cu alte cuvinte, nu folosi glume! Dacă o ilustrație sau o experiență este amuzantă și se potrivește cu subiectul tău biblic, atunci folosește-o! Aceasta nu este o glumă; gluma este un scenariu inventat! Ține minte: incidentele amuzante care ascultătorilor tăi nu li se par amuzante nu fac decât să diminueze eficiența mesajului tău, așa că, fii atent! Nu folosi umor care poate fi considerat nepotrivit sau de prost gust (de pildă, orice ar putea fi considerat drept rasism).

17. Nu vorbi mereu despre tine

De obicei, oamenii își iubesc pastorul, însă orice lucru are limite. Oamenii vor să audă și altceva, nu doar ce s-a întâmplat în viața ta (când erai mic, când ai crescut, incidente din biserica în care ai fost mai înainte etc.). Eu recomand să te ferești să faci referiri la biserica pe care ai păstorit-o mai înainte. Dacă vorbești despre ea, oamenii pot trage concluzia, pe bună dreptate, că vei vorbi și despre ei altor oameni. Acest lucru nu este profesionist, nici necesar și nici potrivit.

18. Nu fi prea expresiv

Noi ne aflăm acolo pentru a atrage atenția asupra lui Dumnezeu și a adevărului Său, și nu asupra ilustrațiilor noastre elocvente. În general, limbajul prea colorat sau ilustrațiile prea elocvente îi decuplează pe oameni de la mesaj.

19. Nu folosi ilustrații învechite

Povestirile pe care le spune orice predicator sunt interzise. Fii original! Asta presupune muncă și cercetare, dar se merită!

20. Ai grijă ca ilustrațiile tale să ilustreze subiectul

Uneori, după ce asculți o ilustrație, te întrebi: „Ce are aceasta de-a face cu subiectul?” Ca și umorul, ilustrațiile trebuie să fie clare în ce privește înțelesul lor, modul în care ilustrează subiectul tău, precum și felul în care se leagă de ceea ce încerci să arăți. Nu ar trebui să fii nevoit să explici o ilustrație, pentru că, în cazul acesta, ca și umorul, își pierde eficiența.

Partea A II-A. Conducere Transformatoare

„Profilul unui lider creștin”

Cum este un lider creștin? Cum este el ca persoană, caracter, abilități, atitudini, stil de viață, spiritualitate etc.? În mod cert, punctul de plecare îl constituie calificările spirituale ale liderului bisericii, așa cum sunt prezentate în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Însă, după părerea mea, acesta este doar punctul de plecare. Aceasta nu este, sub nicio formă, o listă exhaustivă, pe care, dacă un om o îndeplinește, se califică automat să fie lider al bisericii. Nu cred că Pavel a intenționat să ne ofere o listă pe care să o folosim fără alte standarde sau cerințe. Lista aceasta nu spune nimic despre anumite trăsături de caracter, cum ar fi smerenia, curajul sau înțelepciunea, însă cu siguranță și acestea sunt aspecte importante ale profilului liderului bisericii. Și nu spune nimic nici despre darul conducerii (Rom. 12:8), însă cu siguranță un prezbiter trebuie să aibă acest dar.

Așadar, ce alte aspecte privitoare la caracter, personalitate și abilități credeți că ar trebui să aibă un lider al bisericii? Eu cred că, în afară de criteriile lui Pavel din 1 Timotei 3, Scriptura conține anumite trăsături de caracter și de personalitate inalienabile, pe care liderii bisericilor trebuie să le aibă. Cred că le vom înțelege mai bine dacă le vom împărți în trei categorii:

A. Acele trăsături de caracter intangibile care îi ajută să ia mereu decizii bune.

B. Acele trăsături de personalitate care au un impact asupra celor ce îi conduc, inspirându-i să îi urmeze și să îi asculte.

C. Acele trăsături „de succes”, care îl ajută pe lider să obțină rezultate bune, cum ar fi auto-disciplina, perseverența, rezistența.

A. Trăsături De Caracter

Aceste trăsături îi ajută pe lideri să ia mereu decizii bune. Primele cinci de pe lista mea sunt următoarele: înțelepciunea, integritatea, smerenia, curajul și viziunea.

1. Înțelepciunea

Înțelepciunea este prima pe lista mea. Aceasta este trăsătura-umbrelă, care le include pe toate celelalte. Întrebarea este: „Ce este înțelepciunea?” Iată formula mea: Înțelepciune = cunoaștere + experiență + maturitate.

a) Cunoaștere. Cunoașterea se referă la cunoașterea faptelor, adevărurilor, principiilor etc. Cunoașterea este legată de învățare. Cunoașterea specială vine din ariile noastre specifice de expertiză și învățare, fie academică sau prin calificarea la locul de muncă.

b) Experiență. Nu poți fi înțelept fără experiență. În definitiv, înțelepciunea este dobândită și învățată prin experiența de viață. Școala greutăților vieții te înțelepțește.

Deși experiența implică și ideea de „vârstă”, unii o dobândesc mai repede decât alții datorită expunerii lor la experiențele vieții și deschiderii lor de a învăța din ele, fie acasă, la școală, la locul de muncă sau în societate.

Poate că am putea spune că experiența se află acolo unde punem cunoștința la treabă, ca în ucenicie. În definitiv, nu este întreaga viață, într-o anumită măsură, o ucenicie?

c) Maturitate. Apostolul Pavel a scris: Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune” (1 Cor. 2:6). Ce este maturitatea? Maturitatea este ceva greu de definit, însă o recunoști când o vezi. Sau, altfel spus, știi ce este maturitatea atunci când o vezi.

Maturitate înseamnă să te porți ca un adult, nu ca un copil; de pildă, să nu faci crize de furie atunci când nu poți să faci ce vrei tu sau când lucrurile nu merg bine. Maturitate înseamnă să îți controlezi emoțiile.

Maturitatea fizică este ușor de recunoscut și apare fără vreun efort din partea noastră. Pur și simplu, ajungem într-o etapă în care nu mai creștem, nu ne mai ies dinți și arătăm ca un adult.

Maturitatea emoțională și psihică nu apare în același moment la toți oamenii. Sunt oameni mai în vârstă care nu se maturizează niciodată și sunt tot imaturi în comportament, reacții, atitudini și vorbire chiar și la 60 sau 70 de ani, pe când alții mai tineri pot fi mult mai maturi în domeniile respective.

Maturitatea implică autocontrol, alegeri, felul în care ne exprimăm emoțiile. Este o conștientizare a propriei persoane (cine suntem) și a felului în care relaționăm cu ceilalți.

Maturitatea implică suferirea durerii pe termen scurt pentru un câștig pe termen lung. Oamenii imaturi nu văd așa lucrurile, ci ei își doresc împlinirea imediată a propriilor dorințe.

Maturitate înseamnă să te ții de cuvânt. Consecvență. Încredere.

Din păcate, mulți lideri bisericești din zilele noastre par să ducă lipsă de înțelepciune. Însă exact acesta este lucrul de care bisericile noastre au nevoie disperată. Să observăm următoarele:

  • Solomon nu i-a cerut lui Dumnezeu bogății, ci înțelepciune (1 Împărați 3:9).
  • Isus creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune” (Luca 2:40) ... și creştea în înţelepciune, în statură” (2:52).
  • Conducătorii bisericii din Fapte 6 erau şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune” (Fapte 6:3).
  • Apostolul Pavel se roagă să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească” (Col. 1:9).
  • Vorbind despre Hristos, Pavel spune: „… în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col. 2:3).
  • Credincioșii sunt îndemnați astfel: Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea” (Col. 4:5).

Oamenii înțelepți de obicei se consultă cu alții, se auto-evaluează și meditează. Oamenii înțelepți acceptă dialogul provocator care le stimulează gândirea și opiniile. Oamenii înțelepți nu vor să aibă lingușitori în jurul lor, ci oameni cu inițiativă și cu gândire liberă.

2. Integritate

Ce este integritatea? Integritatea este definită uneori ca aderența la principii morale și etice. Integritatea se vede în…

a) Imparțialitate. Aceasta înseamnă să nu iei niciodată decizii care să placă oamenilor, ci care să placă lui Dumnezeu (Efes. 6:6-7; Col. 3:22-23). Să faci ce este corect, indiferent de cost. Aceasta înseamnă să nu fii prins niciodată într-un conflict de interese. De asemenea, mai înseamnă să nu favorizezi niciodată pe cineva în defavoarea altcuiva, indiferent de cine ar fi vorba. Și mai poate însemna să refuzi intenția bună a cuiva pentru a nu te îndatora față de persoana respectivă.

b) Transparență. Sinceritate. Fără agende ascunse, indiferent de consecințe. Aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să spui tot ce știi (înțelepciunea și confidențialitatea pot dicta altceva), însă înseamnă să nu te ascunzi în spatele unei măști, ci să arăți cine ești cu adevărat.

c) Dreptate. Corectitudine în tot ceea ce faci.

d) Sinceritate. Să nu fii fals. Să nu ai motivații ascunse. Să nu fii ipocrit. Fără prefăcătorii.

e) Onestitate. Sinceritate, franchețe. Fără înșelăciune și viclenie.

f) Credibilitate. Să te porți în așa fel încât oamenii să te creadă și să aibă încredere în tine.

g) Puritate morală. Aceasta face parte din integritatea personală. „Fii cu luare aminte asupra ta însuți” (1 Tim. 4:16). De ce? Pentru că nu poți să îi conduci pe alții la credință, sau să îi înveți adevărul pe oameni, sau să îi conduci pe oamenii lui Dumnezeu în închinare, sau să mijlocești pentru alții, decât dacă trăiești în integritate și puritate morală.

Un lider creștin trebuie să fie integru. Viața ta întreagă trebuie să fie unitară – fără goluri, fără inconsistențe; un tot unitar.

3. Smerenie

Ce este smerenia? Smerenia este …

a) Blândețe. Blândețe înseamnă să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Rom. 12:3) – adică să fii arogant. Blândețe înseamnă să privească pe altul mai presus de el însuşi” (Fil. 2:3). Blândețea este atitudinea care spune: Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez (Ioan 3:30). Blândețea este atitudinea care spune: Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol (1 Cor. 15:9; cf. Efes. 3:8; 1 Tim. 1:15).

b) Failibilitate. Failibilitate înseamnă să știi și să admiți că nu știi totul. Poți să faci și chiar faci greșeli. Nu știi răspunsurile la toate întrebările.

c) Blândețe. Să nu îi intimidezi pe alții ca să poți face ce vrei tu.

d) Slujire. Să nu fii o vedetă care așteaptă adulația celorlalți, ci să îi slujești pe ceilalți.

e) Auto-cunoaștere. Disponibilitatea de a-ți recunoaște atât punctele slabe, cât și punctele tari.

Smerenia este opusul mândriei. În lucrare, este ușor să devii mândru, mai ales dacă există semne exterioare de succes în termeni lumești (de exemplu, creșterea numărului de participanți la biserică sau o nouă clădire). Predicarea, în general, poate duce la mândrie. Dacă oamenii îți apreciază predicarea, asta ți se poate urca la cap.

În clipa în care începem să credem că avem vreun merit, deja avem probleme. Nu uitați: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi (Iacov 4:6; 1 Pet. 5:5). Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe” (1 Petru 5:6). La vremea potrivită, El te va înălța – nu trebuie să o faci tu însuți.

4. Curaj

Ce este curajul? Curajul nu înseamnă tupeu, nici obrăznicie, nici franchețe. Mai degrabă, să ai curaj înseamnă să faci ceea ce este drept, indiferent de părerile celorlalți și în ciuda împotrivirilor, a consecințelor, a criticii, a eșecului sau a descurajării. Să ai curaj înseamnă să știi sigur care este mersul corect al lucrurilor și să îl duci la îndeplinire. Curaj înseamnă să susții adevărul. Curajul este încrederea că, prin ajutorul lui Dumnezeu, vei reuși.

Nu uita: Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Tim. 1:7). Martin Luther, pe drum către Worms, unde urma să fie interogat cu privire la învățăturile sale, a spus: „Vă puteți aștepta la orice din partea mea, în afară de frică și retractare. Nu voi fugi, și cu atât mai puțin nu voi retracta ce am spus.” Aceasta înseamnă să ai curaj.

Conducerea creștină nu este ușoară și presupune curaj.

Este nevoie de curaj pentru a lua decizii grele – pentru a face ceea ce este drept indiferent de consecințe.

Luarea unor decizii clare și bune, în dependență de Dumnezeu, este semnul unui lider spiritual bun, ca…

  • Avraam în timpul crizei din Sodoma și al salvării lui Lot (Gen. 14:14 și urm.)
  • Moise când a decis să renunțe la puterea și plăcerile din Egipt (Evr. 11:23-28)
  • Pavel în timpul furtunii (Fapte 27).

De fiecare dată când te vei afla la răscruce de drumuri în ce privește luarea deciziilor, vei fi un exemplu fie de curaj, fie de lașitate. David și Daniel au fost oameni curajoși. Iona și Ghedeon au fost niște lași.

Este nevoie de curaj pentru a rezolva situații dificile – pentru a face față obstacolelor, atacurilor, împotrivirilor și criticilor la persoană (din partea oamenilor; din partea lui Satan etc.). Este nevoie de curaj pentru a predica după ce ai fost criticat dur în timpul săptămânii (cf. Ier. 1:17-19). Critica este unul din cei mai răi dușmani care te va roade pe dinăuntru. Critica îți amplifică nesiguranța, îți îndepărtează privirea de la ceea ce ai de făcut și o mută pe tine, îți secătuiește energia și entuziasmul, te face să intri în defensivă și te izolează.

De aceea, critica negativă, distructivă (judecarea), eu cred că este un instrument al lui Satan. Cred în conceptele biblice de mustrare, îndemnare și confruntare (2 Tim. 4:2), însă critica distructivă nu își are locul printre oamenii lui Dumnezeu. De obicei, critica este negativă, distructivă – și este despre ceea ce nu vor oamenii sau nu le place, nu despre ceea ce Îl onorează pe Dumnezeu sau este benefic poporului Său. Critica îți poate distorsiona imaginea lucrării, precum și a oamenilor pe care îi slujești.

Este nevoie de curaj pentru a persevera în vremuri de descurajare spirituală – pentru a nu te da bătut atunci când apare descurajarea, atunci când crezi că ai eșuat, atunci când muncești din greu, însă pare că nimeni nu ascultă sau nu răspunde.

Ține minte: De trei ori i-a spus Dumnezeu lui Iosua să se întărească și să se îmbărbăteze. De ce? Pentru că El știa că ispitele și încercările pe care Iosua le va întâmpina l-ar putea descuraja și că atunci el ar putea fi tentat să aleagă calea ușoară.

5. Viziune

Ce este viziunea? Viziunea nu este o lume a viselor „cu capul în nori”; și nici propriile tale aspirații. Viziunea înseamnă …

a) Să vezi ceea ce este posibil.

b) „Să vezi ceea ce este invizibil”, ca Moise (Evr. 11:27) și patriarhii, care au văzut lucrurile făgăduite de departe, deși nu le-au primit ei înșiși (Evr. 11:13).

c) Să îți stabilești o direcție și obiective realiste și realizabile.

d) Optimism: „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Fil. 4:13) – adică lucrurile pe care pot să le fac și le voi face, le fac prin puterea pe care mi-o dă Hristos.

B. Trăsături De Personalitate

Prin trăsături de personalitate mă refer la acele caracteristici personale care îi influențează pe oamenii pe care îi conduci. Aceasta este capacitatea de a-i inspira pe alții să te urmeze și să te asculte. Aceasta mai este numită uneori „personalitate puternică” și este ceva ce nu se poate învăța. Fie o ai, fie nu o ai. Este carismă, însă nu una artificială ori superficială, ci una internă și autentică.

C. Trăsături De Succes

Trăsăturile de succes sunt acele caracteristici care îl ajută pe lider să obțină rezultate. Acestea includ trăsături ca auto-disciplina, perseverența, rezistența. Să perseverezi în ciuda descurajării, pentru că privești la țelul tău. Să îi încurajezi pe cei din echipa ta să meargă mai departe. Și aceasta vine din impulsul tău interior de a-ți trăi viața cu folos. Este vorba despre motivație.

Concluzii

De aceste cinci trăsături de caracter depinde dacă liderul va lua decizii bune în mod constant și dacă va avea un impact puternic în viața celor pe care îi conduce; tot acestea îl vor ajuta să își atingă scopurile.

Partea A III-A. Schițe De Predici

Pentru versiunea audio a acestor predici în engleză, dați click pe link-urile următoare: Link 1 - Jn. 20:19-21; Link 2 - Jn. 20:21-23; Link 3 - Jn. 20:24-31

Titlu: Tocmai L-am văzut pe Isus

Subiectul: Șocul și realitatea învierii

Punctul #3: Învierea lui Isus transformă teama în curaj (19-23)

(Vezi Ediția de Iarnă 2019 a acestui jurnal pentru punctele #1 și #2)

1. Isus cel înviat alină temerile noastre (19-20)

a) El alină temerile noastre prin ceea ce spune (19)

b) El alină temerile noastre prin ceea ce face (20)

2. Isus cel înviat trezește curajul din noi (21-23)

a) El ne trezește curajul de a continua lucrarea Sa (21)

b) El ne trezește curajul de a vorbi cu autoritate (22-23)

Punctul #4: Învierea lui Isus transformă necredința în credință (24-29)

1. Necredința nu poate fi convinsă de o mărturie la mâna a doua (24-25a)

2. Necredința cere dovezi concrete (25b-28)

a) O dovadă concretă este ceea ce spune Isus (26)

b) O dovadă concretă este ceea ce Isus a făcut (27a)

3. Dovezile concrete cer un verdict (27b-29)

a) Credința este dovedită printr-o mare mărturisire de credință (28)

b) Credința este onorată cu o mare binecuvântare din partea lui Isus (29)

i) Este bine să vezi și să crezi (29a)

ii) Este mai bine să crezi fără să vezi (29b)

Concluzii (30-31)

Related Topics: Pastors

The Net Pastors Journal, Rus Ed 31, Весеннее издание 2019

Весеннее издание 2019

Служение Института Библейского Проповедования…

“Укреплять Церковь через библейскую проповедь и руководство”

Автор: Проф. Роджер Паскоу, Директор
Института Библейского Проповедования
Кембридж, Онтарио, Канада
Email: [email protected]
Тел.: 1-519-620-2375

Часть I: Усиливая Экспозицию В Проповеди

“Усиливая иллюстрации”

A. Зачем Иллюстрировать?

1. Потому Что В Библии Много Иллюстраций

Поскольку Бог решил донести до нас большую часть Своего Слова в историях, несомненно, это должно направлять проповедников в их передаче Слова. Бог, несомненно, использовал истории, чтобы донести свою истину, потому что они являются мощной средой, на которую люди реагируют, и которую они понимают. Не использовать истории в проповеди - значит упустить важную методологию общения, которую Бог использовал и одобрил, и не передавать истину соответствующими, просветляющими способами.

2. Потому Что Иллюстрации Идут Рука Об Руку С «Объяснением» И «Приложением»

Иллюстрации помогают нам объяснять и применять истину соответствующими, ясными и понятными способами. Таким образом, когда вы проповедуете истину в ее применении к реальным жизненным ситуациям, вы должны быть в состоянии ее проиллюстрировать!

Некоторые проповедники думают, что вы оставляете применение Слова только на Святого Духа, чтобы прояснить его и иметь отношение к жизни. Хотя это правда, что только Святой Дух может разъяснить Слово настолько ясно и убедительно, что жизнь человека изменилась, тем не менее давайте не будем забывать, что Святой Дух использует проповедь, чтобы сделать Слово актуальным и применимым к жизни, и Он дал нам библейские иллюстрации, чтобы сделать это применение актуальным и правдивым.

Мы должны не только рассказывать нашим людям, что делать, но и приводить примеры того, как это сделать, или как Слово повлияло на жизни других.

3. Потому Что Иллюстрации Помогают Понять Вопрос «Ну И Что?»

Иллюстрации позволяют проповеднику преодолеть порог внимания аудитории и проникнуть в их умы, сердца, волю и совесть. Иллюстрации часто показывают слушателю, зачем им нужна эта проповедь; почему она относится к ним.

Иллюстрации могут быть очень полезным инструментом для преодоления возражений людей «что делает то, что надо делать со мной», потому что они не угрожают, не соперничают друг с другом. Они не провоцируют возражения людей. Они на расстоянии вытянутой руки, сторонние примеры.

Б. Предназначение И Виды Иллюстраций

1. Некоторые Цели Иллюстраций

а) разъяснять истину

б) упрощать истину

в) вообразить истину

г) конкретизировать истину (то есть сделать истину осязаемой, видимой, реальной)

д) чтобы подчеркнуть истину

е) предоставить дополнительные полномочия для сообщения

ж) выражать истину по-другому

2. Некоторые Виды И Источники Иллюстраций

а) Библейские повествования, высказывания и притчи часто являются лучшими иллюстрациями.

Но слово предостережения: будьте осторожны, используя библейские истории в качестве иллюстраций. Библейские истории давались для того, чтобы подчеркнуть, а не служить источником иллюстраций для последующих проповедников. Несмотря на то, что использовались библейские истории в качестве иллюстрации вполне допустимо, в целом лучше цитировать Библию за ее авторитет и учение, а не иллюстрировать ее (хотя я бы не стал догматом в этом).

б) История церкви, биография, свидетельство.

в) Светская история, литература, информация.

г) Аллегория, притча, басня, рассказ.

д) Анекдот, цитата, статистика.

е) Личный опыт, современные свидетельства. Лучшими иллюстрациями часто являются «кусочки чьей-то жизни» - опыт, будь то ваш или чужой. Этот опыт дает хорошие иллюстрации, потому что ...

  • каждый может идентифицировать себя с ними
  • они «настоящие»
  • они актуальны и современны
  • они не нуждаются в толковании, чтобы применить их в жизни

Иллюстрации «кусочек жизни» требуют, чтобы вы были внимательны к…

  • боли людей, желаниям, нуждам, отношениям, занятиям, трудностям
  • современным новостям, которые говорят к сердцами и обращаются к совести людей
  • тому, что люди говорят, думают и делают
  • тому, как люди говорят, думают, действуют и реагируют
  • тому, как вы реагируете, думаете, говорите и действуете (чтобы вы отождествляли себя с другими внутри). Обычно не говоря о себе, что происходит с вами, и как вы действуете, представляет почти все остальные.

ж) Литературные приемы, такие как сравнения, метафоры, контрасты и сравнения, словесные картинки и игра слов.

з) Уроки с наглядными пособиями и презентациями.

и) Современные новости, лозунги, заявления, события. Вы можете найти эти источники иллюстраций, читая газеты и журналы, или слушая радио или смотря телевидение - светские вещательные СМИ знают больше, чем кто-либо другой, что люди хотят, где им больно, как они живут.

к) Жизненные наблюдения, переживания.

л) Примеры из природы - например, мотылек, превращающийся в бабочку, может быть иллюстрацией преображения христианина.

В. Место Иллюстраций

1. Где Поместить Их В Потоке Проповеди

Решите, где в своей проповеди вы получите наибольшую пользу от иллюстрации и / или где она наиболее необходима. Вам не нужны иллюстрации для каждого пункта вашей проповеди.

Стратегическое расположение иллюстраций оказывает гораздо большее влияние, чем их количество.

Однако есть несколько очевидных мест, где вам нужна иллюстрация:

а) Введение. Правильно подобранная иллюстрация привлекает внимание, вызывает интерес, знакомит с предметом и выявляет необходимость.

б) Основные моменты проповеди. Не так важна иллюстрация для каждого основного момента. На самом деле это может быть не всегда возможно, желательно или необходимо.

Но где-то в вашей проповеди вам нужно проиллюстрировать то, о чем вы говорите, если только по какой-то другой причине, сделать перерыв в преподавании проповеди, то есть для того, чтобы дать отдых умам в аудитории.

в) Заключение. Если вы найдете подходящую иллюстрацию для заключения, это сделает его более мощным и запоминающимся. Опять же, это не всегда возможно, желательно или необходимо.

Вот несколько вопросов, которые помогут вам продумать расположение, количество и тип иллюстраций [Эти вопросы получены из Рамеша Ричарда, Подготовка разъяснительных проповедей (Бейкер), 126]:

а) Нужна ли иллюстрация, чтобы прояснить или объяснить пункт или часть проповеди?

б) Будет ли иллюстрация, отвечающая на скрытые вопросы аудитории: «как, почему, когда»?

в) Может ли иллюстрация сделать точку зрения более достоверной, правдоподобной, приемлемой?

г) Какая иллюстрация представит аудитории возможные последствия и применение данного пункта?

2. Как Поместить Их В Поток Проповеди

Иллюстрация имеет большую связанность и влияние, когда вы двигаетесь в следующем порядке:

а) Обозначьте момент в проповеди

б) Перейдите к иллюстрации. Наиболее полезно сгладить вашу иллюстрацию с помощью переходного утверждения, такого как: «Я узнал это недавно, когда…» или какое-то подобное предложение.

в) Проиллюстрируйте суть.

г) Возможно, перейти к аудитории, дав применение или призывая их ответить на иллюстрацию, хотя в этом нет необходимости.

e) Вновь обозначьте этот момент или продолжите развивать проповедь дальше или перейдите к следующему пункту проповеди.

Г. Двадцать “Не” В Иллюстрации

1. Не используйте один и тот же тип иллюстрации все время

Например. виды спорта, которые в основном нравятся мужчинам и только некоторым мужчинам.

2. Не используйте свою семью в качестве иллюстрации

Как правило, оставьте свою семью вне своих проповедей. У них достаточно показных моментов уже в жизни других людей. Хотя они обычно дают вам разрешение использовать иллюстрацию, они часто не задумываются о последствиях или последствиях, поэтому оставьте их в стороне.

3. Не используйте кого-либо в своей общине, если ваши слова не созидают их и только с их разрешения.

4. Никогда не используйте ничего конфиденциального, даже если оно написано не на личном языке. Человек увидит себя в этой истории, и вы потеряете его доверие вам.

5. Всегда давайте краткую оценку вашим источникам

Вы теряете влияние, если цитирование источника отвлекает внимание от иллюстрации или становится скучным. Как правило, я записываю в своей проповеди примечания к деталям источника, но в проповеди я даю только имя автора или источник, откуда взял информацию (например, из газеты).

Если вы не знаете источник (или, если вы не хотите, чтобы он был прописан), просто скажите: «Кто-то сказал» или «Я где-то читал», так что вы отдаете должное тому, что нужно, и не не пытайтесь сделать так, чтобы это выглядело как ваше

Иллюстрации, являющиеся общественным достоянием, обычно не нуждаются в подтверждении их источника.

6. Не используйте одну и ту же иллюстрацию дважды с одной и той же аудиторией.

Вы рискуете утомить свою аудиторию, если будете повторять те же иллюстрации.

7. Не используйте иллюстрацию, которая доминирует над тем, что она иллюстрирует

Убедитесь, что каждая иллюстрация служит истине и не доминирует над ней. Объяснение и применение истины находятся в центре нашей проповеди - это то, что Святой Дух может взять и использовать для изменения жизни. Мы в первую очередь проповедники, а не рассказчики

Вы хотите, чтобы люди запомнили истину через иллюстрацию. Они наверняка будут помнить иллюстрации; просто убедитесь в том, что они запомнят эти иллюстрации.

8. Не перекручивайте иллюстрацию, чтобы она подходила только потому, что это хорошая иллюстрация

Хорошие иллюстрации являются мощными, и проповедники склонны использовать их. Это приводит к тенденции использовать их неправильно и неуместно. Одно дело настроить иллюстрацию общего характера (например, «историю маленького мальчика, который…»), чтобы соответствовать истории, но ни одна иллюстрация не должна быть искажена, чтобы соответствовать вашей проповеди.

9. Научитесь хорошо передавать иллюстрации

Это - искусство. Следите за реакцией вашей аудитории, чтобы определить ее эффект.

10. Размещайте свои иллюстрации стратегически, чтобы добиться максимальной отдачи

Самые стратегические места размещения находятся в начале и в конце - в начале, чтобы привлечь внимание; в конце чтобы помочь им вспомнить, что вы сказали.

11. Пусть ваши иллюстрации будут короткими

Длинные иллюстрации имеют тенденцию терять фокус на том, что иллюстрируется. Длинные иллюстрации должны быть правильными с первого раза (без второго шанса - как только вы в них попадаете, то вы уже там), и они окажут желаемое влияние, иначе вы потеряете свою аудиторию и будете выглядеть плохо и потеряете драгоценное время.

С другой стороны, если короткая иллюстрация не дает желаемого эффекта, вы можете двигаться дальше без какого-либо смущения или потери времени. Кроме того, короткие иллюстрации легче запомнить и легче запомнить без заметок. Иллюстрации, представленные без записей, оказывают наибольшее влияние.

12. Убедитесь, что ваши иллюстрации точны в деталях и авторстве

Если вы не точны, вы теряете доверие. Исторические данные должны быть точными. Литературные цитаты (например, стихи) должны быть точными. Статистические данные должны быть точными.

13. Убедитесь, что ваши иллюстрации подходят вашей аудитории

Принимайте во внимание культурные различия, также литературные приемы, социальные практики, историческую значимость, юмор и т. д. Это становится очень важным, когда вы общаетесь с аудиторией другой культуры, отличной от вашей (например, за рубежом).

Универсальные иллюстрации имеют отношение к жизненному опыту, природе, истории и подобным вещам.

14. Не используйте слишком много иллюстраций

Если вы загружаете свою проповедь иллюстрациями, ваша аудитория устает от них и приходит к выводу, что вы плохо подготовились. Самое большее - одна иллюстрация для каждого пункта проповеди.

15. Не используйте иллюстрации, которые не заслуживают доверия

Проверьте каждую иллюстрацию: «Это вероятно… правдоподобно… логично… реалистично?» Если нет, то не используйте ее (даже если это истина), иначе вы разрушите доверие аудитории.

16. Будьте очень осторожны с использованием юмора

Юмор следует использовать только в том случае, если он естественный - то есть не шутки! Если иллюстрация или опыт забавны и соответствуют вашей библейской теме, используйте его. Юмор отличается от шутки, которая является вымышленной. Помните, забавные случаи, которые аудитория может не найти забавными, они только умалят эффективность вашего послания, поэтому будьте осторожны. Не используйте какой-либо юмор, который может быть истолкован неверно или неуместно (например, что-либо, что может быть истолковано как расовая грязь)

17. Не обращайтесь к себе вновь и вновь

Люди обычно любят своего пастора, и этого достаточно. Они хотят услышать больше, чем просто то, что произошло в вашей жизни (когда вы были молоды, когда вы росли, происшествия в вашей предыдущей церкви и т. д.). Я бы порекомендовал вам держаться подальше от ссылок на вашу предыдущую церковь. Если вы говорите об этом, то ваша аудитория может на законных основаниях сделать вывод, что вы будете говорить о них и другим. Это не профессионально, не необходимо и не уместно.

18. Не будьте слишком наглядным

Мы здесь, чтобы привлечь внимание к Богу и его истине, а не к графическим иллюстрациям. Как правило, графический язык или иллюстрации отключают внимание людей.

19. Не используйте избитые иллюстрации

Истории, которые рассказывает каждый проповедник, - нет-нет. Будь оригинальным. Это требует работы и исследований, но это того стоит.

20. Убедитесь, что ваши иллюстрации иллюстрируют пункт проповеди или тему

Иногда вы можете послушать иллюстрацию проповедника и сказать: «Какое это имеет отношение к теме?». Как и юмор, иллюстрация должна быть интуитивно понятна относительно того, что она означает, как она иллюстрирует и связана ли с тем, что вы пытаетесь понять, делать. Вам не нужно объяснять это, или, опять же, как и юмор, это может не сработать.

Часть II. Преображающее Руководство

“Профиль христианского лидера”

Как выглядит христианский лидер? Кто он в своей личности, характере, способностях, отношениях, образе жизни, духовности и т. д.? Ясно, что отправной точкой являются духовные качества лидера церкви, изложенные в 1 Тим. 3: 1-7 и Тит. 1: 5-9. Но это только отправная точка, как мне кажется. Это ни в коем случае не исчерпывающий список, которому человек может соответствовать, то он обязательно имеет право стать церковным лидером. Я не думаю, что Павел предполагал, что это будет своего рода контрольный список, который мы используем без каких-либо других стандартов или требований. В этом списке ничего не говорится о таких чертах характера, как смирение, смелость или мудрость, но, безусловно, это также важные аспекты авторитета лидера церкви. Он также ничего не говорит о даре лидерства (Рим. 12: 8), но, несомненно, старейшина должен быть одаренным, как лидер.

Итак, какие еще черты характера и личности или способностей, по вашему мнению, должны быть у лидера церкви? Я думаю, кроме критериев Павла в 1 Тим. 3, что в Писании, заложены определенные неотъемлемые черты характера и личности, которые необходимы церковным руководителям. Я думаю, что это лучше всего понять, разделив их на три категории:

A. Те нематериальные черты характера, которые позволяют им постоянно принимать правильные решения.

Б. Те черты личности, которые влияют на тех, кем они руководят, побуждая их следовать и слушаться.

В. Те черты «успеха», которые побуждают лидера к достижению результатов, такие как самодисциплина, настойчивость, выносливость.

A. Черты Характера

Эти черты позволяют лидерам постоянно принимать правильные решения. Пять лучших в моем списке: мудрость, честность, смирение, смелость и дальновидность.

1. Мудрость

Мудрость стоит во главе моего списка. Это общая черта, под которую подпадают все остальные. Вопрос такой: «Что такое мудрость?». Вот моя формула: мудрость = знание + опыт + зрелость.

а) Знания. Знание - это наше знакомство с фактами, истинами, принципами и т. д. Знание связано с обучением. Специальные знания приходят из наших конкретных областей знаний и опыта, будь то академические или на рабочем месте.

б) Опыт. Вы не можете быть мудрыми без опыта. В конце концов, мудрость приобретается через жизненный опыт. Жизненная школа эмпирических невзгод поражает вас мудростью.

Хотя опыт означает «возраст», некоторые люди приобретают опыт быстрее, чем другие, в силу своей подверженности жизненному опыту и своей готовности учиться на этом опыте, будь то дома, в школе, на работе или в обществе.

Вы, вероятно, могли бы сказать, что опыт - это то, где мы применяем знания, как в процессе обучения. В конце концов, разве не жизнь в какой-то степени является ученичеством?

в) Зрелость. Апостол Павел писал: «Мы говорим мудрость среди зрелых» (1 Кор. 2: 6). Что такое зрелость? Зрелость - это то, что трудно определить, но вы знаете это, когда видите это. Или, другими словами, вы знаете незрелость, когда видите ее.

Зрелость ведет себя как взрослый человек, а не как ребенок, например у нее нет гнева, когда дела не идут, как хочется, или когда вообще дела идут плохо. Контролируют свои эмоции.

Физическую зрелость легко узнать. Это происходит без нашего участия. Мы просто достигаем стадии, когда перестаем расти, у нас перестают прорезаться зубы и мы выглядим, как взрослые.

Эмоциональная и психологическая зрелость происходит в разное время у разных людей. Некоторые пожилые люди никогда не достигают зрелости. В 60 или 70 лет они могут быть еще незрелыми в своем поведении, реакциях, отношениях и речи, в то время как некоторые молодые люди могут быть достаточно зрелыми в этих областях.

Зрелость связана с самоконтролем, выбором, тем, как мы выражаем эмоции. Это осознание того, кто мы есть, как мы относимся к другим.

Зрелость связана с продолжительной краткосрочной болью для достижения долгосрочной выгоды. Незрелые люди так не видят. Они хотят немедленного самоудовлетворения.

Зрелость делает ваше слово вашей связью. Согласованность. Зависимость.

К сожалению, мудрость - это та черта характера, которой сегодня так не хватает церковным лидерам. Но это то, в чем наши церкви отчаянно нуждаются в руководстве. Обратите внимание на следующее:

  • Соломон просил Бога не о богатстве, а о мудрости (3 Царств 3: 9).
  • Иисус «возрастал и укреплялся духом, исполненяясь премудрости» (Лк. 2:40) ... и «он преуспевал в премудрости и возрасте» (2:52).
  • Лидеры в Деяниях 6 были «семь человек с хорошей репутацией, исполненные Святого Духа и мудрости» (Деян. 6: 3).
  • Апостол Павел молится «… чтобы вы был исполнены познанием Его воли во всякой премудрости и духовном понимании» (Кол. 1: 9).
  • Говоря о Христе, Павел говорит: «В Нем сокрыты все сокровища премудрости и ведения” (Кол. 2: 3).
  • Мы призваны «с внешними обходиться мудро, используя любую возможность» (Кол. 4: 5).

Мудрые люди обычно консультируются с другими, оценивают себя и участвуют в размышлениях. Мудрые люди приветствуют сложный диалог, который стимулирует их мышление и мнение. Мудрые люди не хотят, чтобы вокруг них были “да”- люди, а люди, у которых есть инициатива и независимое мышление.

2. Целостность

Что такое целостность? Честность иногда определяется, как соблюдение моральных и этических принципов. Целостность проявляется в…

а) беспристрастности - Это означает никогда не принимать решения, чтобы угодить людям, но чтобы угодить Богу (Еф. 6: 6-7; Кол. 3: 22-23). Делать то, что правильно, независимо от цены. Это значит никогда не попадать в конфликт интересов. Это означает никогда не отдавать предпочтение одному человеку или другому, независимо от того, кто в нем участвует. Это может означать отказ от чьих-либо добрых намерений, чтобы вы не были привязаны к этому человеку.

б) прозрачности - открытости. Нет скрытой повестки дня, независимо от последствий. Это не означает, что вы говорите все, что знаете, обязательно (мудрость и конфиденциальность могут диктовать иное), но это означает, что вы не прячетесь за занавеской, всегда остаетесь верным себе.

в) праведности Честность в своих делах.

г) искренности Не быть поддельным. Никаких скрытых мотивов. Не быть лицемерным. Не притворяться.

д) честности Истина, откровенность. Свобода от обмана или коварства.

е) достоверности Действуя таким образом, чтобы люди доверяли вам и верили вам.

ж) моральной чистоте Это - часть личной честности. «Вникайте в себя» (1 Тим. 4:16). Зачем? Потому что вы не можете вести других к вере, или учить людей истине, или вести народ Божий в поклонении, или ходатайстве за других, если ваша собственная жизнь не является честной и морально чистой.

Христианский лидер должен быть честным. Вся ваша жизнь должна быть цельной - без пробелов, без противоречий, просто являть собой единое целое.

3. Смирение

Что такое смирение? Смирение это…

а) Кротость - это «не думать о себе выше, чем должно думать» (Рим. 12: 3), то есть не высокомерно. Кротость - это «уважать других больше себя» (Фил. 2: 3). Кротость - это отношение, которое говорит: «Ему должно расти, а мне - уменьшаться» (Ин 3:30). Кротость - это позиция, которая говорит: «Я наименьший из апостолов и не заслуживаю того, чтобы называться апостолом» (1 Кор. 15: 9; ср. Еф. 3: 8; 1 Тим. 1:15).

б) Ошибка. Ошибочность - это знание и признание того, что ты не знаешь всего. Вы можете совершать ошибки и вы делаете их. У вас нет всех ответов.

в) Нежность. Не запугивать других, чтобы получить свое.

г) Слуга. Не знаменитость, ожидающая лести от других, а человек, который служит другим.

д) Самосознание. Готовность признать свои слабости, а также свои сильные стороны.

Смирение - это противоположность гордости. В служении легко возгордиться, особенно если есть внешние признаки успеха в мирском плане (например, увеличение посещаемости церкви или новое здание церкви). Проповедь, в частности, может породить гордость. Похвала вашей проповеди может вскружить вам голову.

В ту минуту, когда мы начинаем думать, что это как-то связано с нами (наша заслуга), мы попадаем в беду. Помните: «Бог противится гордым и дает благодать смиренным» (Иакова 4: 6; 1 Пет. 5: 5). «Итак, смиритесь под крепкую руку Бога, чтобы Он вознес вас в Свое время» (1 Пет. 5: 6). Когда придет время, Он возвысит вас, а не Себя.

4. Смелость

Что такое мужество? Мужество - это не смелость, не грубость, не откровенность. Скорее, мужество делает то, что правильно, независимо от мнения других, несмотря на противодействие, последствия, критику, неудачу или разочарование. У мужества есть убеждение относительно правильного курса действий и выполнения этого. Смелость стоит за правду. Смелость - это уверенность в том, что с Божьей помощью «мы сможем это сделать».

Помните: «Бог не дал нам духа страха» (2 Тим. 1: 7). Мартин Лютер, отправляясь в Вормс на допрос в связи с его учениями, сказал: «От меня можно ожидать всего, кроме страха или отречения. Я не буду бежать, а тем более отрекаться». Это - смелость.

Христианское руководство - не легкий труд. Требуется смелость..

Требуется смелость, чтобы принимать сложные решения - делать то, что правильно, независимо от последствий.

Ясно, что правильное принятие решений в зависимости от Бога является отличительной чертой хорошего духовного лидера, как…

  • Авраам во время кризиса в Содоме и спасения Лота (Быт. 14: 14.)
  • Моисей, когда решил отказаться от удовольствий и власти Египта (Евр. 11: 23-28)
  • Павел во время шторма (Деяния 27)

Каждый раз, когда вы сталкиваетесь с трудностями в принятии решений, вы будете примером смелости или трусости. Давид и Даниил были мужественными людьми. Иона и Гедеон были трусливыми людьми.

Требуется смелость, чтобы справляться с трудными ситуациями - сталкиваться с препятствиями, нападениями, личной критикой и противодействием (со стороны людей; сатаны и т. д.). Требуется смелость, чтобы проповедовать, когда вас обоснованно критиковали в течение недели (ср. Иер. 1: 17-19). Критика - один из самых злейших врагов, чтобы выматывать вас. Это усиливает вашу неуверенность в себе, отвлекает внимание от выполняемой задачи и на себя, истощает вашу энергию и энтузиазм, заставляет вас защищаться и изолирует вас.

Вот почему я считаю, что негативная, разрушительная критика (осуждение) является инструментом сатаны. Я верю в библейские концепции обличения, увещевания и противостояния (2 Тим. 4: 2), но разрушительной критике нет места среди людей Божьих. Критика, как правило, негативна, разрушительна - речь идет о том, чего люди не хотят или не любят, а не о том, что почитает Бога или приносит пользу Его народу. Критика может исказить ваши взгляды на служение и людей, которым вы служите.

Во времена духовного уныния требуется смелость, чтобы продолжать идти тем же путем, когда наступает уныние, когда вы считаете себя неудачником, когда усердно трудитесь, но, кажется, никто не слушает вас или не отвечает вам.

Помните: трижды Бог сказал Иисусу быть сильным и мужественным. Зачем? Потому что он знал, что искушения и испытания, с которыми столкнется Иисус Навин, могут быть обескураживающими для него и в которых он может испытать искушение выбрать легкий путь.

5. Видение

Что такое видение? Видение - это не мир «голова в облаках»; это не ваши собственные чаяния. Видение это ...

а) Видеть то, что это возможно.

б) «Видение невидимого», как это делал Моисей (Евр. 11:27) и патриархи, которые видели обещания издалека, хотя сами они их не получали (Евр. 11:13).

в) Постановка реалистичных и достижимых целей и направлений.

г) Чувство оптимизма: «Я могу делать все через Христа, который укрепляет меня» (Флп. 4:13) - то есть, то, что я могу, я буду делать, делать с помощью силы, которую дает мне Христос.

Б. Черты Личности

Под личностными чертами я подразумеваю те личные качества, которые влияют на людей, которых вы ведете. Это - способность вдохновлять других следовать и повиноваться. Это иногда называют «силой личности». Вы не можете этому научиться. У вас либо это есть, либо этого нет. Это харизма - не искусственная или поверхностная, а подлинная и внутренняя.

В. Черты Успеха

Черты успеха - это те характеристики, которые побуждают лидера к достижению результатов. К ним относятся такие черты, как самодисциплина, терпение, выносливость. Преодолевать трудности, несмотря на разочарование, потому что вы можете видеть цель. Поощряйте тех, кто в вашей команде, идти и не сдаваться. Это исходит из внутреннего влечения, чтобы изменить что-то в жизни. Это связано с мотивацией.

Заключение

These five character traits determine whether a leader will make consistently good decisions, impact those he leads in a powerful way, and drive him to accomplish goals.

Часть III. План Проповеди

Чтобы прослушать аудиоверсию этих проповедей на английском языке, нажмите на следующие ссылки: Link 1 - Jn. 20:19-21; Link 2 - Jn. 20:21-23; Link 3 - Jn. 20:24-31

Название: Я только что видел Иисуса

Тема: Шок и реальность воскресения

#3. Воскрешение Иисуса превращает страх в смелость (19-23)

(См. версию зимнего издания 2019 г. для пунктов № 1 и № 2)

1. Воскресший Иисус облегчает наши страхи (19-20)

а) Он смягчает наши страхи тем, что Он говорит (19)

б) Он ослабляет наши страхи тем, что Он делает (20)

2. Воскресший Иисус активизирует нашу смелость (21-23)

а) Он активизирует нашу смелость, чтобы продолжить Свою работу (21)

б) Он активизирует нашу смелость, чтобы говорить со властью (22-23)

#4: Воскресение Иисуса превращает неверие в веру (24-29)

1. Неверие не убеждено повторным свидетельством (24-25а)

2. Неверию требуется конкретное доказательство (25б-28)

а) Конкретное доказательство - это то, что говорит Иисус (26)

б) Конкретное доказательство - это то, что сделал Иисус (27а)

3. Конкретное доказательство требует вердикта (27b-29)

а) Вера подтверждается великим исповеданием веры (28)

б) Вера почитается благодаря великому благословению Иисуса (29)

1) Приятно видеть и верить (29а)

2) Лучше поверить до того, как увидеть (29б)

Выводы (30-31)

1

Related Topics: Pastors

Are You Being Deceived?

Related Media

Deceit is altogether too common in today’s world. As defined, it involves “the action or practice of deceiving someone by concealing or misrepresenting the truth”.1 Deceit is often seen in the Scriptures. In what follows we shall note many occurrences of deceit in the Poetic books of the Bible, particularly in the Davidic Psalms and in the book of Proverbs.

In Psalm 5 the psalmist David points out that the Lord has sent destruction for those who tell lies. God “abhors” blood-thirsty deceitful men” (v. 6). No doubt this includes all people, male or female. David gives further reasons in verse 9:

Not a word from their mouth can be trusted;
their heart is filled with destruction.

Their throat is an open grave;
with their tongue they speak deceit.2

This should certainly be the case with all who are deceitful (cf. 4-6).

The work of deceitful lips is condemned in the Psalms. For example, Psalm 17 begins with the psalmist’s plea to God:

Hear, O LORD, my righteous plea;
listen to my cry.

Give ear to my prayer –
it does not rise from deceitful lips. (v.1)

Having expressed his devotion to God, the psalmist in Psalm 26 says:

I do not sit with deceitful men,
nor do I consort with hypocrites. (v. 4)

He then declares his innocence and faithfulness to the Lord (vv. 5-8).

In Psalm 32 David begins his psalm with the blessedness of the man “whose transgressions are forgiven, whose sins are covered” (v. 1). By truly resting in God’s forgiveness, he lives a more blameless life in the service and presence of the Lord. In a subsequent psalm, David points to the deceitful words of those who live wicked, sinful lives. So much is this the case that a bit later David expresses his need for God’s protection and direction in the face of “deceitful and wicked men” (Ps. 43:1).

Deceitfulness among many people is so prominent that the psalmists often speak of it, especially in connection with the tongue (e.g., Psalm 50:19; 52:1-4). Such people deserve and can expect God’s condemnation and punishment (cf. Ps. 55:23; 119:118; 120:1-4).

Later, David speaks of his desire to lead a blameless life, for God will look with great favor upon “the faithful of the land” (Ps. 101:6). He then proceeds to condemn the deceitful person who not only practices deceit, but fails to speak honestly:

No one who practices deceit
will dwell in my house;

no one who speaks falsely
will stand in my presence. (Ps. 101:7)

In a still later psalm, David appeals to the Lord for his help (Ps. 109:1-2):

O God, whom I praise,
do not remain silent,

for wicked and deceitful men
have opened their mouths against me;
they have spoken against me with lying tongues.

Such being the case, David completes his thoughts by assuring the Lord that he will praise Him (cf. vv. 20-21). In yet another psalm, David again appeals to God for his protection and preservation:

Reach down your hand from on high;
deliver me and rescue me

from the mighty waters,
from the hands of foreigners

whose mouths are full of lies,
whose right hands are deceitful. (Ps. 144:7-8, cf. v. 11)

He then assures the Lord that he will praise the Lord in song (vv. 9-10), before pleading with the Lord for deliverance from wicked foreigners (v. 11). Looking at the above Psalms, we see that they often record David’s dependence upon the Lord and his appeal for God’s deliverance.

When one looks carefully through the book of Proverbs, he sees that they also often point to the danger of deceit. For example, Proverbs 6:12-15 speaks of the fate of a deceitful person who plots evil:

Disaster will over take him in an instant,
he will suddenly be destroyed – without remedy. (v. 15)

In a later Proverb, we read that:

A malicious man disguises himself with his lips,
but in his heart, he harbors deceit. (Pr. 26:24)

Other proverbs warn of “the advice of the wicked” being “deceitful” (Pr. 12:5) and the dangers of a “false witness”, for such a person’s testimony is “deceitful” (Pr. 14:25). Moreover,” a deceitful tongue crushes the spirit” (Pr. 15:4b). Yet one can see that ultimately, “A man of perverse heart does not prosper; he whose tongue is deceitful falls into trouble” (Pr. 17:20). Accordingly, it can be said that it is far, far better to live a righteous life;

Truthful lips endure forever,
but a lying tongue lasts only a moment.

There is deceit in the hearts of those who plot evil,
but joy for those who promote peace (Pr. 12:19-20).

May we, then, be those who follow the advice of the psalmists and these proverbs, so that we may live a quiet and spiritually profitable life, fully dependent on the Lord.

Take time to be holy; Let Him be your guide,
And run not before him, Whatever betide.
In joy or in sorrow, Still follow the Lord,
And, looking to Jesus, Still trust in His Word.3


1 This definition is posted on the internet: https://en.oxforddictionaries.com/definition/deceit. Accessed 5/15/2019.

2 All Scripture references are from the NIV.

3 William D. Longstaff, “Take Time to Be Holy”, v. 3.

Related Topics: Devotionals, Terms & Definitions

Regla de carpintero que cuenta la historia

¿Quieres una idea sobre cómo enseñar historias de la Biblia? Kurt Jarvis comparte su idea usando una regla de carpintero.

AttachmentSize
PDF icon LA_REGLA_DEL_CARPINTERO.pdf997.24 KB
References: 

Kurt Jarvis tiene una manera increíble de contar la historia bíblica con un gobernante de carpintero.

Related Topics: Children's Training Resources

The God-Dependent Woman: Life Choices From Second Corinthians

Related Media

God wants you to learn to rely on Him more than on yourself. Being a God-dependent woman will make you stronger and more effective in life than you could ever be on your own.

The key to being a God-dependent woman is dependent living. Paul teaches you how to do that in Second Corinthians.

Through this 11-lesson study of 2nd Corinthians, you will learn how to make plans for your life and rely on God with how you proceed. You will learn how to educate your mind and rely on God to use that knowledge to glorify Him. You will learn how to make money and rely on God to show you how to use it wisely. You learn how to do this as you act in obedience to the Word of God, depend on Jesus Christ for the power to do so, and trust Him with the results.

Work through The God-Dependent Woman study and start living this way today!

Related Topics: Christian Life, Women, Women's Articles

Using This Study Guide

Related Media

This study guide consists of 11 lessons covering Paul’s letter we know as “Second Corinthians.” Since this letter consists of 13 chapters in our New Testaments, we will need to cover more than one chapter in some of the lessons. If you cannot do the entire lesson one week, please read the Bible passage covered by the lesson and try to do the “Day One Study” of the lesson.

The Basic Study

Each lesson includes core questions covering the passage narrative. These core questions will take you through the process of inductive Bible study—observation, interpretation, and application. It is the best approach for doing Bible Study. The process is more easily understood in the context of answering these questions:

  • What does the Bible say? (Observation: what’s in the text)
  • What does it mean? (Interpretation: the author’s intended meaning)
  • How does this apply to me today? (Application: making it personal)

Study Enhancements

Dependent Living: The focus of this study is choices we make to rely more on God than on ourselves in weakness and in strength. That is called dependent living, meaning we live in daily dependence upon God. Some questions have a DL in front of them. These will prompt you to recognize what it means to live dependently on God and how to apply it to your life.

Study Aids: To aid in proper interpretation and application of the study, additional study aids are located where appropriate in the lesson:

  • Historical Insights
  • Scriptural Insights
  • From the Greek (definitions of Greek words)
  • Focus on the Meaning
  • Think About It (thoughtful reflection)

Other useful study tools: Use online tools or apps (blueletterbible.org or “Blue Letter Bible app” is especially helpful) to find cross references (verses with similar content to what you are studying) and meanings of the original Greek words or phrases used (usually called “interlinear”). You can also look at any verse in various Bible translations to help with understanding what it is saying. You will have the opportunity to add your own study at the end of every What does it mean? section.

New Testament Summary

The New Testament opens with the births of Jesus and John (often called “the baptist”). About 30 years later, John challenged the Jews to indicate their repentance (turning from sin and toward God) by submitting to water baptism—a familiar Old Testament practice used for repentance as well as when a Gentile converted to Judaism (to be washed clean of idolatry).

Jesus Christ, God’s incarnate Son, publicly showed the world what God is like and taught His perfect ways for 3 – 3½ years. After preparing 12 disciples to continue Christ’s earthly work, He died voluntarily on a cross for mankind’s sin, rose from the dead, and returned to heaven. The account of His earthly life is recorded in 4 books known as the Gospels (the biblical books of Matthew, Mark, Luke and John named after the compiler of each account).

After Jesus’s return to heaven, the followers of Christ were then empowered by the Holy Spirit and spread God’s salvation message among the Jews, a number of whom believed in Christ. The apostle Paul and others traveling with him carried the good news to the Gentiles during 3 missionary journeys (much of this recorded in the book of Acts). Paul wrote 13 New Testament letters to churches & individuals (Romans through Philemon). The section in our Bible from Hebrews to Jude contains 8 additional letters penned by five men, including two apostles (Peter and John) and two of Jesus’s half-brothers (James and Jude). The author of Hebrews is unknown. The apostle John also recorded Revelation, which summarizes God’s final program for the world. The Bible ends as it began—with a new, sinless creation.

Dependent Living

Through this 11-week study of 2nd Corinthians, you will learn how to make plans for your life and rely on God with how you proceed. You will learn how to educate your mind and rely on God to use that knowledge to glorify Him. You will learn how to make money and rely on God to show you how to use it wisely. You learn how to do this as you act in obedience to the Word of God, depend on Jesus Christ for the power to do so, and trust Him with the results. This “dependent living” will make you stronger and more effective in life as you become a God-dependent woman.

As a reminder, you’ll see this main idea at the end of each lesson:

As His child, God transforms your life by teaching you to live dependently on Him in weakness and in strength.

Lesson 1: The God On Whom We Can Rely (2 Corinthians 1:1-11)

Related Media

But this happened that we might not rely on ourselves but on God, who raises the dead. (2 Corinthians 1:9b, Memory Verse #1)

Day One Study

The ABCs Of 2nd Corinthians—Author, Background, And Context

Like any book you read, it always helps to know a bit about the author, the background setting for the story (i.e., past, present, future), and where the book fits into a series (that’s the context). The same is true of Bible books.

Author

Paul identifies himself as the author of this letter written to the church at Corinth. Paul, whose Hebrew name was Saul, was born in Tarsus, a major Roman city on the coast of southeast Asia Minor. Tarsus was the center for the tent making industry. Paul was trained in that craft as his occupation (his primary paying profession). As a Jewish Pharisee from the tribe of Benjamin, Paul was educated at the feet of Gamaliel, a well-respected rabbi of the day. Paul was an ardent persecutor of the early church until his life-changing conversion to Christianity             

After believing in Jesus Christ as his Savior, Paul was called by God to take the gospel to the Gentiles. This was an amazing about-face for a committed Pharisee like Paul who ordinarily would have nothing to do with Gentiles. Paul wrote 13 letters that are included in the New Testament. Tradition has it that Paul was beheaded shortly after he wrote 2nd Timothy in 67 AD. (The above information comes from Acts 8:3; 9:1-31; 22:3-5; 26:9-11; and Galatians 1:11-24.)

Background

Around 44 B.C., Julius Caesar rebuilt Corinth from a pile of rubble into a great Roman capital city. So, it was relatively young by the time of Paul without aristocracy, traditions, or well-established citizens. As a Roman colony and the capital of the province of Achaia, the people who called Corinth home were mostly retired Roman soldiers, merchants (many of whom were Jews) and other immigrants from the East. Corinth’s strategic location brought commerce and all that goes with it: wealth, a steady stream of travelers and merchants, and vice (including prostitution as part of the worship of their local gods and goddesses). Corinthians had a reputation for wealth and sensuality.

As we read Acts and Paul’s letters to the Corinthians, we can piece together a lot of the background information for this letter. On his second missionary journey, Paul spent a year and a half in Corinth (A.D. 51-52). Then, Paul went to Ephesus on his third missionary journey and made that city his base of operations for almost three years (A.D. 53-56). There he heard disturbing news about immorality in the Corinthian church. So, he wrote a letter urging the believers not to tolerate such conduct in their midst. Paul referred to this previous letter in 1 Corinthians 5:9. It has not been preserved.

After this, Paul heard from “Chloe’s people” that factions had developed in the church. He also received a letter from the church in Corinth requesting his guidance on certain matters. Those who carried this letter also reported other disturbing conditions in the church. These factors led Paul to compose another letter, the one we call “1 Corinthians,” in which he dealt with the questions and problems, promised to visit them soon, and said he was sending Timothy to Corinth. Paul sent this letter from Ephesus by trusted messengers in the late winter or early spring of A.D. 55.

There was internal strife in the Corinthian church. But, the larger problem seems to have been that some in the community were leading the church into a view of things that was contrary to that which Paul taught them. This resulted in a questioning of Paul’s authority and his gospel.

While the letter we know as “1 Corinthians” did not dispel the problems in the church at Corinth completely, it resolved some of them. Yet, opposition to the Apostle Paul persisted. Paul’s critics continued to speak out against him in the church, claiming equal authority with Paul and questioning whether Paul was really an apostle. The Christians in Corinth didn’t argue with what he had written; they simply denied his right to tell them what to do.

News of continuing problems in Corinth reached Paul in Ephesus so he made a brief visit to Corinth. What he called “a painful visit,” his efforts to resolve the conflicts proved unsuccessful. He then returned to Ephesus and sent a “severe letter” from Ephesus carried by Titus and another unnamed believer. This letter has not been preserved.

While waiting to receive the report back from Titus’ visit, persecution made Paul leave Ephesus earlier than he had anticipated. He found an open door for the gospel to the north in Troas. Eager to meet Titus, who was taking the land route from Corinth back to Ephesus, Paul moved west into Macedonia. There Titus met him and gave him an encouraging report. Most of the church had responded to Paul’s directives, and the church had disciplined the troublemakers. Unfortunately, some in the congregation still refused to acknowledge Paul’s authority over them.

Paul wrote what we know as “2 Corinthians” from Macedonia (Philippi, Thessalonica, or Berea) probably in the fall or winter of A.D. 56. (The above information adapted from Dr. Constables Notes on 1 Corinthians and 2 Corinthians, 2018 Editions)

Context

Though found in our New Testaments after the book of Romans, Paul wrote 1 Corinthians (from Ephesus) and 2 Corinthians (from Macedonia) before he wrote Romans during his stay in Corinth.

Historical Insight: Trying to piece together this section of Paul’s life and ministry is like assembling a picture puzzle without the box-top. The big pieces are easy, but the small ones drive you crazy! (Steve Hixon, The New Covenant Lifestyle, p. 3)

Here is a possible timeline just to give you some perspective on the interaction between Paul and the Corinthians over several years:

  • Paul’s founding visit — Spring 51
  • Paul’s first letter (1 Cor. 5:9)
  • The Corinthians’ letter to Paul (1 Cor. 1:11; 7:1; 16:17)
  • First Corinthians written — Spring 55
  • The “painful visit” (2 Cor. 2:1) — Summer/Fall 55
  • Paul’s “severe letter” (2 Cor. 2:4)
  • Titus brings news (2 Cor. 2:13; 7:5-7)
  • Second Corinthians written (2 Cor. 2:4) — Fall 56
  • Paul’s next visit (Acts 20:3) — Winter 56/57

1. What grabbed your attention as you read the ABC’s of the book of 2 Corinthians?

The God-Dependent Woman And Dependent Living

This letter, 2 Corinthians, is considered one of Paul’s most personal letters. It’s not a “sermon” like Romans or Ephesians that can be easily outlined. It’s a messy letter, just like most personal letters. It is full of personal feelings and experiences interspersed between some terrific teaching. It’s like life—messy—because people are messy, relationships are messy, circumstances are messy, and community within the church is messy.

The majority of New Testament writings exist because the early church was messy … Emerging from the mess is the fingerprint of God writing the hope of the gospel and the story of redemption. (Heather Zempel, Community Is Messy, pages 24, 26-27)

In the midst of our messy lives, God wants us to learn to rely on Him more than on ourselves. If you have been reared in western culture, this is contrary to what you’ve been taught most of your life. To compensate for poor teaching in the past, women are taught from girlhood to “stand on your own two feet” and “you don’t need anyone to be successful.” So, what does this relying on God look like?

Are we as Christians supposed to stay like babies not doing anything for ourselves? Does it mean we are supposed to just lie back and let anything happen to us? Does it mean we aren’t supposed to use our skills, talents, advantages, and opportunities to be the best we can be? No! That’s not what it means.

We are supposed to grow and mature in our thinking and behavior. God wants us to give to Him all the skills, talents, advantages, and opportunities and use them for His glory. That involves following His leading and guidance. It means submitting our strengths and our weaknesses to Him for His purposes in our lives.

Here is the key to this: Human parents raise their children to be less dependent on them and more independent. But, God raises His children to be less independent and more dependent on Him. Whatever He brings into our lives that makes us more dependent upon Him is good for us. The key to being a God-dependent woman is dependent living.

Throughout 2 Corinthians, we will see examples of dependent living. Paul makes plans and submits them to God to be changed. We will see him demonstrating his authority as a leader and submitting that to God. He asks for healing and submits to God’s answer. And, Paul talks about preaching the gospel in one city while his heart wants to be in another city, waiting for God to say “go.” That’s dependent living.

Dependent living is not weakness. It is being stronger and having more influence, success, and satisfaction than we could ever have through our own efforts—as brilliant and self-sufficient as we think we are or as weak and messed up as we think we are and everywhere in-between.

Through this 11-week study of 2 Corinthians, we will learn how to make plans for our lives and rely on the Lord with how to proceed. We will learn how to educate our minds and rely on the Lord to use that knowledge to glorify Him. We will learn how to make money and rely on the Lord to show us how to use it wisely. We learn how to do this as we act in obedience to the Word of God, depend on Jesus Christ for the power to do so, and trust Him with the results. This “dependent living” will make us stronger and more effective in life than we could ever be on our own.

As a reminder, you’ll see this main idea at the end of each lesson: As His child, God transforms your life by teaching you to live dependently on Him in weakness and in strength.

The following verses describe or relate to dependent living. To help you learn about living dependently on the Lord, we recommend you memorize the verses listed below. I’ve included the NIV version of each, but you can use any translation. Write them on cards and place them where you will see and review them.

But this happened that we might not rely on ourselves but on God, who raises the dead. (2 Corinthians 1:9b)

But we have this treasure in jars of clay to show that this all-surpassing power is from God and not from us. (2 Corinthians 4:7)

But he said to me, “My grace is sufficient for you, for my power is made perfect in weakness.” Therefore I will boast all the more gladly about my weaknesses, so that Christ’s power may rest on me. That is why, for Christ’s sake, I delight in weaknesses, in insults, in hardships, in persecutions, in difficulties. For when I am weak, then I am strong. (2 Corinthians 12:9-10)

2. What questions do you have about “dependent living” that you hope to have answered through this study?

Day Two Study

This day will take a little longer than most because we ask you to read through the entire letter of 2 Corinthians. Reading through the whole letter is the best way to see the entire message and get the “big picture” before we divide it into smaller pieces to enjoy it more slowly.

Read the letter called “2 Corinthians” as it was intended … a letter from one dear friend to another. Read it at one sitting. It will take about 40 minutes. Consider the following questions as you read. Ready? Go!

3. What do you remember the most from your reading of this entire letter? What topics, situations, or teachings does Paul include in his letter that particularly interest you?

Ask God to show you answers to your questions and what He wants you to learn through this study of 2 Corinthians.

Day Three Study—Get The Big Picture

Let’s start digging into this wonderful letter from God to us. For every lesson, we will begin with reading the whole passage to get the big picture before we study the verses more closely.

To learn how to really observe what is in the text, it helps to print out the verses. I will give you a link to follow to print the specific passage we are studying in that lesson. You can choose a translation by pulling down the menu. Sometimes the link will include sections from a previous lesson so you can see the continuity in Paul’s letter.

Read 2 Corinthians 1:1-11. Ask the Lord Jesus to teach you through His Word. (This is a dependent living choice.)

[To print, follow this link (or for the NIV, this one). Use your own method (colored pencils, lines, shapes) to mark: 1) anything that grabs your attention and 2) words you want to understand. Feel free to develop your own method of marking up a passage. Put a star  next to anything you think relates to dependent living.]

4. What grabbed your attention from this passage?

  • 1:1-3
  • 1:3-7
  • 1:8-11

5. What verses or specific words do you want to understand better?

6. What verses illustrate or help you understand what dependent living on God looks like? [Example: We receive comfort from God for ourselves and to comfort others. (v. 4)]

What Does The Bible Say? (This Is The “Observation” Step In The Process Of Bible Study.)

7. Focus on vv. 1-2. This is called the “salutation.” In ancient letters, the salutation included both the letter writer and the recipient’s name.

  • The letter is from Paul. What are his credentials?
  • Who is with Paul?
  • Who are the recipients?
  • How does Paul begin his greeting?

Historical Insight: Paul intended that the Corinthian Christians would read this epistle in the church, but he also wanted all the Christians in the province of Achaia to read it. We know that at this time there was another church a few miles away in Cenchrea (Romans 16:1), and perhaps one in nearby Athens (Acts 17:34). (Dr. Constables Notes on 2 Corinthians 2017 Edition, p. 10)

What Does It Mean? (This Is The “Interpretation” Step In The Process Of Bible Study.)

8. Read 1 Corinthians 1:26. What does Paul say about the Corinthians that might help you to identify with them?

9. Read the following verses to compare Paul’s salutations in other letters. Galatians 1:1-3 (Paul’s first letter); 1 Corinthians 1:1-3 (written before 2 Corinthians); Romans 1:1, 7-8 (written after 2 Corinthians) and Ephesians 1:1-2 (one of Paul’s last letters). What is consistently the same?

Focus on the Meaning: “Grace” was a common Greek salutation that meant “greetings” or “rejoice.” The Jews said “shalom” to each other, meaning “peace and prosperity.” Paul used both words when he greeted the recipients of his epistles. For the Christian, these terms took on a deeper meaning. God has chosen to set His love upon the believer in Christ (grace) resulting in something that the world cannot give (peace).

What Application Will You Make? (This Is The “Application” Step In The Process Of Bible Study.)

10. Being confident in the authenticity of what you read in the Bible is important to your faith. How would the consistency you found in the previous question help to prove the authenticity of those letters? By the way, skeptics concede that Paul wrote 2 Corinthians. No argument about it.

Day Four Study

Read 2 Corinthians 1:3-11. Ask the Lord Jesus to teach you through His Word.

What Does The Bible Say?

11. Let God feed your hope through the truths revealed in this passage.

  • Praise be to ________________, the Father of _______________ and the God of ________________ (v. 3).
  • When God comforts us, what can we do (v. 4)?
  • What abounds in / overflows into our lives (v. 5)?
  • What does sharing someone else’s sufferings and comfort from God produce in us (v. 6)?
  • Where did Paul and his friends suffer hardships (v. 8)?
  • How did they feel during that time (vv. 8-9)?
  • What purpose did they see in their sufferings (v. 9)?
  • What did God do that feeds their hope (v. 10)?
  • Who will benefit from the prayers of the Corinthians (v. 11)?
  • Did anything else grab your attention?

What Does It Mean?

12. Paul describes God as “the Father of compassion” (v. 3) and “the God of all comfort,” the one to whom we should go first in our troubles. Compassion means to not just feel sympathy for someone’s pain but to do something to alleviate it. Paul equates this with receiving “comfort” from God.

  • Define the verb “comfort.”
  • How does our God of compassion comfort us? Consider all the ways that He uses to do so.

Scriptural Insight: God is not detached, cold and distant. He knows, understands, empathizes with and responds to the pain in our lives with compassion. This is beautifully illustrated in the life of Jesus (see Mark 6:34).

13. What did Paul mean when he said we share abundantly in the sufferings of Christ (v. 5)? Think of the human experiences that we share with Jesus.

14. Paul wrote this letter after experiencing severe trials in Ephesus (vv. 8-9). Read Acts 19:23-41 and 1 Corinthians 15:32. What did he experience?

Although the context of Paul’s “sufferings” may be persecution, the principle applies to any troubles experienced by humans. Jesus experienced them all except those brought on by personal sinfulness since He was sinless. But, He understands our need for comfort even then.

15. Paul admitted weakness. Being a mature Christian doesn’t exempt you from fear, struggle, doubt, stress and suffering. Paul viewed those experiences as opportunities for learning to rely on God more than oneself (v. 9).

  • What does it mean to rely on or trust someone?
  • What choices must you make to rely on God more than on yourself?

16. When you have trouble in your life, someone might tell you this, “God doesn’t give you more than you can handle.” Based upon what you read in vv. 8-9, why is that a false teaching?

Think About It: God allows painful things to happen to His children. He puts us in situations where it’s beyond our ability. We are still capable of sinning. We can’t fully trust ourselves. He gives us more than we can handle on our own so we are forced to trust in Him.

17. Read 1 Corinthians 10:13. What does God promise regarding any temptation to sin that you face at any time? How is this also teaching you to rely on God more than yourself?

From the Greek: “Gracious favor” NIV / “blessing” ESV (v. 11) comes from the Greek word charisma meaning “a favor with which one receives without any merit of his own.” This undeserved gift of divine grace towards us stems from God’s love for us. God chooses to give it because of His love so that men and women can become acceptable to Him. Grace is summed up in the name, person, and work of the Lord Jesus Christ. We receive this favor or acceptance from God as a free gift through faith. God’s grace is all-sufficient, and our weakness is precisely the opportunity for His power to be displayed.

Did you see something else in this passage that you wanted to study more? This is where you would use an online tool or app (blueletterbible.org or “Blue Letter Bible app” is especially helpful) to find cross references (verses with similar content to what you are studying) and meanings of the original Greek words or phrases used (usually called “interlinear”). You can also look at any verse in various Bible translations to help with understanding what it is saying. These tools help you get a clearer picture of the meaning of a passage after you have studied if for yourself. You will have the opportunity to add your own study at the end of every What does it mean? section.

18. What else did you learn as you studied 2 Corinthians 1:3-11?

What Application Will You Make?

19. If you consider that God’s purpose in allowing troubles in your life is to lead you to rely on Him more than yourself (v. 9):

  • How do you recognize when you are relying on yourself?
  • How resistant are you to giving up control? Do you want to learn to give up control?
  • What would be the benefits of relying on God more than yourself?

Think About It: Suffering drives us to dependence on God. We set our hope on Him more than ourselves. We see His love and grace given to us. We give thanks.

20. Read vv. 4, 6-7 again. God has purpose even for our pain.

  • What does v. 4 say in “The Message” translation?
  • Have you considered how your struggles can lead to helping someone else? Explain this in your own words using an example from a real-life relationship.

21. In what other ways can you apply this lesson to your life?

22. Review the passage for this lesson in “Day One Study.” Add reasons why God wants us to depend on Him more than on ourselves to the chart below. I’ve given a few prompts.

Verse(s)

Reasons why God wants us to depend on Him more than on ourselves

v. 4

We receive comfort from God for ourselves and to comfort others.

v. 9

Hes more powerful than we are.

v. 10

v. 11

Think About It: Every daily lesson in this study begins and ends with prayer. Prayer is conversation with Someone who loves you dearly. It is not about magic words or formulas. God speaks to you through His word. You may respond to Him about anything and ask Him to make His word true in your life. Lack of prayer is often a sign of self-sufficiency rather than dependent living.

Respond To The Lord About What He’s Shown You Today.

As His child, God transforms your life by teaching you to live dependently on Him in weakness and in strength.

Related Topics: Character of God, Women's Articles

Lesson 2: Promises and Faithfulness (2 Corinthians 1:12-2:13)

Related Media

Now it is God who makes both us and you stand firm in Christ. He anointed us, set his seal of ownership on us, and put his Spirit in our hearts as a deposit, guaranteeing what is to come. (2 Corinthians 1:21-22)

The God who comforts you understands the many kinds of suffering you undergo in daily life. Although Paul wrote about the persecution he and his friends experienced that made them fear for their lives, suffering doesn’t only come from persecution, from physical danger, or from outside your circle of friends. It can also come from within the circle of those whom you love the most. Misunderstandings, behavioral conflicts, and slanderous information from others can cause hurt feelings and mistrust.

Regardless of the source, suffering drives us to dependence on God. We set our hope on Him more than ourselves. We see His love and grace given to us. We trust Him to work in the situation and give thanks. That’s dependent living.

Questions To Consider This Week:

  • Have you been in a position where you were misrepresented by others and, therefore, misunderstood by someone in close relationship to you? Whom would you trust to help with reconciliation?
  • As you make plans that involve others, do you submit them to the Lord for Him to change if needed even though it might cause disappointments and misunderstandings for those involved?

Day One Study—Get The Big Picture

Read 2 Corinthians 1:12-2:13. Ask the Lord Jesus to teach you through His Word.

[To print, follow this link (or for the NIV, this one). Use your own method (colored pencils, lines, shapes) to mark: 1) anything that grabs your attention and 2) words you want to understand. Feel free to develop your own method of marking up a passage. Put a star  next to anything you think relates to dependent living.]

1. What grabbed your attention from these verses?

  • 1:12-14
  • 1:15-22
  • 1:23-2:13

2. What verses or specific words do you want to understand better?

3. What topics are repeated in this passage or continue an earlier discussion in this letter?

4. What verses illustrate or help you understand what dependent living on God looks like?

Respond To The Lord About What He’s Shown You Today.

Day Two Study

Read 2 Corinthians 1:12-14. Ask the Lord Jesus to teach you through His Word.

What Does The Bible Say?

5. As you look for the facts, remember that the context of Paul’s words are misunderstandings between the Corinthians and himself because of what other people are saying against him.

  • Paul’s conscience testifies they behaved with what (v. 12)?
  • But they did not rely on what (v. 12)?
  • What does Paul intentionally not do (v. 13)?
  • Paul hopes that they will do what (v. 14)?
  • With what result (v. 14)?

From the Greek: “Boast” is based on a Greek word meaning “the act of glorying, rejoicing.” As a key word in 2 Corinthians, Paul uses it 30 times in various forms. Pay attention to all the references to those who are boasting and about what they are boasting.

What Does It Mean?

6. From 2 Corinthians 1:12-14, summarize what you think Paul is trying to communicate to the Corinthian believers.

7. Read 1 Corinthians 2:1-5. When Paul first met the Corinthians, what examples of worldly wisdom (literally, “fleshly, humanistic”) did he not use? Why?

8. What does Paul say in 2 Corinthians 1:12 to remind them about that?

From the Greek: Wisdom (Gr. sophia, meaning “knowledge, intelligence, learning”) was one of the Corinthians’ buzz words. The Greeks valued wisdom. Paul used this word or variations of it 15 times in 1 Corinthians plus 2 Corinthians 1:12.

9. What else did you learn as you studied 2 Corinthians 1:12-14?

What Application Will You Make?

Being misrepresented by someone and, therefore, misunderstood is very painful. Paul basically tells the Corinthians, “Look at my behavior. I am single-minded and sincere. It’s the truth. Please trust me. Then, we can be proud of each other’s faith.”

10. Have you been in a similar relationship where you were misrepresented and misunderstood? What have you learned from today’s study that you could apply to your situation?

11. In what other ways can you apply this lesson to your life?

Respond To The Lord About What He’s Shown You Today.

Day Three Study

Read 2 Corinthians 1:15-22. Ask the Lord Jesus to teach you through His Word.

What Does The Bible Say?

12. Answer the following questions based on what is written in the biblical text.

  • Since Paul was confident the Corinthians would understand the truth, what was his plan for visiting them (vv. 15-16)?
  • What seems to be the accusation against Paul (v. 17)?
  • Referring back to v. 12, what does Paul declare in v. 18 (“yes” and “no” refers to fickleness)?
  • Whom does he call upon as his witness and example to follow (vv. 19-20)?
  • Through whom is Paul’s “amen / may it be fulfilled” spoken (v. 20)?
  • For what purpose (v. 20)?
  • What does God do to fulfill His promise and receive glory (vv. 21-22)?
  • Did anything else grab your attention?

Scriptural Insight: Verse 15 can cause some confusion depending on your Bible translation. “Second experience of grace (ESV)” / “benefit twice (NIV)” comes from the Greek word charis, meaning gift, grace, blessing, or benefit. Paul used this word in the context of his visits, not any kind of salvation or spiritual experience. He hoped that his visiting them twice would be a double blessing for them.

What Does It Mean?

Read Acts 19:21-22. Paul was in Ephesus when he made his initial travel plans. To understand where he was and where he was planning to go, find Ephesus, Macedonia, Corinth, and Judea on the map below.

../../../../Documents/Melanie's%20Docs/Joyful%20Walk%20Stuff/Graceful%20Beginnings%20Books/4GB-Pauls%20Letters/Resource

13. Paul made plans but left them in the Lord’s hands. On what was He relying to lead him to visit Corinth? See also Acts 18:21 and James 4:13-15 for insight.

Focus on the Meaning: In making his plans, Paul claimed not to have followed his “flesh” (his sinful human nature) rather than the Holy Spirit … Paul has argued in vv. 18-20 that as God is faithful, so, too, is Paul’s “word.” God’s faithfulness is to be seen (1) in the Son of God preached in Corinth as God’s unambiguous and now-eternal “Yes,” and (2) in the fact of all the promises of God having been kept in the Son of God, as proclaimed by the apostles including Paul, the minister of the God who speaks unambiguously (cf. 2 Corinthians 1:13) and who keeps his promises. (Dr. Constables Notes on 2 Corinthians 2017 Edition, pages 22, 24)

14. God was completely trustworthy in fulfilling His promises to them in Christ, uniting Paul with the Corinthians. This is true of all believers.

  • What did God do to set His seal of ownership on us (v. 22)?
  • What does it mean to put down a deposit or guarantee?
  • Can humans back out of a bargain?
  • Can God back out of a bargain? See v. 20.
  • So, what does God pledge or guarantee for us? See also Ephesians 1:13-14.

Scriptural Insight: Promise and hope – the Holy Spirit is called a “deposit” or “down payment” on our salvation, giving assurance of the completion of his work. At the moment of salvation, the Spirit places you in Christ. This is the basis for your: 1) acceptance before God, 2) assurance of salvation, and 3) identity. And, Jesus Christ lives in you through His Spirit. Through Christ’s presence in you, you receive: 1) life (regeneration), 2) power for living, and 3) the basis of a relationship with the living God. What a truly awesome deal!

15. What else did you learn as you studied 2 Corinthians 1:15-22?

Dependent Living: Paul made plans but held them loosely. Gods grace was leading him (v. 12). The Spirit drove his concern for the Corinthians so Paul wanted to check on them. Paul said in vv. 19-20 that he depended on Christ as he made plans. Making plans then having to change them may result in disappointments and misunderstandings for those involved. Paul had to trust in Christ to overcome that as well.

What Application Will You Make?

16. Where you can apply what you learned today to your own life?

Respond To The Lord About What He’s Shown You Today.

Day Four Study

Read 2 Corinthians 1:23-2:13. Ask the Lord Jesus to teach you through His Word.

What Does The Bible Say?

17. Paul continues to explain himself so they can understand him.

  • Why had Paul not returned to Corinth first as he planned (v. 23 & 2:1)?
  • Paul reminds them that his role is to do what (v. 24)?
  • Why had Paul written a letter (2:3)?
  • As he wrote, how did he feel (2:4)?
  • What was true about the one who had been confronted with a deliberate sin (v. 5)?
  • What was true about the punishment inflicted on the offender (v. 6)?
  • Now what should they do (vv. 7-8)?
  • What might happen if they don’t forgive?
  • For what other reason had Paul written the severe letter (v. 9)?
  • Paul will do what (v. 10)?
  • What did he hope to avoid (v. 11)?
  • What happened when Paul left Ephesus and went to Troas (vv. 12-13)?
  • Did anything else grab your attention?

What Does It Mean?

18. Instead of another visit (2:1), Paul wrote a painful letter. What was his concern now (vv. 2-3)?

19. Notice the number of times joy / glad / rejoice are used in 2 Corinthians 1:23-2:13. What is it about broken relationships that affects our joy?

Focus on the Meaning: Paul refers to “joy” repeatedly in this letter, referring to it as “overflowing” and “boundless.” Only the Lord Jesus Christ can fill our hearts with overflowing joy even in the midst of hardships.

20. Correcting someone’s error in behavior or thinking is hard but necessary in the church of Christ. We don’t know what had happened, but we can look at an incident requiring previous correction. Read 1 Corinthians 5:1-7.

  • What was the problem that time?
  • Why is it necessary to address ungodly behavior in a church community?
  • What is the goal of caring enough about your church community that you would ask someone to leave who is deliberately sinning in such a public, proud way?

21. Based on 2 Corinthians 2:6-10, what are some “tough love” steps you can take to restore an offending community member and then comfort them?

22. Read v. 11 in several Bible translations to help in your understanding.

Paul warned of a danger always threatening believers, especially unity within the local church community. Satan’s schemes could outwit church leaders.

  • What is a scheme?
  • What does it mean to outwit?
  • What might it look like for Satan to “outwit” church leaders when it comes to enabling bad influences to remain in the church community?

Focus on the Meaning: Comfort means encouragement plus alleviation of grief. The one offended must go to the offender who has been confronted and give forgiveness and comfort to her. This confirmation of love helps to bring everyone back into loving fellowship. Satan delights in seeing our church body, small groups and families broken up by our failure to forgive and confirm love.

23. Paul sent the painful letter with Titus. Read Galatians 2:1-3, Titus 1:1, 4-5, and 2 Corinthians 7:5-7. What do you learn about Titus?

Historical Insight: Paul left Troas, not because he wasn’t having success but because he was so concerned about his Corinthian “children.” His focus was on relationship. The likely route for Titus to take back to Ephesus / Troas would have been up from Corinth to Macedonia then a short sea journey to Troas. He had places to stay along the way with the churches already planted. Paul hoped to meet Titus in Macedonia. Do you now understand why Paul started off this letter with praising God for comfort? Titus brought him comfort in the way of good news about the Corinthians.

Dependent Living: God makes you to stand firm (v. 24). You choose to let Him do so.

24. What else did you learn as you studied 2 Corinthians 1:23-2:13?

What Application Will You Make?

25. Paul trusted Titus to represent him and help with reconciliation. Whom would you trust to send to a family member to help with reconciliation, as Paul trusted Titus? Why?

26. In what other ways can you apply this lesson to your life?

27. Review the passage for this lesson in “Day One Study.” Add reasons why God wants us to depend on Him more than on ourselves to the chart below. I’ve given a few prompts.

Verse(s)

Reasons why God wants us to depend on Him more than on ourselves

1:17

We get distracted and disappointed when things dont go as we planned

1:22

He owns us and lives in us.

2:5-10

2:11

Respond To The Lord About What He’s Shown You Today.

As His child, God transforms your life by teaching you to live dependently on Him in weakness and in strength.

Related Topics: Women's Articles

Pages