MENU

Where the world comes to study the Bible

Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 7, Editia de primăvară 2013

Ediţia de primăvară 2013

Coordonat de ...

Dr. Roger Pascoe, Președinte,

The Institute for Biblical Preaching
(Institutul pentru Predicare Biblică)

Cambridge, Ontario, Canada

C:\Users\Roger\Documents\My Documents\Institute for Biblical Preaching\Forms, Binder Cover Page, Logo\IBP Logos\IBP Logo.jpg

„Consolidarea Bisericii în Predicarea Biblică și Lidership”

Partea I – Predicarea:Pregătirea Predicatorului

„Predicatorul și lucrarea lui Dumnezeu”

Dr. Roger PASCOE, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA

Pentru a avea credibilitate și autoritate, liderii bisericilor trebuie să fie bărbați și femei duhovnicești. Predicatorii în mod special trebuie să fie oameni ai lui Dumnezeu pentru a se califica din punctul de vedere al scripturii pentru predicare. Ce înseamnă să fi un bărbat sau o femeie a lui Dumnezeu? Cum te pregătești pentru a deveni un om al lui Dumnezeu?

Sunt îndatorat mentorului, colegului meu de slujire și prietenului, Dr. Stephen Olford pentru că a făcut prezenta temă atât de reală, vitală, relevantă și puternică pentru mine. Acesta este un domeniu în care el a avut un impact profund asupra vieții mele. Îi sunt dator pentru materialele pe care le-am spicuit din scrierile și prelegerile sale, din conversațiile personale, dar și din propriul său exemplu, fiind de altfel lucruri pe care am încercat să le imprim în propriile mele gânduri și practici, iar câteva dintre acestea le-am inclus astăzi în acest articol.

Chiar și expresia "Om al lui Dumnezeu" ne amintește de a noastră chemare, responsabilitate și identitate - noi aparținem lui Dumnezeu și Îl slujim pe El. Omul lui Dumnezeu este pregătit și echipat cu și prin Scripturi (2 Tim. 3:16-17), Scripturi pe care suntem chemați și echipați pentru a le proclama. Deci, care sunt calitățile sau caracteristicile unui om al lui Dumnezeu si cum poate un om al lui Dumnezeu să se pregătească pentru lucrarea lui Dumnezeu? La aceste întrebări dorim să încercăm să răspundem în acest articol.

În 1 Timotei 4:16, apostolul Pavel scrie: „Fii atent la tine însuţi şi la învăţătura pe care o dai!” Observați că apostolul Pavel scoate în evidență în primul rând persoana (“Fii atent la tine..”) și apoi mesajul (“…și la învățătura” – adică la mesaj). El repetă aceeași ordine și în 2 Timotei 2:15, mai întâi persoana (“Străduiește-te să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat”) și apoi mesajul (“care explică corect Cuvântul adevărului”).

Prin urmare, pentru apostolul Pavel ordinea de pregătire este: în primul rând pregătirea predicatorului, a liderului bisericii; și în al doilea rând, pregătirea mesajului. Apostolul Pavel pune pregătirea predicatorului mai presus de cea a mesajului pentru că, asemenea spuselor domnului dr. Stephen Olford „corectitudinea morală și spirituală este o caracteristică primordială indispensabilă ortodoxiei doctrinare.” (Stephen F. Olford, „Annointed Expository Preaching”, 53-54). Deci, înainte de a predica doctrina corectă tu trebuie să fi un un om corect.

“Să te străduiești” înseamnă “să faci tot ce ține de tine” – „Fă tot posibilul pentru a te înfățișa înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie rușine” (2 Tim 2:15). Apostolul Pavel, îl îndeamnă pe Timotei, ca tânăr predicator și lider de biserică, să folosească orice efort (să se străduiască, să fie atent la sine) pentru a se putea înfățișa înaintea lui Dumnezeu asemenea unui metal care a fost testat și marcat ca fiind „aprobat”.

În mod evident purtarea „cu atenție” și efortul cerut prin aceste îndemnuri sunt necesare deoarece acestea nu vin în mod natural sau într-un mod ușor, și nici nu pot fi luate în chip ușuratic (cf. 1 Pet. 1:7), unde aceeași expresie este folosită cu privire la autenticitatea credinței – “testată prin foc”). Fi treaz, asemenea unui soldat, atlet și fermier (2 Tim. 2:3-6) în înfățișarea ta înaintea lui Dumnezeu “ca unul încercat și curat” (William D. Mounce, “Pastoral Epistles” in Word Biblical Commentary, 521)

Predicatorul și liderul bisericii trebuie să fie în primul rând și în mod special “un om al lui Dumnezeu” (1 Tim. 6:11). În Vechiul Testament acest termen este folosit Pentru a-i descrie pe acei care îndeplineau o slujire divină. Moise (Predicatorul și liderul bisericii trebuie să fie în primul rând și în mod special “un om al lui Dumnezeu” (1 Tim. 6:11). În Vechiul Testament acest termen este folosit Pentru a-i descrie pe acei care îndeplineau o slujire divină. Moise (Deut.33:1), David (2 Cronici Predicatorul și liderul bisericii trebuie să fie în primul rând și în mod special “un om al lui Dumnezeu” (1 Tim. 6:11). În Vechiul Testament acest termen este folosit Pentru a-i descrie pe acei care îndeplineau o slujire divină. Moise (Deut. 33:1), David (2 Cronici 8:14), Ilie (2 Regi 1:9) și profeții (1 Sam. 2:27) au fost “oameni ai lui Dumnezeu”.

Pregătirea personală trebuie să fie o disciplină zilnică în viața fiecărei persoane care dorește să fie un om sau o femeie a lui Dumnezeu, în special a predicatorilor și a liderilor bisericilor, pentru a putea fi pregătiți, echipați, și calificați pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Pregătirea personală începe cu un timp personal cu Dumnezeu. Nu poți păstra curăția morală și puterea fără a avea o întâlnire zilnică cu Dumnezeu – un timp liniștit zilnic pentru pregătirea sufletului (cf. Isa. 50:4-9). Viața ta devoțională este adevăratul barometru a sănătății și sfințeniei spiritual. Viața devoțională trebuie să fie disciplinată și zilnică. Dacă suntem disciplinați și destoinici în ce privește viața spiritual, Dumnezeu ne va alege ca fiind “încercați și fără prihană”, testați și acceptați.

Acest proces de “înfățișare a noastră înaintea lui Dumnezeu” ca fiind “încercați și fără pată” implică disciplina zilnică a “pregătirii personale” a propriei spiritualități în lucrarea de slujire. Pregătirea personală acoperă 4 domenii principale:

1.      Protejarea vieții tale morale

2.      Dirijarea vieții tale personale

3.      Hrănirea omului dinlăuntru

4.      Disciplinarea vieții tale spirituale

În această ediție vom încerca să observăm ce înseamnă:

I. Protejarea Vieții Morale

Responsabilitatea morală a unui bărbat sau a unei femei a lui Dumnezeu este prezentată de apostolul Pavel într-un mod foarte clar...

1.      Trebuie să fugim de capcanele păcătoase.Fugi (ferește-te) de poftele tinereţii (patimi), şi urmăreşte (caută) neprihănirea” (2 Tim. 2:22).

2.      Trebuie să urmăm principiile duhovnicești. Fugi de aceste lucruri (i.e. liberalism [1 Tim. 6:3-5] și materialism [1 Tim. 6:6-10]) și caută (urmărește) neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Tim. 6:11).

3.      Trebuie să luptăm bătăliile spirituale. Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă viața veșnică” (1 Tim. 6:12 ).

UN LIDER DUHOVNICESC TREBUIE SĂ FUGĂ DE CAPCANELE PĂCATOASE – acestea pot să îți distrugă lucrarea. Fugi are sensul de „fugi să-ți scapi viața”; „nu te uita înapoi”; „scapă cu orice preț” – la fel cum i s-a spus soției lui Lot pentru a scăpa din Sodoma. Care sunt aceste capcane păcătoase din care trebuie să scăpăm?

În primul rând, trebuie să fugim de capcana patimilor false (i.e. sexul în afara căsniciei; senzualism; păcatul poftei). 1 Cor. 6:18 afirmă, “fugi de imoralitate sexuală” și versetul nostru din 2 Timotei 2:22 spune, “fugi de poftele tinereții”.

Imoralitatea sexuală este una dintre capcanele păcătoase de care trebuie să fugim. Sexul ilicit pare că seduce atât de mulți bărbați din slujire în ziua de azi. Acum, chiar dacă apostolul Pavel nu vorbește despre pofta sexuală în mod specific în textul de față, cu siguranță că aceasta este una dintre acele ispite și capcane care se strecoară în viața bărbaților aflați în slujire.

Cineva s-ar putea să spună: „Ei bine, aceasta a fost adresată unui pastor tânăr. Pot să observ cum pastorii tineri au nevoie să țină seama de sfatul apostolului Pavel. Dar eu sunt mai în vârstă. Am mai multă experiență. Pornirile mele sunt sub control. Femeile tinere nu aleargă după mine.” Dacă acesta este modul în care gândești, atunci ai face bine să fugi de capcana pasiunilor false chiar acum – pentru că ești în pericol.

În ciuda faptului că acest lucru a fost scris pentru un pastor tânăr, la nici o vârstă nu suntem liberi de ispita sexuală. Deci, "continuați să fugiți" și "nu oferiți nici o oportunitate trupului pentru a-și îndeplini poftele lui" (Romani 13:14;... Cf. 1 Ioan 2:15-17, de asemenea,, Gal 1:4). În nici un moment din istorie nu a fost pofta sexuală atât de extinsă printre pastorii și liderii bisericii cum este în prezent. Mai mult decât în orice alt moment din istorie capcana patimilor false poate deraia lucrarea ta. Niciodată perversiunea sexuală nu a fost atât de larg răspândită și atât de accesibilă cum este în ​​prezent - în special pe internet. E atât de insidioasă, pentru că este atât de secretă, atât de omniprezentă, și atât de dependentă.

Deci, cum putem evita această capcană păcătoasă a patimilor false? Noi putem face față în mod corespunzător ispitei în puterea Duhului, prin punerea "la moarte a faptelor trupului" (Romani 8:13), prin "dezbrăcarea de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare" (Efeseni 4:22)., prin continuarea "răstignirii firii pământești împreună cu patimile și poftele ei", și prin menținerea în pas cu Duhul Sfânt (cf. Gal. 5:24).

Prin urmare, în primul rând trebuie să fugim de capcana pasiunilor false. În al doilea rând, trebuie să fugim de capcana învățăturilor false (i.e. adevăr neechilibrat; liberalism; păcatul mândriei). Apostolul Pavel ne avertizează că “va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă” (2 Tim. 4:3-4). Învățători falși au existat întotdeauna în biserică. Încercarea lor de a influența pe alții este de obicei o bătălie de cuvinte, o propagare a unui mesaj fals sau înșelător – mai degrabă decât doctrina adevărată sau Evanghelia adevărată. Dacă renunți la „cuvintele hrănitoare” (învățătură sănătoasă; adevărata evanghelie), te lași descoperit în fața capcanei învățăturilor false, a liberalismului teologic. Cânt se instalează letargia spirituală, liberalismul subversiv preia controlul. Învățăturile false se manifestă în patru moduri:

1) Învățătorii falși predică "o altă evanghelie", un mesaj de corupt. Asta e ceea ce (în opinia mea) este teismul deschis - "o altă evanghelie - o evanghelie diferită" (Gal. 1:6,9). Asta e ceea ce este mesajul despre "sănătate și bunăstare" – „o altă evanghelie", un mesaj corupt. Trebuie să ne ferim de liberalismul care se strecoară în viața noastră într-o modalitate atât de subtilă și care este aparent atât de inofensiv. Să ne asigurăm că mesajul pe care îl predicăm este pur, sănătos, clar, precis, hrănitor.

2) Învățătorii falși prezintă o atitudine arogantă, un mod de gândire încrezut.Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,4 este plin de mândrie şi nu ştie nimic…” (1 Tim. 6:3-4).

Duhul veacului în care trăim întotdeauna vrea ceva nou. O doctrină nouă. O practică nouă. O interpretare nouă. Atunci când întâlnim un „nou lucru” (Fapte 17:21), să fim cu băgare de seamă! Nu este nimic nou sub soare, în special în lucrurile teologice. Aceste lucruri noi sunt de obicei înrădăcinate în mândrie, o minte încrezută, o atitudine egocentrică – „este plin de mândrie și nu știe nimic”. Feriți-vă de mândria poziției – fie că este o poziție de învățătură sau practică.

3) Învățătorii falși adoptă o abordare antagonică, un mod controversat. "Aceștia sunt obsedați de dispute și argumente peste cuvinte, de la care vin invidie, ceartă, clevetiri, suspiciunile rele, altercații inutile de oameni de minți corupte și lipsiți de adevăr" (1 Tim. 6:4-5).

Observați că motivația comportamentului lor este o defectuoasă trăsătură de caracter – invidia și gelozia; pizma și cearta; clevetirile și insultele și vorbirea de rău; suspiciuni răutăcioase; zădarnici ciocniri de vorbe fricțiuni constante. În plus, ei au caracter defectuos din punct de vedere spiritual – „oameni (bărbați sau femei) cu minți corupte și lipsiți de adevăr” (5).Caracterul moral defectuos și caracterul spiritual defectuos merg adesea mână în mână.

4) Învățătorii falși doresc câștig material, un motiv comercial. Ei sunt "bărbați (sau femei) care presupun că evlavia este un mijloc de câștig" (1 Tim. 6:5). Câștigul material (Lăcomia financiară - cf. v. 10 lăcomie) este caracteristica învățătorilor mincinoși care învață că "evlavia este un mijloc de câștig."

Ei folosesc mantaua religiei pentru câștig personal (cf. lui Balaam; Iuda) Ei "strică Cuvântul lui Dumnezeu" (2 Cor. 2:17) pentru a face rost de bani. Ei tratează lucrarea spirituală ca pe o afacere. Lăcomia financiară este una dintre acele capcane subtile, păcătoase care apucă inima multor oameni din slujire. Ei văd stilul de viață al altor persoane care au bani și îl doresc pentru ei înșiși.

Dacă ești în lucrare pentru un câștig financiar personal, atunci tu nu ești un om al lui Dumnezeu! Îndepărtarea de adevăr (1 Tim. 6:3-5) este deseori însoțită de urmărirea materialismului (1 Tim. 6:9-10), de susținerea faptului că posesiunile materiale sunt dovezi ale evlaviei, sau că evlavia este răsplătită de posesiuni materiale, sau că evlavia este un mijloc de a crește posesiunile materiale. Acesta este un mesaj fraudulent – „o altă evanghelie” care este departe de adevărul Scripturii. 

Dragostea de câștig este un viciu mortal pe care predicatorii trebuie să îl evite cu orice preț. Poate să îți distorsioneze gândirea, prioritățile și motivele. Nu fă din aceasta țelul tău sau lăsa să devină un idol. Fugi de căutarea bogățiilor. Fi mulțumitor cu ceea ce ai. Trebuie să trăiești și să plătești facturile, dar nu te închina la bani. Bazează-te pe Dumnezeu să asigure necesarul – El întotdeauna o face și în moduri în care nu ne putem imagina.

Deci, fugi de capcana patimilor false și de cea a învățăturilor false. Iar aceasta ne duce la cea de-a treia capcană. Trebuie să fugim de capcana valorilor false (lăcomie nestrunită; materialism).

Învățăturile false și valorile false sunt adesea mână în mână, căci una de obicei conduce către cealaltă. Apostolul Pavel vorbea în 1 Tim 6:3-5 despre învățăturile false și acum despre valorile false – în alte cuvinte, despre dorința de a fi bogat și despre dragostea de bani, care îi face pe oameni să „cadă în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.”(1 Tim. 6:9-10). După aceea, apostolul Pavel continuă: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri”. Deci, în context, Pavel vorbește despre a fugi de capcana lăcomiei, în mod special de câștig material, deși sunt și alte forme de lăcomie. Domnul Isus a spus: „nu poți să-l slujești pe Dumnezeu și pe mamona (bogățiile lumești)” (Matei 6:24).

Lăcomia este normală naturii umane. La urma urmei, căderea a fost motivată de lăcomie, nu-i așa? – lăcomia pentru ceva ce Adam și Eva au perceput că l-ar putea da ceva ce ei considerau că le lipsește. Aceasta este lăcomia – dorința de a avea mai mult, datorată nemulțumirii față de ceea ce au.

Pericolul nu este posesia banilor în sine – ci "dragostea" de bani. Dragostea de bani (1) l-a împiedicat pe tânărul bogat să-l urmeze pe Isus - "a plecat întristat pentru că avea multe avuții" (Marcu 10:17-22), (2) l-a făcut pe fermierul bogat să se înșele crezând că totul este bine când el a fost de fapt la un pas de eternitate (Luca 16:16-21) și (3) Anania și Safira au fost motivați să mintă pe Duhul Sfânt și să provoace un mare necaz în biserică (Faptele Apostolilor 5:1-11 ).

Capcana păcătoasă a valorilor false începe cu dorințe greșite ("Cei ce vor ..." [9a]), se dezvoltă în fapte greșite ("... cad în ispită, în laț" [9b]), și se termină în destinația greșită ("…cad... în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare "[9b]). Bogăția poate fi o capcană, deoarece hrănește dorințele trupului, ea aduce putere, atrage un statut.

Concluzie: Cele mai seducătoare și subtile capcane pe care le întinde Satana predicatorilor și liderilor bisericilor sunt:

1.      Capcana morală - ex sexul ilicit, pasiuni false, senzualitate, nepăsare morală

2.      Capcana Teologică - adevăr dezechilibrat; învățătură falsă, liberalism, îndepărtarea de credința dreaptă

3.      Capcana Materială - neînfrânata lăcomie de bani; a valorilor false, materialismul

Un lider evlavios trebuie să fugă de capcanele păcătoase - acestea pot distruge lucrarea ta. În al doilea rând, un lider evlavios trebuie să ghideze după virtuțile duhovnicești – acestea vor întări lucrarea ta. La acest al doilea aspect al pregătirii personale vom privi în ediția noastră viitoare a Jurnalului Electronic al Păstorilor, care va fi publicat în vara anului 2013.

Sper că această discuție scurtă despre ceea ce înseamnă a fi un om evlavios (duhovnicesc) sau o femeie evlavioasă, mai ales ca predicator sau lider de biserică,v-a fost de ajutor prin prezentarea unora dintre aceste capcane păcătoase pe care trebuie să le evităm, pentru a fi pregătiți pentru lucrarea lui Dumnezeu.

În ediția următoare a Jurnalului Electronic al Păstorilor vom continua acest studiu despre pregătirea personală a predicatorului deoarece considerăm că principiile (virtuțile) duhovnicești trebuie urmărite și bătăliile spirituale trebuie luptate.

Partea a II – Lidership: A fi un model Dumnezeiesc

„Sfinţenia Ta Personală” (continuare)

Dr. Roger PASCOE, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA

În ultima ediție a Jurnalului Electronic al Păstorilor, am primit împreună la un aspect al sfințeniei – puritatea în comportamentului sexual. În această ediție, vom privi la un alt aspect al sfințirii personale – CURĂȚIA ÎN PURTAREA ETICĂ.

Aceia dintre noi care sunt în conducerea bisericii trebuie să mențină cel mai înalt standard de integritate în etica “afacerilor”. Aceasta înseamnă raportarea venitului dumneavoastră exact și complet la raportului pentru întoarcerea impozitului pe venit. Aceasta înseamnă să te raportezi în mod corect și onest față de cei cu care faceți afaceri. Aceasta înseamnă a acționa fără prihană înaintea lui Dumnezeu, în toate îndatoririle pe care le avem.

Curăția din etica ta de afaceri înseamnă a fi administratori înțelepți a tuturor resurselor pe care Dumnezeu ți le-a dat, fie că este vorba de timp, bani sau bunuri. Modul în care cheltui banii spune multe despre cine ești. Dacă îi cheltuiți în chip ușuratic, probabil sunteți iresponsabil. Dacă trăiți în limita a ceea ce vă puteți permite, sunteți probabil disciplinat, responsabil. O modalitate de a controla cheltuielilor dvs. este prin a avea un buget. Nimeni nu construiește un turn fără a lua în calcul în primul rând costul (Luca 14:28). Un buget ia în considerare venitul dumneavoastră, comparativ cu cheltuielile. Enumerați-le cu atenție pentru fiecare lună a anului. Asigurați-vă un buget Pentru cheltuieli neprevăzute. Includeți economiile în bugetul dumneavoastră. Și analizați periodic cheltuielile dvs. - suma și obiceiurile cu privire la cheltuieli.

Să știți cât de mult cheltuiți și pe ce cheltuiți, vă va ajuta să îndepărtați îngrijorarea cu privire la bani – dacă vei fi în stare să ai suficienți bani până la următorul salar. Aceasta nu exclude cheltuieli neprevăzute din timp în timp, care sunt adesea cel mai greu de a le face față în momentul în care sunteți pe un buget restrâns. Dar vă oferă un cadru în care să puteți să le tratați. Dezvoltați obiceiuri bune cu privire la cheltuieli – vă va salva de foarte multă suferință pe plan financiar.

Și să fiți foarte atent cu datoriile. Nu puteți să nu datorați pentru electricitate și alte cheltuieli de uz casnic, dar aveți posibilitatea să controlați cardurile de credit și împrumuturile bancare. Dacă utilizați un card de credit, asigurați-vă că ați plătit soldul lunar atunci când acesta este scadent. Nu împrumutați ceea ce nu vă puteți permite.

Planificați pentru viitor, prin investirea unei anumite sume în fiecare zi de plată a salarului. Pilda talanților (Matei 25:15-28), vorbește cu privire la acest lucru. A nu fi îngrijorați pentru ziua de mâine are de a face cu lipsa de încredere în Dumnezeu (Matei 6:25),și nu cu planificarea financiară. Planificarea financiară este biblică și responsabilă. Fă un plan pe termen lung pentru banii tăi. Dacă se poate, începe să economisești pentru pensie atunci când ești tânăr. Puținul pus deoparte în fiecare zi de remunerare va însemna mult la vârsta pensionării. Aceasta este o bună gospodărire.

Pentru economiile de pensii, căutați-vă un planificator financiar bun, de preferință un creștin care se poate identifica cu etica și țelurile dvs., inclusiv cu donații de caritate. Nu încercați scheme de genul „să-devin-bogat-rapid”. Dacă pare prea frumos pentru a fi adevărat, probabil așa și este. Investiția nu este același lucru cu economia. Nu fi un avar. Fii generos și sensibil față de alții care au nevoie. Dar există un echilibru între a tezaurizare și cheltuielile sălbatice, între economisire pentru cheltuielile viitoare și cele iresponsabile.

Calculează cât de mult ai nevoie de asigurare de viață. Discutați cu planificatorul dvs. financiar sau cu un agent de asigurare de viață de încredere. Asigurarea de viață este o metodă de planificare financiară responsabilă pentru familia ta. Asigură cele necesare nevoilor familiei tale (1 Tim. 5:8). Ei sunt pe primul loc în prioritățile de cheltuieli ale oricărei persoane. Și dați Domnului cu bucurie și pe cât de regulat puteți (cf. 1 Corinteni 16:2;.. 2 Corinteni 9:5, 7). Pot exista momente când nu veți putea da (de exemplu, dacă sunteți șomer), dar în măsura în care sunteți în stare (prin utilizarea rațională a resurselor pe care Dumnezeu ți le-a dat) dă pentru lucrarea Domnului, chiar dacă suma este mică .

Mai presus de toate, încrede-te în Dumnezeu. El se va îngriji de tine așa cum o face pentru păsări și flori. Dar e responsabilitatea ta de a gestiona ceea ce ți-a dat și să-l utilizezi cu înțelepciune.

Mențineți cel mai înalt standard de integritate în etica „muncii” dvs. Etica de muncă a apostolului Pavel a fost un exemplu demn de urmat pentru tesaloniceni: „voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi. 8 N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. 9 Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. (2 Tes. 3:7-9).

Deci nu fiți leneși; fiți sârguincioși în munca dvs. Faceți ceea ce ați spus că veți face atunci când ați spus că o veți face. Nu faceți angajamente superficiale pe care nu le veți duce la capăt - aceasta este o chestiune de credibilitate. Și asigurați-vă că munciți din greu, dați o zi întreagă de lucru pentru o zi de salariu - aceasta este o chestiune de integritate.

În etica lucrului dvs. afișați o atitudine ca a lui Hristos, biblică: „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământești, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. 6 Slujiţi-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, cari fac din inimă voia lui Dumnezeu.7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. 9 Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.” (Efes. 6:5-9).

O atitudinea biblică, ca a lui Hristos este o atitudine de respect - "cu frică și cutremur" (5b). Acest lucru nu înseamnă că literalmente se ascund de frică înaintea unui angajator asemenea unui cățeluș înspăimântat. Ci înseamnă mai degrabă că îl onorați și respectați; îi cinstiți; recunoașteți că sursa autorității lor este Dumnezeu.

E o atitudine de sinceritate - "în curăție de inimă" (5c). Fii nedivizat în loialitatea ta; fidel angajatorului tău. Să reverși integritatea din tine - dreptatea, motivația curată.

Totodată, este o atitudine de slujire creștină - " ascultaţi …ca de Hristos " (5d). Aceasta este perspectiva care face o astfel de ascultare posibilă. Ascultarea ta față de stăpânul tău pământesc este, de fapt, ascultare față de Hristos. Munca ta devine o oportunitate de a lucra pentru Hristos. Acesta este motivul fundamental pentru ascultarea creștină - să ne supunem lui Hristos. Ea nu are nimic de-a face cu personalitatea șefului tău, sau de tratamentul pe care ți-l oferă. Ea are totul de-a face cu slujirea lui Hristos. Creștinii ar trebui să fie angajații cei mai ascultători, corecți, respectuoși, loiali și devotați pentru că ei lucrează "ca pentru Hristos."

Acest lucru va face ca mărturia ta să fie foarte credibilă și puternică. În cazul în care etica de lucru este diferită de a altora - dacă vorbești, gândești și acționezi în mod diferit - poți avea o mărturie puternică. Dar, dacă întotdeauna ajungi la locul de muncă târziu și pleci mai devreme, dacă faci muncă de slabă calitate, și îți iei pauze lungi de prânz, atunci mărturia ta nu va mai fi credibilă.

Dacă angajatorul este creștin, nu considera că ai dreptul la un tratament special. Angajatorii creștini merită mai mult respect și mai multă ascultare pentru că ei sunt frați în credință. Dați tot ce aveți mai bun indiferent cine este angajatorul și prin aceasta îl veți onora pe Dumnezeu. Dacă nu suporți munca pe care o faci, găsește-ți altceva, dar nu fi delăsător. Atâta timp cât lucrezi acolo, continuă să lucrezi „ca pentru Hristos”, fi punctual, de încredere, cooperativ.

O etică creștină a muncii înseamnă, de asemenea neamânarea – faceți lucrurile care nu vă place să le faceți atunci când trebuiesc făcute. Faceți munca dvs. cu bucurie, de bună voie – nu ca unul constrâns, sau de silă (1 Pet. 5:2). Fă munca ta în mod eficient – folosește la maxim timpul tău, stabilește prioritățile și spune „nu” lucrurilor care folosesc timpul tău într-un mod nefolositor.

Partea a III – Gânduri Devoţionale

“Încrederea În Slujire” (2 Cor. 2:14-3:6)

Dr. Roger PASCOE, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA

Acest pasaj surprinde esența slujirii - pe de o parte, insuficiența și slăbiciunea noastră extremă, iar pe de altă parte, încrederea noastră în Dumnezeu. Ideea acestui pasaj este că "Dumnezeu slujește prin intermediul celor care se încred în El." Până în acest moment, în scrisoarea sa, Pavel a relatat mai multe dificultăți din slujirea sa - necazurile sale din Asia, criticile aduse integrității sale, suferință pentru ofensele din Corint. Acest lucru ar putea fi interpretat ca un eveniment deprimant al slujirii sale - dar nu este cazul. Deci, pentru a-și asigura cititorii săi că nu este într-un astfel de moment, Pavel, începe o prezentare extinsă (2:14 - 07:03) astfel încât să poată (1) descrie modul în care Dumnezeu întotdeauna a susținut o lucrare eficientă, în ciuda dificultăților (02:14 -3:6 are legătură cu

Necazurile acelor zile nu l-au împiedicat să proclame triumfător Evanghelia. Iar ca rezultat al acestui fapt are loc izbucnirea de laudă la adresa lui Dumnezeu, căci doar prin El este posibilă biruința în orice moment și în orice loc. Tema acestei epistole este biruința harului lui Dumnezeu peste și prin slăbiciunea omului, în special prin neputințele noastră pentru lucrare. În ciuda dificultăților, Dumnezeu asigură eficiența slujitorilor Săi și dezvoltarea sarcinilor noastre spirituale.

Primul principiu pentru lucrare pe care îl observăm în acest pasaj este că NOI PUTEM FI ÎNCREZĂTORI ÎN LUCRARE ATUNCI CÂND URMĂM INSTRUCȚIUNILE LUI DUMNEZEU (2:14-16a). Putem fi încrezători în lucrare când urmăm instrucțiunilor sale căci conducerea Sa este întotdeauna victorioasă. – „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos(14a). Imaginea folosită aici este cea a splendorii unei procesiuni armate romane care revine acasă victorioasă de pe câmpul de luptă.

Slujirea eficientă înseamnă a-L urma pe Lider. Hristos este liderul nostru și El ne conduce spre victorie. Noi suntem războinicii Lui și ne bucurăm de roadele triumfului Său. Aceia care îl urmează pe Hristos triumfă asupra dușmanilor și obstacolelor. Isus Hristos a purtat cea mai mare bătălie la cruce iar triumful Său facilitează triumful nostru – suntem părtași împreună cu El.

Parada victoriei este doar pentru cei care urmăresc conducerea lui Hristos. Pavel își amintește cum negreșit el a fost condus într-un progres de biruință și de modul în care savoarea cunoașterii lui Hristos s-a manifestat prin el în orice loc.

Cei care îl urmează pe Hristos biruiesc asupra dușmanilor și obstacolelor. Ei au biruință deoarece ei sunt "în Hristos" (14a). Credinciosul nu are poziție înaintea lui Dumnezeu. Prin credința în lucrarea perfectă de ispășire a lui Hristos creștinii sunt justificați și încorporați în El – sunt făcuți una cu El. Doar "prin Hristos" Dumnezeu are biruință peste și în noi. Prin această unire vitală cu El noi participăm la conducerea Lui biruitoare în lucrare. "În Hristos," Dumnezeu ne-a afișează lumii ca robi ai Săi, supuși de puterea îndurării și harului Său.

Deci, putem fi încrezători în lucrare când urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu pentru că conducerea Sa este întotdeauna victorioasă. Și, putem fi încrezători în lucrare când urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu deoarece cuvântul său este întotdeauna plin de putere (14b-16c). Este puternic în “orice loc”. Dumnezeu lucrează prin noi pentru a răspândi mireasma lui Hristos în "orice loc" (14b). Așa cum revenirea triumfală a armatelor romane din vremea lui Pavel lansa mirosurile dulci prin arderea mirodeniilor pe străzi, la fel, Dumnezeu prin noi împrăștie Evanghelia "în orice loc", ca o mireasmă omniprezentă. În orice loc în care slujitorii Săi predică Cuvântul Său, "cunoașterea" lui Hristos se împrăștie. Scopul suprem al predicării este ca Hristos să fie cunoscut, nu-i așa?

Observați că această lucrare este în întregime a lui Dumnezeu. Conducerea Sa este întotdeauna victorioasă pentru că ne conduce în biruință. Iar Cuvântul Său este întotdeauna plin de putere în timp ce revarsă mireasma dulce a cunoașterii lui Hristos „prin noi”.

Cuvântul lui Dumnezeu este puternic în orice loc și este puternic în fiecare persoană. Observați mai întâi direcția acestei miresme - "înaintea lui Dumnezeu” (15a). Un slujitor eficient este unul care emite o mireasmă plăcută înainte de toate în înaintea lui Dumnezeu. Apoi, observați atunci descrierea acestei miresme - e o "mireasmă a lui Hristos" (15a). Așa cum mireasma de pe persoana noastră umple mediul din jurul nostru (a se vedea Ioan. 12:3), în același mod lucrarea noastră trebuie să se răspândească mai departe mireasma a lui Hristos. Nu rezultatele slujitorului sunt importante, ci slujitorul, după cum am menționat și în Partea I a acestei publicații. Dacă vom emite o mireasmă a lui Hristos, aceasta va fi o lucrare plăcută înaintea lui Dumnezeu, indiferent de ce efect va avea. Sarcina noastră este de a-L prezenta pe Hristos tuturor - atât "pentru cei care sunt pe calea mântuirii" cât și la "cei care sunt pe calea pierzării" (15b).

Răspunsul celor care aud este treaba lui Dumnezeu. Slujba noastră este de a fi „o mireasmă a lui Hristos” pentru orice făptură. La fel cum parfumurile festivităților militare antice

Așa cum tămâia festivităților întoarcerii armatei militare din vremurile antice s-a scurs atât peste cuceritori (cărora le era un miros dulce de victorie), precum și peste captivi (cărora le-a fost un semn al osândirii iminente), în același mod Evanghelia este predicată de către slujitorii lui Dumnezeu (cei care au mireasma lui Hristos), atât celor care vor o accepta cât și celor care o vor respinge.

Pentru cei care "sunt pe calea pierzării" suntem o "mireasmă de la moarte spre moarte" (16a). Așa cum tămâia procesiunii militare a fost un memento amar al morții iminente pentru ostatici, tot așa, pentru cei care refuză evanghelia, proclamarea ei este un avertisment al morții veșnice. Ea devine ocazia condamnării prin propria lor alegere. Astfel, pentru ei Evanghelia este o sursă a morții, o aromă care îi condamnă, un fum nociv, o sentință de moarte (a se vedea 4:10-12). Dar, pentru cei care "sunt mântuiți" suntem o "mireasmă de viață care duce la viață" (16b). Așa cum mirosul tămâierii din timpul procesiunii militare este un memento dulce al triumfului pentru învingători, tot așa pentru cei care cred Evanghelia, aceasta este vestea bună a vieții veșnice (Ioan 3:36). Pentru ei, Evanghelia este sursa vieții - o "aromă” dătătoare de viață care devine eficientă în inima și conștiința ascultătorului, și care prin aceasta primește o nouă viață. Pentru ei, predicatorul aduce esența vieții în Hristos.

Lucrarea noastră este de a predica Evanghelia lui Hristos. Fie va fi acceptată, caz în care este „dătătoare de viață”; fie va fi respinsă, caz în care este „dătătoare de moarte”.

Țineți minte că Dumnezeu slujește prin cei care își pun încrederea în El. Dar, perspectiva slujirii este descurajatoare, nu-i așa? De aceea, Pavel întreabă: (16c) "Cine este de ajuns pentru aceste lucruri?". Cine este echipat și competent? Cum pot fi astfel un mesager? este întrebarea lui Pavel.

De unde provine abilitatea, încrederea mea? Răspunsul este acesta: putem fi încrezători în slujire atunci când urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu (2:14-16), și PUTEM FI ÎNCREZĂTORI ÎN LUCRARE ATUNCI CÂND NE ÎNCREDEM ÎN PROVIDENȚA LUI DUMNEZEU (02:17 - 03:06). Putem fi încrezători în slujire atunci când avem încredere în providența lui Dumnezeu pentru că el oferă rezultate pentru cei care sunt autentici (02:17 - 03:04). Învățătorii falși se încred în capacitatea lor. Ei cred că suficiența lor este în ei înșiși, dar ei sunt falși, înșelători, care "strică Cuvântul lui Dumnezeu" (17a).

Ei slăbesc și degradează mesajul prin diluarea sa, asemenea unui negustor necinstit, care profită din vânzarea mărfurilor de calitate inferioară. Ei caută numai câștigul lor de pe urma promovării cunoștințelor lor religioase, făcând din slujire o marfă pentru câștig personal. Ei se ascund sub numele și prefăcătoria creștinismului, dar intențiile lor sunt altele. Ei sunt lipsiți de scrupule și nu țin cont de ceea ce este în joc. Ei profită de cei slabi, săraci și creduli. Aceștia sunt interesați doar de a face o "vânzare", și nu de vreun suflet. Ei sunt deplin inconștienți de orice insuficiența lor pentru slujire. Slujirea pentru ei este o afacere.

Învățătorii falși se încred în capacitatea lor proprie, dar slujitorii autentici se încred în destoinicia lui Dumnezeu. Aceștia slujesc "cu o inimă curată", în pofida eșecurilor și a inadvertențelor lor. Aceștia slujesc cu o motivație pură, fără a amesteca filozofii false. Cuvântul lor poate fi de încredere. Ei modelează adevărul. Ei nu corup adevărul prefăcându-se că sunt sinceri și autentici. Ei sunt "din Dumnezeu" - adică "din partea lui Dumnezeu" (17b). Ei vorbesc ca și cei a căror autoritate este "de la Dumnezeu" și își desfășoară slujirea lor "în fața lui Dumnezeu" - fiind conștienți de controlul Lui, în toate aspectele, cu umilință, sacrificiu de sine, necăutând câștig personal, ci slujind pentru convertiri spirituale.

Lucrarea lor se află sub control. Motivele lor sunt pure ca a acelora care trebuie să ducă slujba până la capăt înaintea lui Dumnezeu. Slujirea lor este "în Hristos" - în comuniune cu Hristos ca un membru al trupului Său, activat prin Duhul Său, pentru că acesta este „destoinic pentru aceste lucruri”. Un om cu motive curate, credincioase, calificat pentru responsabilitatea aceasta. Unul care nu corupe Cuvântul și nici nu folosește-l ca un mijloc pentru câștig personal.

Slujitorilor autentici ai Evangheliei, Dumnezeu le oferă rezultate în lucrarea lor (3:1-4) – nu câștig material, ci convertiri spirituale; nu convertiți religioși prin urmarea legii (3b), ci „epistole ale lui Hristos” (3a) – cei a căror viață mărturisesc despre sinceritatea slujirii și a lucrării lui Dumnezeu prin Duhul Său.

Putem fi încrezători în slujire atunci când ne încredem în providența lui Dumnezeu, pentru că el oferă rezultatele celor care sunt slujitori autentici, și putem avea încredere în lucrare atunci când avem încredere în providența lui Dumnezeu pentru că el oferă resursele pentru cei care se simt nevrednici (3:4 - 6).

Pavel a avut toate motivele pentru a avea încredere în sine (1-3). Credincioșii corinteni au fost prerogativele sale. Ei au fost o epistolă a lui Hristos scrise cu Duhul Dumnezeului celui viu. Dar, de fapt, încrederea lui nu a fost în el însuși. Încrederea lui era "tare în Dumnezeu, prin Hristos" (4). Încrederea lui era că Dumnezeu îl chemase să fie un slujitor capabil, potrivit pentru Evanghelie. Încrederea lui nu a fost direcționată spre sine, ci "față de Dumnezeu", o încredere care poate trece testul lui Dumnezeu.

Cei care sunt suficienți pentru lucrare se simt total nepotriviți. Ei "nu că prin noi înșine suntem în stare să gândim ceva" (5a). Încrederea în sine este caracterizată prin mândrie, aroganță, indiferență, dispreț, dar încrederea în Dumnezeu este caracterizată prin blândețe, îndelungă răbdare, smerenie. Pavel nu a fost sursa propriei încrederi, a capacității sau a caracterului adecvat pentru slujire. El nu a avut un aviz umflat de el însuși. De fapt, el s-a simțit gol și neputincios - pe deplin conștient de slăbiciunea sa și limitarea sa. De aceea, el întreabă: "Cine este vrednic pentru aceste lucruri?". Iar Pavel răspunde:

Cei care sunt apți pentru lucrare știu că "destoinicia vine de la Dumnezeu" (5b). Numai Dumnezeu face ca slujitorii săi să fie destoinici pentru a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite. Calificarea noastră pentru lucrare este de la Dumnezeu (fie că este vorba de cunoștințe, evlavie, sau talent). Nu este nici auto-achiziționată și nici auto-susținută. Dumnezeu este auto-suficient, noi suntem dependenți. "Eu nu sunt nimic", dar, "Dumnezeu care este în mine este totul" (cf. 1 Corinteni 15:10).

Dumnezeu ne face destoinici pentru lucrare. El ne cheamă și ne echipează ca "slujitori” (6a), o poziție pentru care ne face capabili, potriviți, și calificați. Aceasta este rădăcina destoiniciei noastre - Dumnezeu însuși. El ne cheamă ca slujitori ai "noului legământ" (6b). Nu în sensul unui iudaism renovat, ci a unui nou capitol început de Dumnezeu pentru omenirea. El ne-a chemat ca slujitori ai "Duhului" (6c), nu lucrători ai "slovei" (Legea). "căci slova omoară" (legea nu a fost niciodată destinată să dea viață, ci pentru a ne arăta păcătoșenia noastră și vina înaintea lui Dumnezeu, pentru a ne conduce în siguranță la Hristos) dar „Duhul (lui Dumnezeu) dă viață" (6c) celor care sunt spălați și regenerați, care sunt mântuiți prin sângele Său prețios.

Nu uitați: Dumnezeu lucrează prin cei care își pun încrederea în El. Încrederea noastră în slujire vine de la Dumnezeu, deoarece conducerea Sa a fost întotdeauna victorioasă și cuvintele Sale sunt pline de putere. Atâta timp cât îl urmăm pe El, Cuvântul Său, Duhul Său, dăruirea Sa, călăuzirea Sa noi putem avea încredere în lucrare căci El este cel care va aduce rezultate pentru cei care sunt autentici și tot El dă destoinicia celor care se simt neputincioși. În mine eu sunt nimic, dar prin Hristos „pot totul” (Filip. 4:13). Formulele magice nu sunt soluția, producțiile îndrăznețe nu funcționează, prezentările inovatoare nu impresionează pe nimeni. Singura slujire eficientă este cea făcută prin puterea Duhului Sfânt – „nu prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu spune Domnul” (Zah. 4:6).

Unde este încrederea ta pentru lucrare? Este în tine? În abilitățile tale? În programul tău? În resursele tale financiare? În clădirea cochetă a bisericii? Sau este doar în Dumnezeu?

Din momentul în care Dumnezeu l-a abordat pe Pavel pe drumul Damascului, l-a mântuit, l-a umplut cu Duhul Sfânt, l-a chemat să fie un apostol, și l-a pus deoparte pentru lucrare ca un „vas ales”. Pavel nu avea niciodată îndoieli cu privire sursa încrederii, puterii, sau a succesului său din slujire. Faptul că Domnul și-a pus mâna peste El și că l-a mandatat într-un mod atât de special nu a încetat niciodată să fie o sursă de uimire și recunoștință pentru apostolul Pavel (1 Tim. 1:12).

Împrăștii mireasma dulce a lui Hristos? În lucrarea ta, atingi pe cineva din jurul tău cu evanghelia, fie că este pentru unii o mireasmă a dragostei sau pentru alții o mireasmă a morții? Bunătatea lui Hristos cuprinde persoana ta, atitudinile, relațiile, deciziile, acțiunile și cuvintele tale?

Partea a IV – Schiţe De Predici

Dr. Roger PASCOE, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, CANADA

În ultima ediție a Jurnalului Electronic al Păstorilor am început să public următoarea serie din evanghelia după Ioan numită „Cele șapte dialoguri semnificative ale Domnului Isus”. Data trecută am publicat schița de predică pentru Ioan 3:1-8, ca prima parte a dialogului semnificativ al Domnului Isus cu Nicodim. În această ediție voi completa partea a –doua a dialogului Său cu Nicodim.

Schița de predică
Ioan 3:9-21, Dialogul Domnului Isus cu Nicodim (Part 2)

Pentru a asculta versiunea audio în limba engleză a acestor mesaje folosiți aceste linkuri: Jn. 3:9-14; Jn. 3:14-16; Jn. 3:17-21

Subiect: Intrarea în Împărăția lui Dumnezeu

Punctul nr. 1: De unde provine conceptul de naștere din nou? (9)

1. Conceptul nașterii din nou este o revelație divină (10)

2. Revelația divină a fost respinsă (11-12)

3. Revelația divină provine numai de la Dumnezeu(13)

Punctul nr. 2: Cum este posibilă nașterea din nou? (14-21)

1. Nașterea din nou este posibilă deoarece Christos a fost înălțat să moară (14-15)

a) El a fost ridicat să moară pentru păcatele noastre (14)

b) El a fost ridicat să moară ca obiect al credinței (15)

2. Nașterea din nou este posibilă pentru că Dumnezeu a iubit lumea (16)

3. Nașterea din nou este posibilă pentru că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său (17-21)

a) El l-a trimis pe Fiul Său să ne salveze de la condamnare (17-18)

b) El l-a trimis pe Fiul Său să aducă lumină în întunericul nostru (19-21) 

Report Inappropriate Ad