MENU

Where the world comes to study the Bible

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 31, Editia de primăvară 2019

Ediția de primăvară, 2019

“Întărind Biserica în Predicare biblică și conducere”

Author: Dr. Roger Pascoe, President,
The Institute for Biblical Preaching
Cambridge, Ontario, Canada
Email: [email protected]
Phone: 519-620-2375

Partea I: Consolidarea Predicării Expozitive

„Folosirea eficientă a ilustrațiilor”

A. De Ce Să Folosim Ilustrații?

1. Pentru Că Biblia Este Plină De Ilustrații

Din moment ce Dumnezeu a ales să ne comunice o mare parte din Cuvântul Său prin intermediul povestirilor, cu siguranță lucrul acesta ar trebui să îi ghideze pe predicatori în comunicarea Cuvântului. Fără îndoială, Dumnezeu a folosit povestirile pentru a comunica adevărul Său pentru că acestea sunt un instrument puternic la care ființele umane răspund și pe care îl înțeleg. A nu folosi istorisiri în predicare înseamnă a nu folosi o metodă de comunicare importantă, pe care Dumnezeu a folosit-o și a aprobat-o, precum și a nu reuși să comunici adevărul în moduri relevante și iluminatoare.

2. Pentru Că Ilustrațiile Merg Mână-N Mână Cu „Explicarea” Și „Aplicarea”

Ilustrațiile ne ajută să explicăm și să aplicăm adevărul în moduri relevante, clare și ușor de înțeles. Așadar, când predici adevărul în aplicațiile sale la situații din viața reală, trebuie să fii în stare și să îl ilustrezi!

Unii predicatori cred că trebuie să lase aplicarea Cuvântului doar în seama Duhului Sfânt, pentru ca El să îl clarifice și să îl facă relevant pentru viața ascultătorilor. Este adevărat că numai Duhul Sfânt poate face Cuvântul atât de clar și de convingător încât viața unui om să poată fi schimbată, dar în același timp, nu trebuie să uităm că Duhul Sfânt folosește predicarea pentru a face Cuvântul relevant și aplicabil la viață și că El ne-a dat precedentul biblic al folosirii ilustrațiilor cu scopul de face ca aplicațiile să prindă viață.

Noi nu trebuie doar să le spunem oamenilor ce să facă, ci trebuie să le dăm și exemple ca să știe cum să facă sau să le spunem cum Cuvântul a avut impact în viața altcuiva.

3. Pentru Că Ilustrațiile Ne Ajută Să Depășim Obstacolul „Și Ce?”

Ilustrațiile îl ajută pe predicator să treacă pragul atenției ascultătorilor, intrând în mintea, inima, voința și conștiința lor. Ilustrațiile adesea pot să arate ascultătorilor de ce au nevoie de predica respectivă și de ce li se aplică lor.

Ilustrațiile pot fi un instrument foarte util care ajută predicatorul să treacă dincolo de obiecțiile oamenilor de tipul „ce are asta a face cu mine?”, pentru că nu sunt amenințătoare sau ostile. Ilustrațiile nu incită obiecțiile oamenilor, deoarece sunt distante și reprezintă exemple despre altcineva.

B. Câteva Scopuri Ale Ilustrațiilor Și Tipuri De Ilustrații

1. Câteva Scopuri Ale Ilustrațiilor

a) Să clarifice adevărul

b) Să simplifice adevărul

c) Să ilustreze adevărul

d) Să concretizeze adevărul (i.e. să facă adevărul tangibil, vizibil, real)

e) Să accentueze adevărul

f) Să confere mai multă autoritate mesajului

g) Să exprime adevărul într-un alt mod

2. Câteva Tipuri De Ilustrații Și Surse De Ilustrații

a) Povestirile biblice, relatările și proverbele sunt adesea cele mai bune ilustrații. Atenție însă: Folosește cu multă atenție povestirile biblice ca ilustrații! Povestirile biblice au fost spuse pentru a demonstra ceva, și nu pentru a fi o sursă de ilustrații pentru alți predicatori. Poți folosi istorisiri biblice pentru a ilustra o idee, însă, în general, este mai bine să citezi din Biblie pentru a apela la autoritatea și învățătura sa mai degrabă decât pentru a ilustra o idee (deși nu aș vrea să fiu dogmatic în sensul acesta).

b) Istoria Bisericii, biografii, mărturii.

c) Istoria seculară, literatura, diverse informații.

d) Alegorii, parabole, fabule, povestiri.

e) Anecdote, citate, statistici.

f) Experiența personală, mărturii contemporane. Cele mai bune ilustrații sunt adesea „crâmpeiele de viață” - o experiență, fie a ta, fie a altcuiva. Experiențele personale sunt eficiente ca ilustrații pentru că…

  • oricine se poate identifica cu ele
  • sunt „reale”
  • sunt relevante și contemporane
  • nu au nevoie de interpretare pentru a fi aplicate la viața oamenilor

Când folosești lustrații bazate pe „crâmpeie de viață”, trebuie să fii atent la …

  • durerile, dorințele, nevoile, relațiile, ocupațiile, greutățile oamenilor
  • știri contemporane care se adresează inimilor și conștiințelor oamenilor
  • ce spun, gândesc și fac oamenii
  • cum vorbesc, gândesc, acționează și reacționează oamenii
  • cum reacționezi tu, cum gândești, cum vorbești și cum acționezi (pentru ca să te identifici cu alții în tine însuți). Fără să vorbești mereu despre tine însuți, în general, ceea ce ți se întâmplă ție și felul în care acționezi sunt lucruri reprezentative pentru majoritatea oamenilor.

g) Mijloacele literare, cum ar fi figurile de stil (comparații, metafore, contraste), descrieri, jocuri de cuvinte.

h) Lecții practice, cum ar fi mijloace vizuale și prezentări.

i) Știri contemporane, slogane, declarații, evenimente. Aceste surse de ilustrații le găsești citind ziare și reviste, ori ascultând la radio sau la televizor – mass-media știe cel mai bine ce își doresc oamenii, ce îi doare și cum trăiesc.

j) Observații generale despre viață, experiențe.

k) Exemple din natură – de exemplu, omida care se transformă în fluture poate fi o ilustrație a transformării creștinului.

C. Inserarea Ilustrațiilor

1. Unde Să Inserezi Ilustrațiile În Cursul Predicii

Hotărăște locul în care ar trebui să inserezi o ilustrație astfel încât să obții cel mai bun efect și / sau locul în care este cea mai mare nevoie de ea. Nu e nevoie să folosești o ilustrație la fiecare punct al predicii.

Inserarea strategică a ilustrațiilor are mult mai mult impact decât numărul ilustrațiilor.

Totuși, există câteva locuri clare unde ai nevoie de o ilustrație:

a) Introducerea. O ilustrație bine aleasă atrage atenția, sporește interesul, introduce subiectul și identifică nevoia.

b) Punctele principale. Nu simt nevoia să folosesc o ilustrație la fiecare punct principal. De fapt, poate că lucrul acesta nu este nici măcar posibil, oportun sau necesar. Însă, undeva, pe parcursul predicii, trebuie să ilustrezi subiectul pe care îl abordezi, dacă nu pentru alt motiv, măcar pentru a oferi o pauză de la învățătura predicii, adică, pentru a oferi o ușurare minții ascultătorilor.

c) Încheierea. Dacă găsești o ilustrație potrivită pentru încheiere, aceasta o va face mai puternică și mai memorabilă. Repet, poate că nu întotdeauna va fi posibil lucrul acesta sau poate că nu va fi necesar ori oportun.

Iată câteva întrebări care te vor ajuta să te gândești la locul, numărul și tipul ilustrațiilor folosite [Aceste întrebări sunt preluate din Ramesh Richard, Pregătirea predicilor expozitive]:

a) Este necesară o ilustrație pentru a clarifica sau a explica o idee ori o secțiune a predicii?

b) Ilustrația ar răspunde la întrebările implicite ale ascultătorilor: „cum, de ce, când”?

c) Ilustrația ar face argumentul mai credibil, mai ușor de crezut și de acceptat?

d) Ce fel de ilustrație ar prezenta ascultătorilor posibilele implicații și aplicații ale subiectului?

2. Cum Să Le Inserezi În Predică

Ilustrația are mai multă coerență și mai mult impact atunci când respecți următoarea ordine:

a) Prezintă punctul principal.

b) Fă trecerea către ilustrație. Este util să faci o trecere lină către ilustrație folosind o afirmație de tranziție – cum ar fi: „Am descoperit recent realitatea acestor lucruri când…” sau ceva asemănător.

c) Ilustrează ideea.

d) Poți să faci și tranziția către ascultători aplicând ilustrația sau îndemnându-i să răspundă la mesajul acesteia, deși lucrul acesta nu este necesar.

e) Repetă punctul principal sau du-l mai departe sau fă trecerea către punctul următor!

D. Douăzeci De Lucruri Pe Care Să Le Faci Sau Să Nu Le Faci Cu Privire La Ilustrații

1. Nu folosi același tip de ilustrații tot timpul

De exemplu, nu folosi ilustrații numai din sport, care prezintă interes de obicei pentru bărbați și numai pentru unii bărbați.

2. Nu-i folosi pe membrii familiei tale ca subiect al ilustrațiilor

Ca regulă generală, nu îți include familia în predică! Familia ta este deja suficient de expusă. Deși în general membrii familiei își vor da acordul să folosești în predică o ilustrație personală, totuși adesea ei nu se gândesc la consecințele sau implicațiile acestui fapt, așa că, mai bine nu vorbi despre ei!

3. Nu folosi ilustrații cu referire la membrii bisericii, decât dacă o faci pentru a le adresa un compliment și, chiar și atunci, doar cu permisiunea lor!

4. Nu folosi niciodată o informație confidențială, chiar dacă este prezentată într-un limbaj impersonal. Persoana în cauză se va identifica în povestirea ta, iar tu îți vei pierde credibilitatea în fața sa.

5. Menționează pe scurt sursa folosită

Îți pierzi impactul dacă citarea sursei distrage atenția ascultătorilor de la ilustrație sau dacă devine plictisitoare. În general, în notițele de predică îmi notez exact sursa citată, în detaliu, însă atunci când predic nu menționez decât numele autorului sau numele resursei folosite (de exemplu, numele ziarului).

Dacă nu cunoști sursa (sau nu vrei să o menționezi), spune doar: „Cineva a spus” sau „Am citit undeva”, pentru ca să recunoști că ilustrația respectivă nu îți aparține și să nu pară că vrei să ți-o însușești.

În cazul ilustrațiilor care fac parte din domeniul public, în general nu trebuie menționată sursa.

6. Nu folosi de două ori aceeași ilustrație în fața acelorași ascultători

Dacă repeți ilustrațiile, îți asumi riscul de a-ți plictisi ascultătorii.

7. Nu folosi o ilustrație care domină punctul principal, ci una care îl ilustrează

Ai grijă ca fiecare ilustrație folosită să servească adevărului, și nu să îl domine! Explicarea și aplicarea adevărului sunt principalul scop al predicării – pentru că pe acestea Duhul Sfânt poate să le folosească pentru a schimba viețile oamenilor. Noi suntem în primul rând predicatori, nu povestitori.

Tu vrei ca oamenii să țină minte adevărul cu ajutorul ilustrației! Cu siguranță vor ține minte ilustrația, însă ai grijă să își amintească și ce ilustrează aceasta!

8. Nu distorsiona o ilustrație făcând-o să se potrivească, doar pentru că este o ilustrație bună

Ilustrațiile bune sunt puternice și predicatorii au tendința să își dorească să le folosească, ceea ce duce la tendința de a le folosi incorect și inadecvat. Este una să ajustezi o ilustrație generală (de pildă, „povestea băiețelului care…”) pentru a se potrivi contextului tău, dar este cu totul altceva să distorsionezi o ilustrație ca să se potrivească în predica ta.

9. Învață să comunici bine ilustrațiile

Aceasta este o artă care se învață. Urmărește reacția ascultătorilor tăi pentru a-ți da seama de efectul ilustrației!

10. Inserează ilustrațiile în locuri strategice pentru un impact maxim

Cele mai strategice locuri pentru ilustrații sunt la începutul și la sfârșitul predicii – la început, pentru a capta atenția ascultătorilor, iar la final, pentru a fixa bine ideea predicii și pentru a-i ajuta să țină minte ce ai spus.

11. Ilustrațiile trebuie să fie scurte

Ilustrațiile lungi au tendința de a pierde concentrarea pe ceea ce vrei să ilustrezi. Ilustrațiile lungi trebuie să îți iasă din prima încercare (pentru că nu primești o a doua șansă – odată ce ai început-o, trebuie să o duci la capăt) și să obții impactul dorit, pentru că altfel pierzi atenția ascultătorilor, te pui într-o lumină proastă și pierzi timp prețios.

Pe de altă parte, dacă o ilustrație scurtă nu are impactul dorit, poți merge mai departe fără să te simți jenat și fără o pierdere de timp considerabilă. De asemenea, ilustrațiile scurte sunt mai ușor de ținut minte și mai ușor de prezentat fără să apelezi la notițe. Ilustrațiile pe care le spui fără ajutorul notițelor au cel mai mare impact.

12. Ai grijă ca ilustrațiile tale să conțină detalii corecte, precum și informații corecte cu privire la sursa lor

Dacă nu prezinți informații corecte, îți pierzi credibilitatea. Datele istorice trebuie să fie corecte. Citatele literare (ex. poezii) trebuie să fie corecte. Datele statistice trebuie, de asemenea, să fie corecte.

13. Ai grijă ca ilustrațiile folosite să fie potrivite pentru ascultătorii tăi

Ține cont de specificul cultural, cum ar fi figurile de stil, practicile sociale, relevanța istorică, umorul etc. Acest lucru este foarte important mai ales atunci când ascultătorii tăi fac parte dintr-o cultură diferită de a ta (de exemplu, când călătorești în alte țări).

Ilustrațiile generale au de-a face cu experiențele vieții, cu natura, istoria și altele asemenea.

14. Nu folosi prea multe ilustrații

Dacă îți încarci predica cu multe ilustrații, ascultătorii tăi se vor plictisi de ele și vor trage concluzia că nu te-ai pregătit prea bine. Cel mult o ilustrație pentru fiecare punct principal este, în general, suficient.

15. Nu folosi ilustrații ce nu sunt credibile

Testează fiecare ilustrație: „Este posibil…credibil…logic…realist?” Dacă nu, nu folosi ilustrația respectivă (chiar dacă este adevărată), pentru că altfel îți vei distruge credibilitatea.

16. Ai mare grijă la folosire umorului

Umorul trebuie folosit doar dacă vine în mod natural; cu alte cuvinte, nu folosi glume! Dacă o ilustrație sau o experiență este amuzantă și se potrivește cu subiectul tău biblic, atunci folosește-o! Aceasta nu este o glumă; gluma este un scenariu inventat! Ține minte: incidentele amuzante care ascultătorilor tăi nu li se par amuzante nu fac decât să diminueze eficiența mesajului tău, așa că, fii atent! Nu folosi umor care poate fi considerat nepotrivit sau de prost gust (de pildă, orice ar putea fi considerat drept rasism).

17. Nu vorbi mereu despre tine

De obicei, oamenii își iubesc pastorul, însă orice lucru are limite. Oamenii vor să audă și altceva, nu doar ce s-a întâmplat în viața ta (când erai mic, când ai crescut, incidente din biserica în care ai fost mai înainte etc.). Eu recomand să te ferești să faci referiri la biserica pe care ai păstorit-o mai înainte. Dacă vorbești despre ea, oamenii pot trage concluzia, pe bună dreptate, că vei vorbi și despre ei altor oameni. Acest lucru nu este profesionist, nici necesar și nici potrivit.

18. Nu fi prea expresiv

Noi ne aflăm acolo pentru a atrage atenția asupra lui Dumnezeu și a adevărului Său, și nu asupra ilustrațiilor noastre elocvente. În general, limbajul prea colorat sau ilustrațiile prea elocvente îi decuplează pe oameni de la mesaj.

19. Nu folosi ilustrații învechite

Povestirile pe care le spune orice predicator sunt interzise. Fii original! Asta presupune muncă și cercetare, dar se merită!

20. Ai grijă ca ilustrațiile tale să ilustreze subiectul

Uneori, după ce asculți o ilustrație, te întrebi: „Ce are aceasta de-a face cu subiectul?” Ca și umorul, ilustrațiile trebuie să fie clare în ce privește înțelesul lor, modul în care ilustrează subiectul tău, precum și felul în care se leagă de ceea ce încerci să arăți. Nu ar trebui să fii nevoit să explici o ilustrație, pentru că, în cazul acesta, ca și umorul, își pierde eficiența.

Partea A II-A. Conducere Transformatoare

„Profilul unui lider creștin”

Cum este un lider creștin? Cum este el ca persoană, caracter, abilități, atitudini, stil de viață, spiritualitate etc.? În mod cert, punctul de plecare îl constituie calificările spirituale ale liderului bisericii, așa cum sunt prezentate în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Însă, după părerea mea, acesta este doar punctul de plecare. Aceasta nu este, sub nicio formă, o listă exhaustivă, pe care, dacă un om o îndeplinește, se califică automat să fie lider al bisericii. Nu cred că Pavel a intenționat să ne ofere o listă pe care să o folosim fără alte standarde sau cerințe. Lista aceasta nu spune nimic despre anumite trăsături de caracter, cum ar fi smerenia, curajul sau înțelepciunea, însă cu siguranță și acestea sunt aspecte importante ale profilului liderului bisericii. Și nu spune nimic nici despre darul conducerii (Rom. 12:8), însă cu siguranță un prezbiter trebuie să aibă acest dar.

Așadar, ce alte aspecte privitoare la caracter, personalitate și abilități credeți că ar trebui să aibă un lider al bisericii? Eu cred că, în afară de criteriile lui Pavel din 1 Timotei 3, Scriptura conține anumite trăsături de caracter și de personalitate inalienabile, pe care liderii bisericilor trebuie să le aibă. Cred că le vom înțelege mai bine dacă le vom împărți în trei categorii:

A. Acele trăsături de caracter intangibile care îi ajută să ia mereu decizii bune.

B. Acele trăsături de personalitate care au un impact asupra celor ce îi conduc, inspirându-i să îi urmeze și să îi asculte.

C. Acele trăsături „de succes”, care îl ajută pe lider să obțină rezultate bune, cum ar fi auto-disciplina, perseverența, rezistența.

A. Trăsături De Caracter

Aceste trăsături îi ajută pe lideri să ia mereu decizii bune. Primele cinci de pe lista mea sunt următoarele: înțelepciunea, integritatea, smerenia, curajul și viziunea.

1. Înțelepciunea

Înțelepciunea este prima pe lista mea. Aceasta este trăsătura-umbrelă, care le include pe toate celelalte. Întrebarea este: „Ce este înțelepciunea?” Iată formula mea: Înțelepciune = cunoaștere + experiență + maturitate.

a) Cunoaștere. Cunoașterea se referă la cunoașterea faptelor, adevărurilor, principiilor etc. Cunoașterea este legată de învățare. Cunoașterea specială vine din ariile noastre specifice de expertiză și învățare, fie academică sau prin calificarea la locul de muncă.

b) Experiență. Nu poți fi înțelept fără experiență. În definitiv, înțelepciunea este dobândită și învățată prin experiența de viață. Școala greutăților vieții te înțelepțește.

Deși experiența implică și ideea de „vârstă”, unii o dobândesc mai repede decât alții datorită expunerii lor la experiențele vieții și deschiderii lor de a învăța din ele, fie acasă, la școală, la locul de muncă sau în societate.

Poate că am putea spune că experiența se află acolo unde punem cunoștința la treabă, ca în ucenicie. În definitiv, nu este întreaga viață, într-o anumită măsură, o ucenicie?

c) Maturitate. Apostolul Pavel a scris: Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune” (1 Cor. 2:6). Ce este maturitatea? Maturitatea este ceva greu de definit, însă o recunoști când o vezi. Sau, altfel spus, știi ce este maturitatea atunci când o vezi.

Maturitate înseamnă să te porți ca un adult, nu ca un copil; de pildă, să nu faci crize de furie atunci când nu poți să faci ce vrei tu sau când lucrurile nu merg bine. Maturitate înseamnă să îți controlezi emoțiile.

Maturitatea fizică este ușor de recunoscut și apare fără vreun efort din partea noastră. Pur și simplu, ajungem într-o etapă în care nu mai creștem, nu ne mai ies dinți și arătăm ca un adult.

Maturitatea emoțională și psihică nu apare în același moment la toți oamenii. Sunt oameni mai în vârstă care nu se maturizează niciodată și sunt tot imaturi în comportament, reacții, atitudini și vorbire chiar și la 60 sau 70 de ani, pe când alții mai tineri pot fi mult mai maturi în domeniile respective.

Maturitatea implică autocontrol, alegeri, felul în care ne exprimăm emoțiile. Este o conștientizare a propriei persoane (cine suntem) și a felului în care relaționăm cu ceilalți.

Maturitatea implică suferirea durerii pe termen scurt pentru un câștig pe termen lung. Oamenii imaturi nu văd așa lucrurile, ci ei își doresc împlinirea imediată a propriilor dorințe.

Maturitate înseamnă să te ții de cuvânt. Consecvență. Încredere.

Din păcate, mulți lideri bisericești din zilele noastre par să ducă lipsă de înțelepciune. Însă exact acesta este lucrul de care bisericile noastre au nevoie disperată. Să observăm următoarele:

  • Solomon nu i-a cerut lui Dumnezeu bogății, ci înțelepciune (1 Împărați 3:9).
  • Isus creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune” (Luca 2:40) ... și creştea în înţelepciune, în statură” (2:52).
  • Conducătorii bisericii din Fapte 6 erau şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune” (Fapte 6:3).
  • Apostolul Pavel se roagă să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească” (Col. 1:9).
  • Vorbind despre Hristos, Pavel spune: „… în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col. 2:3).
  • Credincioșii sunt îndemnați astfel: Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea” (Col. 4:5).

Oamenii înțelepți de obicei se consultă cu alții, se auto-evaluează și meditează. Oamenii înțelepți acceptă dialogul provocator care le stimulează gândirea și opiniile. Oamenii înțelepți nu vor să aibă lingușitori în jurul lor, ci oameni cu inițiativă și cu gândire liberă.

2. Integritate

Ce este integritatea? Integritatea este definită uneori ca aderența la principii morale și etice. Integritatea se vede în…

a) Imparțialitate. Aceasta înseamnă să nu iei niciodată decizii care să placă oamenilor, ci care să placă lui Dumnezeu (Efes. 6:6-7; Col. 3:22-23). Să faci ce este corect, indiferent de cost. Aceasta înseamnă să nu fii prins niciodată într-un conflict de interese. De asemenea, mai înseamnă să nu favorizezi niciodată pe cineva în defavoarea altcuiva, indiferent de cine ar fi vorba. Și mai poate însemna să refuzi intenția bună a cuiva pentru a nu te îndatora față de persoana respectivă.

b) Transparență. Sinceritate. Fără agende ascunse, indiferent de consecințe. Aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să spui tot ce știi (înțelepciunea și confidențialitatea pot dicta altceva), însă înseamnă să nu te ascunzi în spatele unei măști, ci să arăți cine ești cu adevărat.

c) Dreptate. Corectitudine în tot ceea ce faci.

d) Sinceritate. Să nu fii fals. Să nu ai motivații ascunse. Să nu fii ipocrit. Fără prefăcătorii.

e) Onestitate. Sinceritate, franchețe. Fără înșelăciune și viclenie.

f) Credibilitate. Să te porți în așa fel încât oamenii să te creadă și să aibă încredere în tine.

g) Puritate morală. Aceasta face parte din integritatea personală. „Fii cu luare aminte asupra ta însuți” (1 Tim. 4:16). De ce? Pentru că nu poți să îi conduci pe alții la credință, sau să îi înveți adevărul pe oameni, sau să îi conduci pe oamenii lui Dumnezeu în închinare, sau să mijlocești pentru alții, decât dacă trăiești în integritate și puritate morală.

Un lider creștin trebuie să fie integru. Viața ta întreagă trebuie să fie unitară – fără goluri, fără inconsistențe; un tot unitar.

3. Smerenie

Ce este smerenia? Smerenia este …

a) Blândețe. Blândețe înseamnă să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Rom. 12:3) – adică să fii arogant. Blândețe înseamnă să privească pe altul mai presus de el însuşi” (Fil. 2:3). Blândețea este atitudinea care spune: Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez (Ioan 3:30). Blândețea este atitudinea care spune: Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol (1 Cor. 15:9; cf. Efes. 3:8; 1 Tim. 1:15).

b) Failibilitate. Failibilitate înseamnă să știi și să admiți că nu știi totul. Poți să faci și chiar faci greșeli. Nu știi răspunsurile la toate întrebările.

c) Blândețe. Să nu îi intimidezi pe alții ca să poți face ce vrei tu.

d) Slujire. Să nu fii o vedetă care așteaptă adulația celorlalți, ci să îi slujești pe ceilalți.

e) Auto-cunoaștere. Disponibilitatea de a-ți recunoaște atât punctele slabe, cât și punctele tari.

Smerenia este opusul mândriei. În lucrare, este ușor să devii mândru, mai ales dacă există semne exterioare de succes în termeni lumești (de exemplu, creșterea numărului de participanți la biserică sau o nouă clădire). Predicarea, în general, poate duce la mândrie. Dacă oamenii îți apreciază predicarea, asta ți se poate urca la cap.

În clipa în care începem să credem că avem vreun merit, deja avem probleme. Nu uitați: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi (Iacov 4:6; 1 Pet. 5:5). Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe” (1 Petru 5:6). La vremea potrivită, El te va înălța – nu trebuie să o faci tu însuți.

4. Curaj

Ce este curajul? Curajul nu înseamnă tupeu, nici obrăznicie, nici franchețe. Mai degrabă, să ai curaj înseamnă să faci ceea ce este drept, indiferent de părerile celorlalți și în ciuda împotrivirilor, a consecințelor, a criticii, a eșecului sau a descurajării. Să ai curaj înseamnă să știi sigur care este mersul corect al lucrurilor și să îl duci la îndeplinire. Curaj înseamnă să susții adevărul. Curajul este încrederea că, prin ajutorul lui Dumnezeu, vei reuși.

Nu uita: Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Tim. 1:7). Martin Luther, pe drum către Worms, unde urma să fie interogat cu privire la învățăturile sale, a spus: „Vă puteți aștepta la orice din partea mea, în afară de frică și retractare. Nu voi fugi, și cu atât mai puțin nu voi retracta ce am spus.” Aceasta înseamnă să ai curaj.

Conducerea creștină nu este ușoară și presupune curaj.

Este nevoie de curaj pentru a lua decizii grele – pentru a face ceea ce este drept indiferent de consecințe.

Luarea unor decizii clare și bune, în dependență de Dumnezeu, este semnul unui lider spiritual bun, ca…

  • Avraam în timpul crizei din Sodoma și al salvării lui Lot (Gen. 14:14 și urm.)
  • Moise când a decis să renunțe la puterea și plăcerile din Egipt (Evr. 11:23-28)
  • Pavel în timpul furtunii (Fapte 27).

De fiecare dată când te vei afla la răscruce de drumuri în ce privește luarea deciziilor, vei fi un exemplu fie de curaj, fie de lașitate. David și Daniel au fost oameni curajoși. Iona și Ghedeon au fost niște lași.

Este nevoie de curaj pentru a rezolva situații dificile – pentru a face față obstacolelor, atacurilor, împotrivirilor și criticilor la persoană (din partea oamenilor; din partea lui Satan etc.). Este nevoie de curaj pentru a predica după ce ai fost criticat dur în timpul săptămânii (cf. Ier. 1:17-19). Critica este unul din cei mai răi dușmani care te va roade pe dinăuntru. Critica îți amplifică nesiguranța, îți îndepărtează privirea de la ceea ce ai de făcut și o mută pe tine, îți secătuiește energia și entuziasmul, te face să intri în defensivă și te izolează.

De aceea, critica negativă, distructivă (judecarea), eu cred că este un instrument al lui Satan. Cred în conceptele biblice de mustrare, îndemnare și confruntare (2 Tim. 4:2), însă critica distructivă nu își are locul printre oamenii lui Dumnezeu. De obicei, critica este negativă, distructivă – și este despre ceea ce nu vor oamenii sau nu le place, nu despre ceea ce Îl onorează pe Dumnezeu sau este benefic poporului Său. Critica îți poate distorsiona imaginea lucrării, precum și a oamenilor pe care îi slujești.

Este nevoie de curaj pentru a persevera în vremuri de descurajare spirituală – pentru a nu te da bătut atunci când apare descurajarea, atunci când crezi că ai eșuat, atunci când muncești din greu, însă pare că nimeni nu ascultă sau nu răspunde.

Ține minte: De trei ori i-a spus Dumnezeu lui Iosua să se întărească și să se îmbărbăteze. De ce? Pentru că El știa că ispitele și încercările pe care Iosua le va întâmpina l-ar putea descuraja și că atunci el ar putea fi tentat să aleagă calea ușoară.

5. Viziune

Ce este viziunea? Viziunea nu este o lume a viselor „cu capul în nori”; și nici propriile tale aspirații. Viziunea înseamnă …

a) Să vezi ceea ce este posibil.

b) „Să vezi ceea ce este invizibil”, ca Moise (Evr. 11:27) și patriarhii, care au văzut lucrurile făgăduite de departe, deși nu le-au primit ei înșiși (Evr. 11:13).

c) Să îți stabilești o direcție și obiective realiste și realizabile.

d) Optimism: „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Fil. 4:13) – adică lucrurile pe care pot să le fac și le voi face, le fac prin puterea pe care mi-o dă Hristos.

B. Trăsături De Personalitate

Prin trăsături de personalitate mă refer la acele caracteristici personale care îi influențează pe oamenii pe care îi conduci. Aceasta este capacitatea de a-i inspira pe alții să te urmeze și să te asculte. Aceasta mai este numită uneori „personalitate puternică” și este ceva ce nu se poate învăța. Fie o ai, fie nu o ai. Este carismă, însă nu una artificială ori superficială, ci una internă și autentică.

C. Trăsături De Succes

Trăsăturile de succes sunt acele caracteristici care îl ajută pe lider să obțină rezultate. Acestea includ trăsături ca auto-disciplina, perseverența, rezistența. Să perseverezi în ciuda descurajării, pentru că privești la țelul tău. Să îi încurajezi pe cei din echipa ta să meargă mai departe. Și aceasta vine din impulsul tău interior de a-ți trăi viața cu folos. Este vorba despre motivație.

Concluzii

De aceste cinci trăsături de caracter depinde dacă liderul va lua decizii bune în mod constant și dacă va avea un impact puternic în viața celor pe care îi conduce; tot acestea îl vor ajuta să își atingă scopurile.

Partea A III-A. Schițe De Predici

Pentru versiunea audio a acestor predici în engleză, dați click pe link-urile următoare: Link 1 - Jn. 20:19-21; Link 2 - Jn. 20:21-23; Link 3 - Jn. 20:24-31

Titlu: Tocmai L-am văzut pe Isus

Subiectul: Șocul și realitatea învierii

Punctul #3: Învierea lui Isus transformă teama în curaj (19-23)

(Vezi Ediția de Iarnă 2019 a acestui jurnal pentru punctele #1 și #2)

1. Isus cel înviat alină temerile noastre (19-20)

a) El alină temerile noastre prin ceea ce spune (19)

b) El alină temerile noastre prin ceea ce face (20)

2. Isus cel înviat trezește curajul din noi (21-23)

a) El ne trezește curajul de a continua lucrarea Sa (21)

b) El ne trezește curajul de a vorbi cu autoritate (22-23)

Punctul #4: Învierea lui Isus transformă necredința în credință (24-29)

1. Necredința nu poate fi convinsă de o mărturie la mâna a doua (24-25a)

2. Necredința cere dovezi concrete (25b-28)

a) O dovadă concretă este ceea ce spune Isus (26)

b) O dovadă concretă este ceea ce Isus a făcut (27a)

3. Dovezile concrete cer un verdict (27b-29)

a) Credința este dovedită printr-o mare mărturisire de credință (28)

b) Credința este onorată cu o mare binecuvântare din partea lui Isus (29)

i) Este bine să vezi și să crezi (29a)

ii) Este mai bine să crezi fără să vezi (29b)

Concluzii (30-31)

Related Topics: Pastors

Report Inappropriate Ad