Add to My Library 
Editia Toamnă 2011
Coordonat de
Dr. Roger Pascoe, Președinte,
The Institute for Biblical Preaching
(Institutul pentru Predicare Biblică)
Cambridge, Ontario, Canada
Aceasta este prima ediție trimestrială a Jurnalului Electronic pentru Păstori, fiecare ediție incluz‚nd una sau mai multe din următoarele teme: predicare, conducere bisericească, probleme pastorale din slujire, istoria bisericii, schițe de predici c‚t și articole devoționale pentru Óncurajarea dumneavoastră. Lucrarea acestui site este Ón mod special pentru păstori dar și pentru oamenii implicați Ón slujirea creștină
Scopul nostru este: „Consolidarea Bisericii Ón Predicarea Biblică și Lidership” sper‚nd că această publicație electronică va ajuta la Ómplinirea acestui scop Ón timp ce căutăm a Ónvăța, ajuta și Óncuraja oamenii din slujire din toate colțurile lumii, chiar și Ón părțile mărginașe.
Dumnezeu să vă binecuvinteze Ón slujirea dumneavoastră pentru El și fie ca aceste articole să fie o inspirație și motivare Ón proclamarea Cuv‚ntului lui Dumnezeu dar și Ón conducerea oamenilor lui Dumnezeu.
Dr. Roger PASCOE, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA
Predicarea biblică este proclamarea publică a mesajului lui Dumnezeu, care este derivat din conținutul Sfintelor Scripturi. Predicarea biblică implică declararea unui mesaj din partea lui Dumnezeu, pentru un anumit public, Óntr-un anumit loc și Óntr-o anumită perioadă de timp, iar acest mesaj din Cuv‚ntul Domnului - Sfintele Scripturi – este explicat și aplicat ascultătorilor.
Este vital ca un asemenea mesaj să fi fost personalizat şi aplicat mai Ónt‚i Ón propria ta viaţă (ceea ce noi numim “predicarea Óntrupată”), astfel Ónc‚t ceea ce predici să fie exemplificat Óntr-un asemenea mod Ónc‚t publicul să poată vedea Ónaintea lor, prin persoana ta, exemplul mesajului trăit.
Predicarea biblică nu este o prelegere; nu este un discurs; nu este un monolog dramatic. Ea are o formă şi o funcţie proprie. “Un predicator nu este un autor care-și citește propriul manuscris, ci este o Voce, un Foc, un Crainic, Óndrăzneţ şi pasionat Ón slujirea sa sacră - un orator vorbind Ón numele şi prin puterea cerului. Sunt mai mulţi autori la amvon dec‚t predicatori.” 1
Există mai multe definiţii ale predicării biblice (numite uneori predicarea expozitivă), cum ar fi:
Stephen Olford: “Predicarea expozitivă este explicarea şi proclamarea textului Cuv‚ntului lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sf‚nt, prin păstrarea semnificației istorice, contextuale, gramaticale şi doctrinare a pasajului dat, cu scopul de a invoca un răspuns care să transforme prin Hristos.”2
Haddon Robinson: „Predicarea expozitivă este comunicarea unui concept biblic, derivat și transmis printr-un studiu istoric, gramatical şi literar a unui pasaj Ón propriul context, pe care Duhul Sf‚nt Ól aplică mai Ónt‚i personalității şi experienţei predicatorului, iar mai apoi prin acesta către ascultătorii săi.”3
John Stott: „Interpretul deschide mai Ónt‚i ceea ce pare a fi Ónchis, deslușește ce este neclar, dest‚lcește ce este Ónnodat și desface ce este bine ambalat ... Responsabilitatea noastră ca interpreți este de a deschide textul astfel Ónc‚t mesajul acestuia să fie clar, direct, precis, relevant, fără adăugire, omitere sau falsificare.”
J.I. Packer: „Ideea adevăratei predicări (expozitive) este că predicatorul trebuie să devină un purtător de cuv‚nt al textului, deschiz‚ndu-l și aplic‚ndu-l ca fiind un cuv‚nt de la Dumnezeu pentru ascultători, vorbind doar pentru ca textul să poată vorbi singur şi să fie auzit, formul‚nd fiecare punct al textului Óntr-o asemenea manieră Ónc‚t ascultătorii să poată discerne (vocea lui Dumnezeu).”
Am două definiţii - una scurtă şi una mai lungă:
Definitia mea scurtă: „propovăduieşte Cuv‚ntul” (2 Timotei 4:2).
Definitia mea lungă: „predicarea biblică este proclamarea Cuv‚ntului lui Dumnezeu, Ón puterea Duhului Sf‚nt ... care interpretează sensul său exact, explică Ón mod clar adevărul său, declară mesajul său cu autoritate, şi aplică semnificaţia sa Óntr-un mod practic (cu relevanţă pentru viaţa contemporană) ... cu scopul de a genera un răspuns spiritual de transformare al ascultătorilor.”
Toată predicarea trebuie să fie biblică. Acesta trebuie să fie derivată din şi, de fapt, să fie Cuv‚ntul lui Dumnezeu vorbit de predicator. Predicarea biblică este adevărul lui Dumnezeu transmis prin intermediul unui agent uman. Astfel, predicarea biblică necesită o privire de ansamblu a Óntregii Scripturi - care este inspirată de Duhul Sf‚nt şi, prin urmare, pe deplin demnă de Óncredere. Scriptura este cea mai Ónaltă autoritate pentru creştini Ón ceea ce credem şi trăim. Este, prin urmare, singura autoritate a noastră pentru predicare. Dacă nu reuşim să predicăm Scripturile, atunci propovăduirea noastră nu este altceva dec‚t filozofie.
Există două abordări pentru predicare - predicarea biblică (sau, expozitivă) şi predicarea tematică. Œn predicarea tematică predicatorul alege mai Ónt‚i tema despre care va predica, dezvolt‚nd mesajul cu ajutorul diferitelor pasaje relevante. Pericolele predicării tematice sunt că: (1) această metodă de predicare poate fi confuză pentru public și greu de urmărit deoarece, de obicei sunt menționate o varietate de texte, şi (2) pot fi uneori Ónşelătoare, Ón special Ón cazul Ón care textele sunt scoase din context (fapt care se este Ónt‚mplă adesea). Dar, predica tematică poate fi benefică, deoarece oferă posibilitatea de a prezenta un spectru larg de predare scripturistică pe un subiect dat. Cu alte cuvinte, aceasta poate fi o prezentare sistematică a unui subiect biblic.
Predicarea biblică, pe de altă parte, Óncepe cu textul, din care predicatorul stabilește subiectul. Œn acest caz, predicatorul este călăuzit Ón primul r‚nd de de text , iar apoi de subiectul care reiese din text, trat‚nd numai acest text şi subiectul acestuia Ón predica lui. Aceasta nu Ónseamnă că nu va face referire și la alte texte relevante. De multe ori folosim alte pasaje pentru a sprijini ceea ce spunem iar prin acest mod să demonstrăm unitatea Cuv‚ntului lui Dumnezeu. Deci, ambele abordări sunt valide, dar consider că abordarea noastră primară pentru predicare trebuie să Ónceapă cu Cuv‚ntul, iar dezvoltarea subiectului predicii să fie prin intermediul pasajului ales. Indiferent de abordarea pe care o alegeți, asiguraţi-vă că “predicați Cuv‚ntul!”
Deci, ce este predicare? Predicarea implică 4 lucruri:
1. Proclamare
2. Interpretare
3. Explicare
4. Aplicare
Œn următoarele ediții ale acestui jurnal, o să adresăm fiecare din aceste aspecte ale predicării. Dumnezeu să vă binecuvinteze Ón căutarea dumneavoastră de a-l glorifica pe El prin declararea adevărului lui Dumnezeu cu acuratețe și claritate pentru viața fiecăruia.
Dr. Roger PASCOE,
Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA
Un model este un exemplu – o persoană sau un lucru ce poate fi imitat. A fi un model dumnezeiesc a fost foarte important pentru apostolul Pavel. Nu numai că el Ónsuși a fost un exemplu prin propria sa viaţă, dar el ne Óndeamnă să fim, de asemenea, modele evlavioase Ón vieţile noastre. El prezintă lucrurile astfel:
ți pe inimă aceste lucruri; Óndeletnicește-te cu totul Ón ele, pentru ca Ónaintea ta să fie văzută de toți...” (1 Timotei 4:12,. 15). A fi dedicat Ónseamnă să „Óți pui pe inimă aceste lucruri; să te Óndeletnicești cu totul Ón ele”.
Dacă vrem să fim exemple de evlavie Ón viaţa noastră creştină şi Ón lucrarea noastră pastorală, trebuie să fim complet absorbiți de lucrarea pe care Dumnezeu ne-a chemat să o facem. Viaţa creştină este una care necesită un angajament total, dacă vrem să fim ucenicii autentici a lui Isus Hristos. El a spus, “cine nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33). Aceasta Ónseamnă că trebuie să fim dedicați 100%, nu-i aşa? Iar acest model de dedicare atrage atenția altora şi Ói influenţează să se dedice și ei Domnului Ón totalitate.
Desigur, ca pastori şi lideri ai bisericii, această poruncă este oportună. Dacă noi nu suntem dedicați lui Dumnezeu, atunci cine ne va urma? De ce ar vrea cineva să ne urmeze? Vieţile noastre trebuie să fie diferite radical şi cu motivație curată, astfel Ónc‚t alte persoane să recunoască faptul că suntem Ón totalitate dedicați Ón a fi ucenici ai lui Hristos Ón cuv‚nt,Ón g‚ndire, şi Ón faptă. Noi trebuie să avem disciplina de zi cu zi şi dedicarea sportivilor, fermierilor şi a soldaţilor, spune apostolul Pavel (2 Tim. 2:4-6). Care sunt caracteristicile acestor oameni și ce trebuiesc demonstrate Ón propriile noastre vieţi?
Œn primul r‚nd, soldatul (2 Tim. 2:4). Cerința soldaților buni este devotamentul și disciplina răbdării a acestora. Aceștia trebuie să fie mereu la datorie. Ei trebuie să fie Óntotdeauna atenți la orice semn al inamicului. Ei nu pot dormi la locul de muncă şi nici nu pot slăbi Ón loialitatea şi ascultarea lor faţă de “cel care i-a recrutat” pentru a servi ca soldați. Datoria lor este de a sluji şi proteja ţara lor. Acesta este angajamentul lor nepieritor indiferent de circumstanțele ce pot apărea.
Œn al doilea r‚nd, atletul (2 Tim. 2:5). Caracteristica principală a sportivilor este, probabil, angajamentul lor față de disciplinare și Óndurarea efortului. Sportivii trebuie să fie foarte disciplinaţi, Ón angajamentul lor de a exersa și de a se pregăti continuu pentru a deveni cei mai buni Ón sportul lor. Sportivii trebuie să renunţe la multe dintre plăcerile de care prietenii lor se bucură, din cauza vieții auto-disciplinate. Ei trebuie să doarmă suficient, să măn‚nce alimente corespunzătoare, să evite obiceiurile rele, și să renunțe la alte activităţi (care pot fi perfect acceptabile Ón sinea lor), astfel Ónc‚t aceștia să-și poată urmări țelul lor. Desigur, sportivii sunt legați nu doar de angajamentul Ón a exersa Óntr-un mod disciplinat. Aceștia sunt, totodată, obligați prin angajamentul lor să se disciplineze și să asculte. Sportivii trebuie să cunoască şi să respecte regulile cu scrupulozitate. Œn caz contrar, există pericolul ca după ce au c‚știgat cursa să fie ulterior descalificați pentru Óncălcarea regulilor de joc (cf. 1 Cor. 9:24-27). Œn acest caz, eforturile lor ar fi fost Ón zadar.
Œn al treilea r‚nd, fermierul (2 Tim. 2:6). Agricultorii sunt un exemplu al angajamentului Ón strădanie. Ei trebuie să lucreze și să se ostenească din greu pentru culturile lor: să pregătească solul, să planteze seminţele, şi să Ónlăture buruienile. Acest lucru necesită auto-disciplină, pentru că nimic altceva nu-l poate determina pe fermier să facă aceste lucruri. El ar putea decide să ia viaţa mai uşor. Să Óși ia c‚teva săptăm‚ni libere de la muncă. Să lase c‚mpul și recoltele să se Óngrijească singure. Dar rezultatele ar fi dezastruoase. Un fermier de succes muncește continuu la semănăturile sale. Iar după ce și-a finalizat munca, el trebuie să experimenteze o depedență completă de Dumnezeu pentru că doar El poate trimite lumina soarelui şi ploaia pentru a face recoltele sa crească. Agricultorul este limitat Ón ceea ce poate face. Chiar dacă el ar lucra din greu tot nu ar putea face semănăturile să crească - doar Dumnezeu poate. Acest lucru necesită dependenţă completă.
Urmărind aceste exemple de angajament (soldaţi, sportivi, şi fermieri), permiteţi-mi să vă Óncurajez să investiți timp și energia necesară pentru a vă comporta bine Ón viața dvs privată și Ón lucrarea publică, și pentru a fi un exemplu al dedicării prin răbdare, Óndurare și strădanie. Lăsați oamenii să vadă că sunteți serios cu privire la viața creștină și că lucrarea pastorală nu este doar un job pentru dvs ci o vocație, o chemare.
Nu fiți cu inima Ómpărțită cu privire la viața creștină și lucrare. Mediocritatea nu are nici un drept Ón viața creștină. Tot ceea ce facem trebuie să fie făcută pentru Gloria lui Dumnezeu și asta Ónseamnă să o facem cu toată puterea , cu excelență și cu o dedicare din toată inima.
Lăsați oamenii să vadă că sunteţi dedicat mărturiei şi slujirii creştine. Ceilalți trebuie să vadă că ești serios cu privire la viaţa creştină şi că slujirea pastorală dvs. nu este doar un loc de muncă pentru tine, dar o vocaţie, o chemare.
Nu fiți dedicat vieții creștine si lucrării cu jumătate de inimă. Mediocritatea nu are loc Ón viaţa creştină. Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut pentru slava lui Dumnezeu şi asta Ónseamnă să lucrăm cu toată puterea noastră, cu excelenţă, şi cu o dedicare din toată inima.
By: Dr. Michael A. G. Haykin
Profesor de Istoria Bisericii şi Spiritualitate Biblică
Southern Baptist Theological Seminary, Louisville, Kentucky
Unul dintre darurile bune pe care Dumnezeu le-a dat fiinţelor umane este memoria și abilitatea de a ne aminti de trecut. Amintindu-ne de trecutul nostru personal este absolut vital Ón a ştii cine suntem şi Ón a avea un simţ al identităţii personale. Cu toţii cunoaștem modul Ón care bolile care fac ravagii Ón memoria unei persoane distrug‚nd capacitatea acesteia de a funcţiona Óntr-un mod semnificativ Ón prezent. Acelaşi lucru este valabil şi pentru comunităţi şi naţiuni. C‚nd o comunitate sau naţiune uită trecutul său şi de unde provine, ea ajunge complet dezorientată şi Ón cele din urmă Ón imposibilitatea de a progresa Ón viitor. Neștiind de unde a venit, Ói este greu să stabilească un traseu pentru viitor. Desigur, ca de orice dar bun din lumea noastră căzută, de acesta se poate abuza. Poate lega o persoană, chiar şi o comunitate, Ón trecutul regretului fără speranţă sau amărăciunii neiertătoare sau urii răzbunătoare.
Dar dacă este adevărat că, cunoaşterea trecutului este vitală semnificației prezentului şi viitorului, şi eu cred că este, atunci evanghelicalismul modern se confruntă cu un viitor foarte nesigur pentru că trăim Óntr-o vreme Ón care cunoaşterea trecutului nostru ca și creştini evanghelici este Óngrijorător de scăzută. Cine au fost Ónaintaşii noştri şi ce au crezut ei? Care a fost experienţa lor cu Dumnezeu şi modul Ón care au format bisericile pe care le-au fondat, biserici pe care noi le-am moştenit? Ce i-a făcut pe ei ceea ce erau şi ce putem Ónvăţa din viaţa şi g‚ndirea lor pentru a trăi o viaţă mai bună ca şi creştini Ón zilele noastre? Mult prea mulți evanghelici nici nu ştiu dar nici nu le pasă. Œn acest sens, ei sunt de fapt imprerceptibili Ón cultura modernă, care este Óndragostită cu pasiune de prezent, anticip‚nd cu nerăbdare viitorul, şi total dezinteresați de trecut, sau dacă există vreun interes față de trecut, acesta este folosit ca o punte spre un divertisment evazionist. Nu există nici o ancoră puternică Ón trecut pentru a obţine Ónţelepciunea pentru prezent sau viitor. Uitarea Evanghelică a trecutului este, aşadar, de fapt, o formă a lumescului.
Scripturile, pe de altă parte, amintintesc foarte mult de trecut:
∑ 1 Cronici 16:12 / Psalmul 105:5: „Aduceţi-vă aminte de minunile pe cari le -a făcut, de minunile Lui și de judec„țile rostite de gura Lui”
∑ Evrei 13:7: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v-au vestit CuvÓntul lui Dumnezeu; uitați-v„ cu băgare de seam„ la sfÓrșitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! [Notă: acest apel pentru reamintire vine după cel mai lung capitol din Evrei, capitolul 11, capitol Ón care sunt amintiți marii eroi ai credinței lui Dumnezeu].
∑ Mica 6:5: „Poporul Meu, adu-ţi aminte ce plănuia Balac Ómpăratul Moabului, și ce i-a r„spuns Balaam, fiul lui Beor, și ce s-a ÓntÓmplat din Sitim pÓnă la Ghilgal, ca să cunoşti binefacerile Domnului!”
∑ Deuteronom 24:9: Adu-ți aminte ce a f„cut Domnul, Dumnezeul t„u, Mariei, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt. Cp. Luca 17:32: “Amintiţi-vă de nevasta lui Lot.”
Œn această ediție trimestrială a acestui jurnal, vrem să ne amintim evenimente şi persoane din trecut, de la primele zile ale Bisericii p‚nă la Marea Reformă dar şi de evenimente și de oameni mai recenți. Noi facem acest lucru, deoarece evenimentele din acele zile ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem astăzi. Dacă evenimentele din acei ani nu s-ar fi Ónt‚mplat, lucrurile ar fi fost destul de diferite Ón ziua de azi. Ne vom reaminti, nu numai pentru a obţine o idee mai bună de unde am venit, ci pentru că oamenii din acea zi pot să ne dea Ónțelepciune pentru prezent.
Dr. John MacArthur, Pastor
Grace Community Church, Sun Valley, California
"Din momentul acela Isus a Ónceput să propovăduiască” (Matei 4:17)
Domnul nostru a vestit mesajul Evangheliei cu certitudine. Misiunea lui nu a fost de a-i contesta sau de a aduce argumente Ón discuțiile cu oponenţii săi, ci de a predica adevărul m‚ntuirii. El nu a proclamat certitudini Óntr-un mod slab ci a făcut-o cu cea mai mare autoritate (cf. Mat. 7:29).
Scribii nu puteau Ónvăța cu autoritate datorită faptului că au amestecat multe opinii umane cu adevărurile biblice astfel Ónc‚t orice urmă de autoritate a acestora dispăruse cu mult timp Ón urmă. Tocmai de aceea impactul asupra oamenilor care l-au auzit pe Domnul Isus predic‚nd cu o autoritate reală, asemenea profeților a fost uluitor (cf Mat.7:28-29).
Domnul Isus a predicat, cu precizie și doar ceea ce Tatăl i-a Óncredințat pentru proclamare, fapt ce cu siguranță a avut greutate Ón autoritatea Sa. El a mărturisit despre acest lucru: „căci Eu n'am vorbit dela Mine Ónsumi, ci Tatăl, care M-a trimes, El Ónsuși Mi-a poruncit ce trebuie s„ spun și cum trebuie s„ vorbesc.” (Ioan 12:49; cf. 3.: 34; 08:38).
Bazat pe această autoritate divină, Hristos ne trimite Ón lume ca ambasadori ai Săi, zic‚nd: "Toată puterea mi-a fost dată Ón cer şi pe păm‚nt. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile "(Mat. 28:18 b-19a). Toţi credncioșii care sunt martori fideli ai Evangheliei vor vesti doar adevărul lui Dumnezeu prin autoritatea Lui - şi cu puterea Lui.
Intreabă-te: Autoritatea lui Isus Ónregistrată Ón r‚ndul oamenilor din zilele Lui a avut, de asemenea, ceva de-a face cu autenticitatea Lui. Dacă oamenii nu arată respect față de Dumnezeu şi Cuv‚ntul Său astăzi, Ón ce măsură se datorează aceasta lipsei de autoritate a poporul Său? Roagă-te pentru ca noi să emanăm realitatea plină a harului Său.
Dr. Roger PASCOE, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA
Scopul de a vă oferi schițe de predici Ón Jurnalul Electronic al Păstorilor (The NET Pastors Journal) este de a vă ajuta Ón pregătirea predicilor dvs. De multe ori, una dintre cele mai dificile părți ale pregătirii unei predici este descoperirea pasajului din care veți predica. Œn edițiile Jurnalului Electronic al Păstorilor ce vor urma intenționez să descriu detalii despre modul Ón care se poate ajunge la identificarea structurii (sau a outline-ului) pasajului conform intenției autorului.
Aceste schițe de predici au scopul de a arăta rezultatul final al unora dintre schițele mele de predici. Sper să puteți observa modul Ón care acestea se relaționează și reies direct din pasajul din Scriptură. Punctele principale in aceste schițe de predici sunt declarații ale principiilor prezente Ón pasaj și care au legătură cu tema centrală a pasajului.
Aceste principii sunt formulate Óntr-un mod prin care ascultătorii se pot conecta la predică. Prin folosirea Ón acest mod a punctelor principale, predica nu este o prelegere cu privire la o bucată de istorie antică ci un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru ascultătorii din ziua de azi.
Œn timp ce ei ascultă aceste puncte pe parcursul predicii ei sunt atrași de mesaj deoarece pot observa principiile pasajului se relaționează cu viața lor – cu probleme lor, cu comportamentul lor, cu deciziile lor, cu atitudinea lor, cu spiritualitatea lor, cu famillia lor, etc.
Am să Óncep cu o serie de schițe de predici pe Evanghelia după Ioan. Aceste schițe nu vor fi Ón ordinea capitolelor și versetelor dar vor fi grupate astfel:
). Datorită faptului că aceste predici sunt Ónregistrate pentru ascultătorii de radio (și nu pentru serviciile divine din cadrul bisericii) veți putea observa că un singur outline poate fi tratat Ón mai multe predici.
Aveți permisiunea de a folosi aceste schițe (ouline-uri). Le puteți folosi așa cum sunt sau le puteți modifica at‚t pentru a le predica c‚t și pentru a le publica. Fie că veți folosi sau nu aceste schițe, speranța mea (și scopul pentru care sunt publicate) este că veți putea observa de unde provin principiile din pasajele din Scriptură și modul Ón care acestea sunt formulate pentru auditoriul contemporan.
Iată deci trei schițe de predici din seria Cele Șapte Minuni ale Domnului Isus:
Subject: Credința Ón Acțiune
Idea #1: Credința reflectă Óncredere de neclintit (2:1-5)
1. Œncredere că Domnul Isus cunoaște circumstanțele (2:3)
2. Œncredere că Domnului Isus Ói pasă de problemele tale (2:4)
3. Œncredere că Domnul Isus răspunde nevoilor noastre (2:5)
Idea #2: Credința răspunde cu ascultare netagăduită (2:6-8)
1. Ascultarea Ón lucrurile care nu au logică (2:7)
2. Ascultare indifferent de părerile celor din jur (2:8)
Idea #3: Credința recunoaște binecuv‚ntarea nemeritată (2:9-11)
1. Credința recunoaște de unde vine binecuv‚ntarea nemeritată (2:9-10)
1. Credința recunoaște Óncotro Óndreaptă binecuv‚ntarea nemeritată (2:11)
Subject: Credința Ón Cuv‚ntul lui Dumnezeu
Context: 4:46
Idea #1: Nevoia Noastră De Dumnezeu Este Expusă Prin Disperarea Noastră Umană (4:47-50a)
1. Noi vedem nevoi fizice pe c‚nd Dumnezeu vede nevoile spiritual (4:47-48)
2. Noi inistăm ignoranți pe c‚nd Dumnezeu se Ómpotrivește cu Ónțelepciune (4:49-50a)
Idea #2: Credința Œn Dumnezeu Este Remedial Pentru Sărăcia Noastră Spirituală (4:50b-53)
1. Credința Óncepe prin a crede Ón Cuv‚ntul lui Dumnezeu (4:50b)
2. Credința acționează Ón ascultare față de Cuv‚ntul lui Dumnezeu (4:50c)
3. Credința este confirmată de dovada lucrării lui Dumnezeu (4:51-52)
4. Credința este dovedită prin convingerea despre Cuv‚ntul lui Dumnezeu (4:53)
Subject: Răspunsul față de autoritatea Domnului Isus
Context 5:1-5
Idea #1: Semnul Autorității Domnului Isus (5:6-9, 14)
1. Isus pune o Óntrebare de căutare: “Vrei să te faci bine?” (5:6-7)
2. Isus dă o poruncă care intrigă: “Ridică-te, ia-ți patul și umblă” (5:8-9)
3. Isus dă un avertisment solemn: “Să nu mai păcatuiești... “(5:14)
Idea #2: Controversa Cu Privire La Autoritatea Domnului Isus
1. Controversa cu privire la acțiunea lui Isus Ón ziua de sabat (5:10-13, 15-16)
2. Controversa lui Isus cu privire la dumnezeirea Sa (5:17-18)
1 Joseph Parker citat Ón Stephen F. Olford, Preaching the Word of God (Memphis: The institute for Biblical Preaching, 1984),34.
2 Stephen F.Olford and David L. Olford, Anointed Expository Preaching (Tennessee: B&H Publishing Group, 1998), 69.
3 Haddon W. Robinson, Biblical Preaching: The Development and Delivery of Expository Messages (Grand Rapids: Baker Book House, 1980), 20.